Restitution of expropriated property: revision inadmissible where annulled heirship certificate was not decisive for cassation outcome

Asupra cererii de revizuire de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 186 din 8 mai 2001, emisă de Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industria Alimentară Arad, în temeiul Legii nr. 10/2001 a fost respinsă cererea petentului A. de restituire în natură a imobilului situat în Arad, judeţul Arad.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie potentul, ce a fost respinsă prin sentinţa nr. 282 din 17 octombrie 2001, pronunţată de Tribunalul Arad, secţia civilă.

Apelul declarat de contestator şi continuat de succesorul său B. a fost admis, prin decizia nr. 115 din 8 octombrie 2002, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost schimbată în tot sentinţa tribunalului, în sensul că a fost admisă contestaţia, a fost anulată decizia nr. 186 din 8 mai 2001, emisă de Direcţia Generală pentru Agricultură şi Industrie Alimentară Arad, a fost dispusă restituirea în natură, către succesorul petentului, a imobilului situat în Arad, judeţul Arad şi s-a luat act de renunţarea la judecată a succesorului petentului, C. împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Consiliul Local al Municipiului Arad şi Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Arad.

În faza de recurs a formulat cerere de intervenţie accesorie D., cerere ce a fost admisă în principiu, prin încheierea din 1 martie 2005.

Intervenîenta a decedat la data de 30 decembrie 2004, cererea de intervenţie fiind continuată de succesorii acesteia, E. şi G.

Prin decizia nr. 6166 din 20 septembrie 2011, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursurile declarate de pârâţii Consiliul Local al Municipiului Arad şi Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Arad, precum şi cererea de intervenţie accesorie în interesul acestora formulata de H. şi continuată de E. şi G.

A modificat decizia recurată în parte, în sensul că a respins apelul declarat de reclamantul A. şi continuat de B. împotriva sentinţei nr. 282 din 17 octombrie 2001 a Tribunalului Arad, secţia civilă.

A menţinut dispoziţia deciziei prin care s-a luat act de renunţarea la judecată a succesoralul reclamantului, C.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de recurs a reţinut că, prin decizia nr. 91 din 22 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 2803 din 6 mai 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a fost admisă acţiunea formulată de H. şi continuată de succesorii acesteia, E. şi G. împotriva pârâţilor Statul Român, prin Consiliul Local Arad, Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad. B., I., J., I., K. şi L., a fost constatată trecerea abuzivă în proprietatea statului a imobilului situat în Arad, str, Cloşca, judeţul Arad, a fost constatată sismtîaţia în privinţa contractului de vânzare-cumpărare încheiat în Lipova la data de 25.03.1941, între văduva lui M., născuta N. şi cumpărătorul J. cu privire la acest imobil, precum şi a contractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 8.03.1943, între vânzătorul J. şi cumpărătorul O. cu privire la acelaşi imobil, a tbst obligat pârâtul Oficiul de Cadastru şi Publicitate Imobiliară Arad să restituie în natură imobilul, a fost dispusă restabilirea situaţiei anterioare de carte funciară, au fost dispuse radierile din cartea funciară ce se impuneau, a fost dispusă intabuîarea dreptului de proprietate al reclamantei, cu titlu de moştenire după P. şi restituire conform Legii nr. 10/2001 şi a fost respinsă cererea de intervenţie formulată de B.

Această hotărâre judecătorească este opozabilă reclamantului din prezenta cauză, care a fost parte în acel proces.

În considerentele deciziei nr. 91 din 22 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, s-a reţinut că antecesorul reclamantului din prezenta cauză a devenit proprietar în baza unui act simulat şi că B. nu poate dobândi un bun cu privire la care antecesorul său nu mai era proprietar.

Cum prin această decizie i-a fost restituit imobilul în natură autoarei intervenienţilor E. şi G., urmează a se constata că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, cu motivarea cuprinsă în prezenta decizie.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire B., invocând în drept motivul prevăzut de art. 322 pct. 4 C. proc. civ. şi solicitând schimbarea hotărârii atacate, respingerea recursurilor declarate în cauza, a cererii de intervenţie formulată de intimaţii E. şi G. şi menţinerea deciziei civile nr. 115/2002 pronunţata de Curtea de Apel Timişoara.

În motivarea cererii, revizuentul a arătat că revendicarea imobilului a fost promovată de către antecesoarea intimaţilor, defuncta H. în urma decesului acesteia intimaţii F. şi-au făcut introducerea în cauză în calitate de moştenitori, iar calitatea de moştenitor şi-au dovedit-o cu certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2003 emis de R.

