Material incompetence of the Supreme Court to review appeals against tribunal appellate decisions in civil matters

Asupra cauzei de faţa, constată următoarele:

Dosarul are ca obiect acţiunea în pretenţii (daune materiale şi daune morale), formulată de reclamanta B., în contradictoriu cu pârâţii C., SC D. SA Cluj, A. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 46/2003 privind drepturile pacienţilor şi Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Acţiunea a fost înregistrată ia data de 18 decembrie 2012 pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca, secţia civilă.

Prin sentinţa nr. 9208/2016 din 28.10.2016, Judecătoria Cluj-Napoca, secţia civilă, a respins acţiunea împotriva SC D. SA Cluj, ca fiind introdusă faţă de o persoană fără capacitate procesuală de folosinţă.

A admis în parte acţiunea formulată şi extinsă de reclamantă şi a obligat în solidar pârâţii C. şi SC D. SA să plătească reclamantei suma de 470 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 9.000 lei cu titlu de daune morale,

A obligat în solidar pârâţii A. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj să plătească reclamantei suma de 923 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 18.000 lei cu titlu de daune morale.

A respins în rest acţiunea reclamantei, ca neîntemeiată.

A obligat pârâţii la plata cheltuielilor de judecată.

împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâtul C., pârâţii A. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj, precum şi pârâta SC D. SA

Prin decizia nr. 533/A/2017 din 3 mai 2017, Tribunalul Cluj, secţia civilă, a respins, ca nefondate, apelurile declarate de către pârâţi împotriva sentinţei civile nr. 9208/2016, pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca.

împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâtul C., pârâţii A. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj şi pârâta SC D. SA, dosarul fiind înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 20 septembrie 2017, de către Tribunalul Cluj, pentru soluţionarea cererilor de recurs.

În şedinţa publică din data de 15 noiembrie 2017, Înalta Curte a rămas în pronunţare asupra excepţiei necompetenţei materiale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor, ce se impune a fi analizată cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ.:

În prealabil este de reţinut că, faţă de prevederile art. 24 din C. proc. civ., în vigoare de la 15.02.2013, în cauză, sunt incidente dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, aplicabil la momentul înregistrării pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta B., respectiv, 18 decembrie 2012.

Pârâţii C., SC D. SA, A. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj au declarat recurs împotriva deciziei nr. 533/A din 3 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă.

Potrivit dispoziţiilor art. 3 pct. 3 C. proc. civ., curţile de apel judecă "ca instanţe de recurs, recursurile declarate împotriva hotărârilor pronunţate de tribunale în apel sau împotriva hotărârilor pronunţate în primă instanţă de tribunale, care, potrivit legii, nu sunt supuse apelului, precum şi în orice alte cazuri expres prevăzute de lege."

Totodată, conform prevederilor art. 4 pct. I C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă "recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege."

Art. 21 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară stabileşte competenţa Secţiilor I civilă, a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie de a judeca recursurile împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel.

Din aceste dispoziţii legaie rezulta că judecata căilor de atac se face prin luarea în considerare a organizării ierarhice a instanţelor de judecată, învestirea instanţelor de control judiciar facându-se din treaptă în treaptă, fără a se trece peste o instanţă de la un nivel intermediar.

Totodată, organizarea ierarhică a instanţelor într-un sistem piramidal rezultă în mod evident atât din dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, dar şi din cele ale art. 1-4 din C. proc. civ. şi presupune că instanţele superioare învestite cu soluţionarea unei căi de atac pot infirma soluţiile pronunţate, realizând astfel controlul judiciar.

Din interpretarea sistematică şi logică a textelor legale menţionate şi a principiilor dreptului procesual civil şi ale organizării judiciare, rezultă fără echivoc că, în speţă, recursurile declarate împotriva hotărârii pronunţate de tribunal în apel nu pot fi analizate decât de instanţa ierarhic superioară celei care a judecat apelul, respectiv curtea de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Declină competenţa de soluţionare a recursurilor declarate de pârâţii C., SC D. SA, A. şi Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj împotriva deciziei nr. 533/A din 3 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Cluj, secţia civilă, în favoarea Curţii de Apel Cluj.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.