Revendication action fails: occupiers' titles to houses built on former cooperative land upheld

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea la data de 18.04.2008, ulterior declinată în favoarea Tribunalului Bucureşti, reclamanţii A. şi B. au solicitat ca, în urma comparării de titluri, să se constate că titiul lor de proprietate, din 31.07.1998 emis de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov, este mai caracterizat decât titlul pârâţilor C. şi E. - contractul de vânzare-cumpărare din 12.10.2005, autentificat la notarul public F. - şi să-i oblige pe aceştia să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 640 m.p, situat în strada Galata, oraş Voluntari, judeţ Ilfov.

Totodată, au solicitat obligarea pârâţilor G., H., I., J. şi K. să le lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat în strada Galata, oraşul Voluntari, judeţul Ilfov, pe care aceştia îl ocupă în prezent fără niciun titlu.

Prin cererea precizatoare formulată la data de 19.05.2008, reclamanţii au solicitat şi evacuarea pârâţilor C., E., G., H., I., J. şi K. din construcţiile amplasate pe terenul situat În strada Galata, Voluntari, judeţul Ilfov.

La data de 12.05.2008, pârâţii G., H., I. şi K. au formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională, în contradictoriu atât cu reclamanţii, precum şi cu pârâţii C., E., L. - în calitate de mandatar al lui M., cât şi cu pârâţii persoane juridice Biroul Notarial Public N., Primăria Voluntari - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectura judeţului Ilfov - Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate:

a) nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare autentificat din 12 octombrie 2005 de B.N.P. N., încheiat între M., în calitate de vânzător, şi C. şi E., în calitate de cumpărători ai imobilului situat în Voluntari, judeţul Ilfov, compus din teren în suprafaţă de 600 m.p, şi construcţia edificată pe acesta, pentru cauză ilicită şi fraudă la lege;

b) nulitatea absolută parţială a ultimei poziţii având nr. de tarla 32, parcela 639, în suprafaţă de 1972 m.p., din titlul de proprietate din 31.07.1998, eliberat de Comisia Judeţeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Ilfov;

c) în conformitate cu dispoziţiile art. 36 alin. (6) din Legea nr. 18/19991 republicată, atribuirea în proprietatea pârâţilor, în indiviziune, a terenului în suprafaţa de 1.972 m.p., aflat în Voluntari, judeţ Ilfov, pentru care reclamanţii-pârâţi nu au fost puşi în posesie, în condiţiile în care titlul eliberat acestora nu se afla amplasat în zona la care face referire sentinţa civila nr. 2387 din 21.12.1990, pronunţată de Judecătoria Sectorului Agricol Ilfov, în dosarul civil nr. x/1990;

d) să se constate că reclamanţilor pârâţi A. şi B. le-a fost atribuită, prin sentinţa civilă nr. 2387 din 21.12.1990, terenul în suprafaţa de 10.000 rn.p, situat tn Voluntari, şos. Ştefaneşti, S.A.I., deci, pe un alt amplasament şi cu o suprafaţă mai mare cu aproximativ 2.000 m.p., în care este inclusă în mod abuziv şi suprafaţa de 1.972 m.p., aflată în Voluntari, judeţ Ilfov, teren pe care se află amplasate casele lor.

Prin cererea precizatoare la cererea reconvenţională, formulată la data de 15.03.2010, pârâţii-reclamanţi G., H., I. şi K. au solicitat, în contradictoriu cu reclamanţii-pârâţi A., şi B. şi cu pârâţii L. mandatar al lui M., B.N.P. N., Primăria Voluntari - Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991, Prefectura judeţului Ilfov - Comisia Judeţeană de aplicare a Legii nr. 18/1991, constatarea accesiunii imobiliare artificiale asupra construcţiilor edificate pe terenul în litigiu de către pârâţii reclamanţi.

Prin sentinţa nr. 910 din 23.04.2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a respins, ca neîntemeiată, cererea principală, astfel cum a fost precizată; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului B.N.P. N. şi a respins cererea reconvenţională împotriva acestui pârât, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă; a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor C. (continuată de moştenitorii acestuia), E., Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Primăria Voluntari, Comisia de aplicare a Legii nr. 18/1991 de pe lângă Prefectura judeţului Ilfov pe cererea reconvenţională; a admis în parte cererea reconvenţională formulată şi completată şi a constatat nulitatea absolută parţială a titlului de proprietate din 31.07.1998, în ceea ce priveşte terenul în suprafaţă de 1972 m.p. situat în tarlaua 32, parcela 639, respectiv în ceea ce priveşte amplasamentul acestuia.