Acest certificat de calitate de moştenitor a fost desfiinţat prin hotărâre a judecătorului de cameră preliminară, pronunţată în dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, hotărâre rămasă definitivă prin respingerea contestaţiilor de către judecătorul de cameră preliminară în acelaşi dosar al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Motivul desfiinţării l-a reprezentat împrejurarea că certificatul de calitate de moştenitor, împreună cu alte acte din dosarul succesoral, au fost întocmite în fals de către notarul public R. împreună cu familia F., dar, datorită intervenirii prescripţiei răspunderii penale, tragerea acestora la răspundere penală a fost împiedicată. înscrisurile false au fost, însă, desfiinţate de către judecătorul de cameră preliminară, în temeiul art. 315 C. proc. pen.

Astfel, este incident art. 322 pct. 4 C. proc. civ., respectiv hotărârea s-a dat în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecăţii.

În prezenta cauză, intimaţii F. şi-au justificat calitatea procesuală cu certificatul de calitate de moştenitor desfiinţat. în urma desfiinţării certificatului, aceştia nu mai au calitate procesuală pasivă în cauză, soluţia fiind respingerea cererii lor de intervenţie în baza acestei excepţii.

Ca urmare a respingerii cererii de intervenţie, în cauză nu mai există niciun motiv de admitere a recursurilor.

Imobilul este preluat fără titlu valabil, cu încălcarea dispoziţiilor Decretului nr. 92/1950, actul normativ în baza căruia s-a operat preluarea. Proprietarul deposedat nu se regăseşte înscris în anexele la acest decret, iar la poziţia nr. 317, unde se susţine ca s-ar regăsi, figurează, de fapt, un alt proprietar şi un alt imobil.

Trecerea imobilului în domeniul public nu poate fi reţinută ca motiv de admitere a recursurilor, deoarece Legea nr. 213/1998 prevede că fac parte din domeniul public doar bunurile care au intrat în proprietatea Statului Român în temeiul unui titlu valabil (art. 6 alin. (1)).

Nici ocuparea imobilului la acel moment de către o instituţie publică nu poate fi reţinută în cauză, deoarece art. 4 din Legea nr. 10/2001 exclude aplicarea art. 1 şi 2, imobilelor preluate fără titlu valabil.

Acest motiv nu mai subzistă în acest moment, având în vedere că imobilul nu mai este ocupat de instituţii publice, ci de intimaţii F.

Nici transformarea construcţiei nu este un motiv care poate fi luat în considerare, având în vedere, în primul rând, expertiza extrajudiciară efectuată în cauză, care îl contrazice şi, pe de altă parte, acelaşi aspect că imobilul a fost deja restituit intimaţilor F., în baza certificatului fals de moştenitor.

Toate aceste aspecte de fond au fost în mod corect reţinute prin decizia nr. 115/2002 a Curţii de Apel Timişoara, iar legislaţia invocată este cea în vigoare la momentul promovării litigiului de fond.

Cererea de revizuire urmează a fi respinsă, pentru următoarele considerente;

Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.

Din textul citat rezultă că, pentru hotărârile judecătoreşti pronunţate de instanţe de recurs, legiuitorul a impus o condiţie specială, în sensul că aceste hotărâri pot forma obiect al unei cereri de revizuire numai dacă prin ele se evocă fondul cauzei.

Aşadar, în categoria hotărârilor ce nu pot fi atacate pe calea extraordinară de atac a revizuirii intră hotărârile prin care a fost respins recursul, prin care s-a dispus casarea cu trimitere sau prin care recursul a fost soluţionat pe cale de excepţie.

Or, în speţă, prin decizia civilă nr. 6166 din 20 septembrie 2011, supusă revizuirii, Înalta Curte a admis recursurile declarate de pârâţi, precum şi cererea de intervenţie accesorie, a modificat în parte decizia recurată, în sensul că a respins apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei civile pronunţate de Tribunalul Arad şi a menţinut dispoziţia prin care s-a luat act de renunţarea la judecată a succesorului reclamantului, C.

Ca urmare, instanţa de recurs a pronunţat o soluţie proprie, diferită de cea anterior dată m cauză de către instanţa de apel, aşa încât nu se poate susţine inadmisibilitatea cererii de revizuire, invocată de intimaţii E. şi G., prin întâmpinare, pentru neîndeplinirea cerinţei de evocare a fondului prin hotărârea atacată cu revizuire, condiţie generală de admisibilitate prevăzută de art. 322 alin. (1) C. proc. civ.

