Cassation inadmissibility in labor disputes: statutory exclusion of extraordinary appeal under two-tier jurisdiction regime

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 2591 din data de 27 aprilie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins apelul formulat de apelanta-revizuentă A. împotriva sentinţei civile nr. 10052 din 8 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca netinbrat, şi a obligat-o pe apelantă la plata către intimat a sumei de 613,95, reprezentând cheltuieli de judecată.

împotriva acestei decizii civile a declarat recurs, la data de 13 iulie 2017 (data depunerii cererii la oficiul poştal) recurenta-pârâtă A.; recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi justiţie la data de 7 august 2017, sub nr. x/3/2016, şi repartizat aleatoriu, spre soluţionare, Completului de filtru nr. 12.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art,499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Obiectui cererii de revizuire formulată în cauză de revizuenta A. îl constituie sentinţa civilă nr. 10797 din data de 3 noiembrie 2015, prin care Tribunalul Bucureşti, secţia a VII-a conflicte de munca şi asigurări sociale, a admis acţiunea formulată de reclamantul C., în contradictoriu cu pârâta A. A anulat decizia de concediere din 22 aprilie 2015, emisă de pârâtă. A dispus reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior concedierii. A dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi actualizate şi cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat de la data concedierii, până ia data reintegrării efective, precum şi obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 1.000 lei, reprezentând onorariu de avocat.

Înalta Curte constată că natura litigiului în care a fost pronunţată hotărârea supusă revizuirii izvorăşte dintr-un conflict de muncă.

Potrivit dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile privind conflictele de muncă şi asigurări sociale".

Pentru această categorie de litigii, Legea nr. 2/2013 a instituit două grade de jurisdicţie, respectiv fond şi apel.

Faţă de conţinutul dispoziţiilor legale mai sus evocate şi de natura litigiului dedus judecăţii (conflict de muncă), Înalta Curte constată că împotriva sentinţei civile nr. 10797 din data de 3 noiembrie 2015, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, putea fi exercitată doar calea de atac a apelului.

Potrivit prevederilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea data asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Faţă de aceste dispoziţii legale, Înalta Curte reţine că împotriva sentinţei civile nr. 10052 din data de 8 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva sentinţei civile nr. 10797 din 3 noiembrie 2015, pronunţată de aceeaşi instanţă, putea fi exercitată numai calea de atac a apelului, care a fost, de altfel, soluţionată prin decizia civilă nr. 2591 de la 27 aprilie 2017. a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, art. 129 din Constituţia României, republicată, stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condiţiile legii.

Conform prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi ceie neatacate cu recurs".

Prin urmare, decizia civilă nr. 2591 din data de 27 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, este definitivă în înţelesul textului legal mai sus evocat.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., înalta Curte va respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă A. împotriva deciziei nr. 2591 din 27 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

În baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte o va obliga pe recurenta-pârâtă A. la plata sumei de 140 lei către intimatul-reclamant C., cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat pentru formularea punctului de vedere la raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, conform chitanţei din 3 octombrie 2017, eliberată de Cabinet de Avocat B., aflată la fila 30 din dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurenta-pârâta A. împotriva deciziei nr. 2591 din 27 aprilie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, ca inadmisibil.

Obligă pe recurenta-pârâtă A. la plata sumei de 140 lei către intimatul-reclamant C., cu titlu de cheltuieli de judecată.

Decizia nu este supusă niciunei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 noiembrie 2017.