rin decizia nr. 51/A din 12.02.2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de reclamanţii-pârâţi A. şi B., de pârâţii Comisia Locală de aplicare a Legii nr. 18/1991 Voluntari şi Primăria Voluntari împotriva sentinţei civile nr. 910/2012 a Tribunalului Bucureşti; a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins capătul din cererea reconvenţională, având ca obiect constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate din 31.07.1998, în ceea ee priveşte terenul în suprafaţă de 1972 m.p." ca operând autoritatea de lucru judecat în raport de sentinţa civilă nr. 3321 din 24.06.2011 a Judecătoriei Buftea, irevocabilă prin decizia civilă nr. 1212/R din 27.04.2012 a Tribunalului Bucureşti; a admis în parte cererea principală; a respins acţiunea în revendicarea terenului în suprafaţă de 640 m.p. situat în Voluntari, judeţul Ilfov, ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare, în contradictoriu cu intimaţii-pârâţi C. şi E., ca nefondată; a obligat pârâţii-reclamanţi G. şi H. să lase reclamanţilor A. şi B., în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 603 m.p. situat în Voluntari, judeţul Ilfov; a dispus evacuarea pârâţii-reclamanţi G. şi H. din construcţia edificată pe acest teren; a obligat pârâta-reclamantă I. să lase reclamanţilor A. şi B., în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 609 m.p. situat în Voluntari, judeţul Ilfov; a dispus evacuarea pârâtei-reclamante I. din construcţia edificată pe acest teren; a obligat pârâtul-reclamant J. să lase reclamanţilor A. şi B., în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 273 m.p. situat în Voluntari, Intr. Daliei f.n.; a obligat pârâtul-reclamant K. să lase reclamanţilor A. şi B., în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 487 m.p. situat în Voluntari, Intr. Daliei f.n.; a dispus evacuarea pârâtului-reclamant K. din construcţia edificată pe acest teren; a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs J., K., G. şi H.

Prin decizia nr. 1723 din 24.06.2015, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a admis recursul declarat de pârâţii J., K., G. şi H. împotriva deciziei civile nr. 51/A din 12 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a casat decizia recurată şi a trimis cauza, pentru rejudecare, Curţii de Apel Bucureşti.

În rejudecare, după casare, prin decizia nr. 41 din 26 ianuarie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis apelurile declarate de reclamanţii-pârâţi B., A., decedat prin moştenitori P., B., Q. şi de pârâţii Comisia Locală de Aplicare a Legii nr. 18/1991 Voluntari, Primăria Voluntari - Comisia de Aplicare a Legii nr. 18/1991 împotriva sentinţei nr. 910 din 23 aprilie 2010 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă.

A schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins cererea reconvenţională privind constatarea nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. x/1998, constatând existenţa autorităţii de lucru judecat.

A menţinut dispoziţiile sentinţei apelate de respingere a acţiunii principale precizată şt de respingere a cererii reconvenţionale în contradictoriu cu B.N.P N. şi de respingere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive pe cererea reconvenţională.

Având în vedere faptul că s-a declarat recurs împotriva deciziei curţii de apel numai de către pârâţii J., K., G. şi H., raportat la cele statuate în decizia de casare, instanţa de apel a rejudecat apelurile raportat la criticile formulate de către aceşti pârâţi şi în funcţie de considerentele din decizia de casare.

În rejudecare, curtea de apel a încuviinţat înscrisuri noi, emiţându-se adrese către Primăria Voluntari şi către Comisia Judeţeană de aplicare a fondului funciar, pentru aflarea regimurilor juridice ale terenurilor deţinute de către pârâţi la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Raportat la înscrisurile administrate în cauză, instanţa de apel a apreciat neîntemeiate criticile pârâţilor în ceea ce priveşte cererea de constatare a nulităţii absolute parţiale a titlului de proprietate nr. x/1998, în cauză existând autoritate de lucru judecat pe acest aspect, în conformitate cu dispoziţiile art. 1201 C. civ.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut în decizia de casare faptul că există identitate de obiect al cererilor care au constituit judecarea dosarelor nr. x/2011 al Judecătoriei Buftea şi nr. x/3/2009 al Tribunalului Bucureşti, solîcitându-se constatarea nulităţii titlului de proprietate cu nr. x/1998.

De asemenea, s-a apreciat că există şi o identitate de cauză, reţinând că nu trebuie să se raporteze conceptul de cauză doar la temeiul juridic al acţiunii, întrucât identitatea de cauză implică existenţa unei identităţi de fapt şi de reguli de drept aplicabile.