Cererea de revizuire formulată de B. este, însă, inadmisibilă, pentru alte argumente, ce vor fi redate în continuare.

Revizuentul a solicitat revizuirea deciziei pronunţate în recurs, susţinând că, în prezenta cauză, intimaţii F. şi-au justificat calitatea procesuală cu certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2003 emis de B.N.P. R., desfiinţat prin hotărâre a judecătorului de cameră preliminară, pronunţată în dosar nr. x/2016 al Curţii de Apel Timişoara, pe considerentul că a fost întocmit în fals. Ca urmare, aceştia nu mai au calitate procesuală pasivă în cauză, impunându-se respingerea cererii de intervenţie în baza acestei excepţii. Pe cale de consecinţă, în cauză nu mai există niciun motiv de admitere a recursurilor.

Autoarea intimaţilor E. şi G., H. a formulat, în faza recursului, o cerere de intervenţie accesorie, în interesul pârâţilor, ce a fost admisă în principiu, prin încheierea din 1 martie 2005.

Potrivit prevederilor art. 49 alin. (3) C. proc. civ., cererea de intervenţie în interesul uneia dintre părţi este aceea care sprijină numai apărarea acesteia. Prin formularea unei cereri de intervenţie accesorie, intervenientul nu poate invoca un drept propriu şl nu poate urmări pronunţarea unei hotărâri pentru el, ci tinde, prin apărările pe care le face, ca soluţia în proces să se dea în favoarea părţii pentru care a intervenit.

Dispoziţiile art. 54 C. proc. civ. consacră principiul dependenţei procesuale a terţului faţă de partea în folosul căreia a intervenit, context în care titularul cererii de intervenţie accesorie are o poziţie procesuală subsidiară, limitată.

Or, în speţă, autoarea intervenienţilor F. a formulat cererea de intervenţie în Interesul pârâţilor Consiliul Local al Municipiului Arad şi Oficiul Judeţean de Cadastru, Geodezie şi Cartografie Arad, în baza art. 49 alin. (3) C. proc. civ., pentru sprijinirea apărărilor acestora.

Drept urmare, intimaţii F., în calitate de iniervenienţi accesorii, nu au invocat un drept propriu, iar prin decizia pronunţată de instanţa de recurs, supusă revizuirii, aceştia nu au obţinut niciun drept propriu, care să justifice exercitarea căii de atac a revizuirii, nefiind întrunite condiţiile formulării cererii de revizuire în temeiul dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., invocate de revizuent.

Pe de altă parte, acest motiv de revizuire presupune existenţa unui înscris declarat fals care sâ fi fost determinant pentru pronunţarea hotărârii ce se atacă, în sensul că în lipsa lui soluţia ar fi fost alta.

În cauză, înscrisul la care a făcut referire revizuent ui, desfiinţat pe considerentul că a fost falsificat, respectiv certificatul de calitate de moştenitor nr. x/2003 emis de Biroul notar public R., nu a constituit motivul de admitere a recursurilor şi nu a influenţat în vreun fel analizarea de către instanţa de recurs a calităţii reclamantului de persoană îndreptăţită la restituirea imobilului, de vreme ce s-a constatat că antecesorul reclamantului a devenit proprietar în baza. unui act simidat şi că, astfel, B. nu poate dobândi un bun cu privire la care antecesorul său nu mai era proprietar, după cum s-a statuat, cu putere de lucru judecat, prin decizia nr. 91 din 22 aprilie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă.

Soluţia de admitere a recursurilor pârâţilor, pronunţată prin decizia civilă supusă revizuirii, a avut în vedere opozabilitatea deciziei nr. 91/2009 a Curţii de Apel Timişoara, instanţa de recurs reţinând că reclamantul din prezenta cauză a fost parte în acel proces.

În consecinţă, înscrisul invocat de revizuent pentru promovarea căii de atac a revizuirii nu poate fi considerat determinant în pronunţarea deciziei date în recurs, deoarecet înlăturându-l, soluţia dată se vădeşte a ti legală şi temeinică pe baza considerentelor de fapt şi de drept reţinute de către instanţa de recurs.

Faţă de cele ce preced, cererea de revizuire formulată de revizuenîul B. va fi respinsă,

În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., revizuentul va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.976,24 RON, către intimaţii E. şi G., conform dovezilor aflate la filele 149-153 din dosar

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul B. împotriva deciziei nr. 6166 din 20 septembrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Obliga revizuentul B. la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1.976,24 RON, către intimaţii E. şi G.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.