Inadmissibility of extraordinary appeal for failure to fit statutory grounds for retrial

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1165 din 06 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare contestatorul B., fără a indica temeiul juridic pe care îşi întemeiază cererea.

În motivarea căii de atac, expusă în mai multe pagini, contestatorul invocă diverse texte de lege, îşi exprimă nemulţumirile faţă de modul de soluţionare a unor cauze aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, fără a indica în concret critici care să vizeze soluţia pronunţată de instanţă în cauza finalizată cu decizia contestată.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi exercitată doar pentru ipotezele expres determinate prin dispoziţiile art. 317 din C. proc. civ. (contestaţia în anulare obişnuită, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre irevocabilă) şi ale art. 318 din C. proc. civ. (contestaţia în anulare specială, al cărei obiect poate fi numai o hotărâre a instanţei de recurs).

Cazurile în care poate fi promovată contestaţia în anulare obişnuită sunt două: când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii şi când hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.

Contestaţia în anulare specială, la rândul său, poate fi promovată în două ipoteze: când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale şi când instanţa, respingând recursul ori admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Or, în cauză, prin decizia nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1165 din 06 mai 2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Înalta Curte constată că cele arătate de contestator, prin motivele cererii de contestaţie în anulare, nu se încadrează în dispoziţiile art. 318 din C. proc. civ. (prin hotărârea atacată nefiind soluţionat un recurs), după cum nu sunt susceptibile de încadrare în niciuna din ipotezele art. 317 din C. proc. civ., nefiind invocate critici în sensul ipotezelor expres determinate prin dispoziţiile textului de lege menţionat.

Astfel, cum reiese din lecturarea cererii de contestaţie în anulare formulate în cauză, cele invocate de către contestator drept motive ale contestaţiei în anulare nu sunt susceptibile de încadrare în niciunul dintre cazurile legale, expres şi limitativ prevăzute de lege, pentru care părţile au deschisă această cale extraordinară de atac.

Contestaţia în anulare este, aşa cum s-a arătat anterior, o cale de atac de retractare (de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea atacată), nedevolutivă, ceea ce înseamnă că nu se poate formula contestaţie în anulare pentru a determina o nouă judecată în fond, respectiv, pentru a repune în discuţie nelegalitatea hotărârii pronunţate, sub pretextul omisiunii unor aspecte invocate în motivele de recurs sau sub pretextul invocării unor greşeli materiale care, în fapt, vizează greşeli de judecată, relative la dezlegarea dată de instanţă fondului raportului juridic dedus judecăţii, respectiv de interpretare şi aplicare a unor dispoziţii legale de drept substanţial sau procedural.

Aşadar, criticile deduse judecăţii prin intermediul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu niciuneia dintre ipotezele prevăzute de dispoziţiile art. 317 sau art. 318 din C. proc. civ., care să determine încadrarea lor în cazurile ce pot forma obiect al contestaţiei în anulare, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele prevăzute expres de dispoziţiile legale mai sus menţionate.

Pentru considerentele expuse, se va respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul B. împotriva deciziei nr. 1992 din 20.10.2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 noiembrie 2017.