S-a reţinut, de asemenea, că este îndeplinită şl cea de-a treia condiţie a autorităţii de lucru judecat, şi anume identitatea de părţi din ambele cereri şi anume, atât în cererea principală din dosar nr. x/2011 al Judecătoriei Buftea, cât şi în cererea reconvenţională din dosar nr. x/2009 al Tribunalului Bucureşti.

Astfel, pentru aceste considerente, curtea de apel, în ceea ce priveşte cererea reconvenţională, a reţinut existenţa autorităţii de lucru judecat şi, ca şi consecinţă, a respins-o.

Cu privire la acţiunea principală, instanţa de apel a constatat următoarele aspecte;

În ceea ce priveşte cererea de revendicare formulată în contradictoriu cu pârâtul D., aceasta a fost respinsă, păstrându-se aceeaşi măsură ca în ciclul procesual anterior, cât timp reclamanţii nu au declarat recurs împotriva, deciziei Curţii de Apel Bucureşti din faza procesuală anterioară

Referitor la cererile de revendicare şi respectiv, de evacuare, formulate în contradictoriu cu pârâţii J., K., G., H. şi I., curtea de apei a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În cadrul probei cu înscrisuri, care a fost administrată în faţa curţii de apel, au fost depuse următoarele acte: adresa din 9 noiembrie 2015 din care reiese că, în evidenţele Registrului Agricol figurează numitul J. cu o suprafaţă de teren de 600 m.p., cât şi cu o construcţie de 144 m.p, edificată în anul 1990, iar numitul K. figurează cu teren de 600 m.p. şi o construcţie de 194 m.p. De asemenea, numita I. figurează cu teren de la primărie şi cu o construcţie în suprafaţă de 64 m.p.

Din această adresă reiese şi faptul că, pentru suprafeţele deţinute de aceşti pârâţi, cu privire la care aceştia figurează în Registrul Agricol, există un titlu de proprietate emis pe numele A. şi B. pentru suprafaţa totală de 12.000 m.p.

De asemenea, la fila 81 din dosar, s-a ataşat adresa nr. 18285/C/2015 emisă de B.C.C.I., din care reiese că, pentru parcela ocupată de J. a fost identificat numărul cadastral x, compus din teren în suprafaţă de 639 m.p. şi construcţie, înscris în cartea funciară nr. x/UAT Voluntari, în favoarea soţilor D., în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/2005, dobândit de la numitul M.

La filele 86-87 din dosar s-a depus adresa B.C.C.I. nr. x/2015, însoţită de planul de amplasament al terenului extravilan, în anul 1991, în urma verificării în registrul parcelelor, cu vecinătăţile acestuia.

Din adresa nr. x/2011, ataşată la fila 147, emisă de Primăria Voluntari, reiese, de asemenea, faptul că J. figurează în Registrul Agricol cu suprafaţa de 600 m.p. şi o construcţie de 144 m.p., începând cu anul 1990. La filele următoare, se află ataşate, angajamentul numitului J. de a depune demersurile legale în vederea ridicării construcţiei folosită ca şi locuinţă, pe terenul atribuit, cât şi sentinţa nr. 2821/2007, prin care s-a constatat că reclamantul a dobândit drept de superficie asupra terenului în cauza de 600 m.p., situat în Voluntari, intrarea Daliei. De asemenea, s-a depus dovada achitării impozitului de către această persoană pentru terenul deţinut.

Din adresa nr. x/2011 emisă de Primăria Voluntari, (ataşată la fila 155 dosar C.A.B) reiese că terenurile în litlgîu se aflau în administrarea S. Mogoşoaia, Ş. Dobroieşti şi T. Stefăneştii de Jos, reieşind aşadar, apartenenţa clară a acestor terenuri de fostele cooperative agricole menţionate.

În ceea ce o priveşte pe numita I., aceasta figurează la rol fiscal cu construcţie de 64 m.p., potrivit adresei ataşată la fila 161 din dosar.

La filele 173-179 din dosar s-au ataşat înscrisuri doveditoare ale atribuirii terenului, în ceea ce-l priveşte pe numitul M., şi anume, adeverinţele nr. x/2000 şi nr. x/1996 eliberate de Primăria Voluntari, certificatul nr. 622/1997 emis de Administraţia Financiară Ilfov şi dovezi ale plăţii impozitelor.

Cu privire la numitul K., la fila 180, s-a depus dovada înregistrată la Primărie cu nr. x/2003 pentru atribuirea terenului.

