Pension recalculation appeal inadmissible; appellate ruling upheld as final

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secţia civilă, la data de 11 mai 2016 sub nr. x/93/2016, reclamanta A. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 263/2010, în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii a Judeţului Ilfov, obligarea acesteia din urmii la recalcularea pensiei stabilite prin decizia nr. 137684 din 17.09.2010, modificată prin decizia nr. 137684 din 02 aprilie 2012, astfel încât Legea nr. 192/2015 pentru completarea Legii nr. 263/2010 sa fie aplicată corect, aşa cum reiese din art. 169 din Legea nr. 155/2015 pentru modificarea Legii nr. 263/2010.

Prin sentinţa nr. 279 din 8 februarie 2017 Tribunalul Ilfov, secţia civilă, a admis în parte acţiunea; a obligat pârâta să emită o nouă decizie prin care să recalculeze drepturile de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 11.05.2013 cu luarea în considerare a perioadei 10.02.1989-23.12.1993 ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă în procent de 100%, astfel cum este menţionat în adeverinţa din 03 martie 2010 emisă de UM x Bucureşti; a obligat pârâta la recalcularea drepturilor de pensie cuvenite reclamantei începând cu data de 11.05.2013 cu luarea în considerare şi a sporului M.A.N. evidenţiat în adeverinţa din 03 martie 2010 emisă de UM x Bucureşti

Prin decizia nr. 4366 din 18 septembrie 2017 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis apelul pârâtei Casa Judeţeană de Pensii Ilfov împotriva sentinţei mai sus-menţionate; a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a admis excepţia de inadmisibilitate şi a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată; a respins, ca rămasă fără obiect, excepţia de tardivitate.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs întemeiat generic pe dispoziţiile arL 488 C. proc. civ. reclamanta A., arătând că prima instanţă a reţinut în mod corect dispoziţiile art. 125 din H.G. nr. 257/2011 potrivit cărora angajatorii sau orice alţi deţinători de arhive sunt direct răspunzători de legalitatea, exactitatea şi corectitudinea datelor, elementelor şi informaţiilor pe care le înscriu, în baza documentelor deţinute, în adeverinţele pe care le eliberează în vederea stabilirii, recalculării sau revizuirii drepturilor de pensie, precum şi faptul că pârâta nu a iniţiat nicio procedură de contestare sau de anulare a acestor adeverinţe.

Recurenta-reclamantă a mai arătat că se impune admiterea cererii, întrucât sumele reprezentând contribuţii de asigurări sociale cuprinse în adeverinţele depuse la dosarul cauzei au fost virate la stat, iar pentru respectarea principiului contributivitaţii, emiterea deciziei de pensionare trebuie să se realizeze cu luarea în considerare a acestor sume.

Înalta Curte, înregistrând dosarul ca recurs, a procedat, la data de 23 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus, prin rezoluţia de la aceeaşi dată, comunicarea raportului părţilor, pentru ca acestea să depună puncte de vedere conform dispoziţiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

La data de 6 noiembrie 2017, în termen legal, intimata-pârâtă a formulat punct de vedere la raport prin care a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

La data de 9 noiembrie 2017 recurenta-reclamantă a formulat punct de vedere la raport prin care a reiterat apărările din cererea de recurs, solicitând admiterea acestuia astfel cum a fost formulat.

Analizând cauza, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Rezultă că deciziile definitive nu pot fi supuse nici apelului şi nici recursului şi ca atare, are caracter inadmisibil calea de atac exercitată împotriva unor atare hotărâri,

În speţă, decizia nr. 4366 din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este dată în apel în soluţionarea unui litigiu de asigurări sociale având ca obiect recalculare pensie.

Or, potrivit dispoziţiilor art. 155 din Legea nr. 263/2010 "Dimpotrivă hotărârilor tribunalelor se poate face apel numai la curtea de apel competentă. (2) Hotărârile curţilor de apel, precum şi hotărârilor tribunalelor neaîacate cu apel în termen sunt definitive."

De asemenea, în conformitate cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 " în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2015 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi asigurări sociale...",

Prin urmare, în raport de conţinutul dispoziţiilor legale anterior menţionate, se apreciază că recursul declarat este inadmisibil, hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti fiind una definitivă în sensul dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., nesuscepîibilă de a fi atacată pe calea recursului.

Pentru aceste considerente înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 4366 din 18 septembrie 2017 a Curţii de Ape! Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A., domiciliată în Mogoşoaia, judeţul Ilfov, împotriva deciziei nr. 4366 din 18 septembrie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Casa Judeţeană de Pensii Ilfov, cu sediul în Bucureşti, Bv. Lacul Tei.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 noiembrie 2017.