Din adresa cu nr. x/2011, emisă de Primăria Voluntari, ataşată la filele 206-207, reiese că în ceea ce îl priveşte pe K., acesta figurează cu terenul în litigiu în evidenţele Registrului agricol, aspect confirmat şi prin adresa nr. x/2011 emisă de Primăria Voluntari .

La fila 215 din dosar, se află adresa nr. x/2016 emisă de Primăria Voluntari, însoţită de angajamentele formulate de numiţii M., R. şi J. cu privire la atribuirea terenurilor în vederea construirii locuinţelor.

Din multitudinea înscrisurilor administrate reiese faptul că pârâţilor li s-au atribuit terenurile de la Primăria Voluntari în anul 1990, edificând pe ele case de locuit în perioada 1990-1991, terenuri pentru care figurează deschise roluri fiscale, imobilele aflându-se în administrarea S. Mogoşoaia, Ş. Dobroieşti şi T. Ştefăneştii de Jos.

În cauză sunt îndeplinite dispoziţiile art. 23 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor, sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii.

S-a statuat că suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina din jurul acestora, sunt acelea evidenţiate în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare Ia data intrării în cooperativa agricolă de producţie. Dispoziţiile alin. (1) din art. 23 se aplică şi persoanelor din zonele cooperaţi vizate care nu au avut calitatea de cooperatori.

În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, terenurile situate în intravilanul localităţilor, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie cooperatorilor sau altor persoane îndreptăţite, pentru construcţia de locuinţe şi anexe gospodăreşti, pe care le-au edificat, rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foştii proprietari.

Concluzionând, din analiza înscrisurilor administrate în cauză, raportându-se şi la cele statuate prin decizia de casare pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curtea de apel, a constatat că titlurile pârâţilor pentru imobilele în cauză sunt valabile.

Comparând titlurile de proprietate ale părţilor, instanţa a apreciat că titlul pârâţilor este mai bine caracterizat decât titlul reclamanţilor.

La momentul la care pârâţii au obţinut terenurile, intrând în stăpânirea acestora, şi au construit locuinţele, reclamanţii nu aveau încă eliberat titlul de proprietate, reieşînd astfel, ca pârâţii nu puteau avea cunoştinţă despre faptul că aceştia ar fi aparţinut altor persoane.

De altfel, aşa cum a reieşit din articolele menţionate anterior, din Legea nr. 18/1991, terenurile rămân în proprietatea actualilor deţinători, indiferent de faptul că atribuirea s-a făcut din terenurile preluate de la foştii proprietari în orice mod,

Reclamanţii, la rândul lor, aveau cunoştinţă de faptul că la momentul efectuării demersurilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate, şi cu atât mai mult la momentul eliberării titlului de proprietate, terenul era ocupat de locuinţele construite de persoanele cărora le fusese atribuit terenul cu acest scop, aşa cum reiese din adresele nr. x/1991, nr. y/1992 şi nr. z/1992, adrese eliberate de către Primăria Voluntari.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii P., B., Q. şi O, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi solicitând modificarea în parte a deciziei atacate, în sensul admiterii apelului şi, pe fond, admiterea acţiunii principale astfel cum a fost completată.

În motivarea recursului, reclamanţii au arătat că decizia a fost dată cu încălcarea şi aplicarea greşită a legii, adică cu nesocotirea unei norme de drept substanţial, ignorându-se, la analiza temeiniciei acţiunii în revendicare, dispoziţiile art. 480 C. civ. vechi şi cu interpretarea eronată a dispoziţiilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991.

În rejudecarea apelului, curtea a constatat în mod vădit netemeinic şi neîegal că înscrisurile exhibate de intimaţii-pârâţi intitulate "angajamente" sunt considerate a fi "acte de proprietate" şi, pe cale de consecinţă, în compararea titlurilor de proprietate ale părţilor, a considerat că acestea sunt mai bine caracterizate decât titlul de proprietate al reclamanţilor, cu nr. x/1998.

Din analiza comparativă a actelor invocate de părţile din prezenta cauză ca titluri de proprietate rezultă eă titlul de proprietate din 31 iulie 1998 este mai bine caracterizat, având o sorginte legală, spre deosebire de înscrisurile exhibate de către pârâtii-reclamanţi, înscrisuri care nu constituie un titlu de proprietate în sensul prevăzut de lege.

Prin decizia civilă nr. 21/R din 21.01.1994 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosar nr. x/1993, a fost admisă plângerea formulată de reciamanţi-pârâţi B. şi A., dispunându-se reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora cu privire la terenul în suprafaţă de 1,2 ha. situat în comuna Voluntari, prin echivaient

Prin hotărârea nr. 102 din 14 martie 1998 emisă de Comisia Judeţeană Ilfov de aplicare a legii fondului funciar a fost aprobată propunerea Comisiei Locale Voluntari de aplicare a Legii nr. 18/1991 şi s-a dispus înscrierea în anexa 20, ultima poziţie, a reclamanţilor-pârâţi cu suprafaţa de 1,2 ha.

La data de 31.07.1998, după ce s-a încheiat şi procesul-verbaî de punere în posesie, a fost emis titlul de proprietate nr. x, de către Comisia Judeţeană Ilfov de aplicare a Legii nr. 18/1991, prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea acestora cu privire la terenul în suprafaţă de 1,2 ha. situat pe raza localităţii Voluntari.

Prin adresa din 28 aprilie 2016, Instituţia Primarului Voluntari - Direcţia Cadastru şi Evidenţa Proprietăţii a comunicat copii de pe contractele de închiriere ale pârâţilor la care se face referire în raportul de expertiză şi un tabel cu posesorii de angajamente şi avize de principiu pe terenurile închiriate în zona Sotizată Voluntari, la nivelul anilor 1990-1991.

Analizând conţinutul înscrisurilor numite "angajament", cât şi a contractului de închiriere rezultă că acestea nu poartă numere de înregistrare la Primăria Voluntari, iar pe de altă parte, nu există dovada că aceste cereri au fost aprobate prin hotărâre a consiliului local, prin care să se fi dispus atribuirea terenurilor către solicitanţi.

Analizând şi contractele de închiriere prin care s-a transmis în folosinţă ia o parte din pârâţi i-reclaraanţi parcelele reţinute prin raportul de expertiză se poate observa că nici acestea nu îndeplinesc condiţiile unui titlu de proprietate, intimaţii-pârâţi având numai folosinţa acestora, iar nu şi proprietatea.

Referitor la susţinerile pârâţilor-reclamanţi, în sensul că terenul sus­menţionat era ocupat de construcţii edificate de aceştia încă din anul 1990, la nivelul anului 1998, când a fost eliberat titlul de proprietate nr. 40350, pe terenul în litigiu de 1972 m.p. existau construcţiile care au fost edificate în mod abuziv şi tară a exista autorizaţii de construcţii emise de Primăria Voluntari, existând însă numeroase procese-verbale încheiate de aceasta prin care pârâţii reclamanţi au fost sancţionaţi cu amendă.

Din analiza materialului probator şi a normelor de drept, instanţa de apel a reţinut în mod eronat că, în cauză, sunt îndeplinite dispoziţiile art. 23 alin. (1), (2) şi 4 din Legea nr. 18/1991.

Pe raza oraşului Voluntari nu au existat C.A.P.-uri (a se vedea adresa emisă de Primărie din 28.03.2016, fila 183 dosar rejudecare apel) şi construcţiile nu au fost edificate de către eventuali membrii cooperatori, ci aşa cum rezultă din probe, au fost executate fără autorizaţie.

De asemenea, construcţiile nu s-au găsit în proprietatea privată a cooperatorilor sau a moştenitorilor acestora la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991, pentru a se constata că rămân în proprietatea privată a acestora.

De altfel, art. 8 din Decretul Lege nr. 42/1990, la care face trimitere art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 se referă la terenul aferent casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi la curtea şi grădina din jurul acestora, care constituie proprietatea deţinătorilor, dar îi are în vedere pe deţinătorii acestor terenuri, în calitate de proprietari asupra construcţiilor, calitate pe care intimaţii-pârâţi nu o au asupra construcţiilor existente pe teren.

Referitor la interpretarea dată dispoziţiilor alin. (2) ale art. 23 din Legea nr. 18/2991» suprafeţele de teren deţinute de mtimaţii-pârâţi, aferente construcţiilor executate fără autorizaţie, nu au fost niciodată evidenţiate în vreun act de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în vreun alt document funciar la data intrării în C.A.P.

Din relaţiile comunicate la solicitarea instanţei, cât şi din înscrisurile depuse de către intimat ii-pârâţi rezultă că aceste construcţii au fost executate în parte în anul 1990 şi o altă parte după intrarea în vigoare a legii fondului funciar.

Nu pot fi reţinute ca fiind aplicabile în speţă nici dispoziţiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, dispoziţii de strictă interpretare, ele referindu-se la persoanele care nu au avut calitatea de membru cooperator, dar locuiau într-o zonă cooperativizată, condiţie neîndeplinită în cauza.

Instanţa de apel a interpretat eronat şi a reţinut ca fiind aplicabile în speţă şi dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 18/1991. Pentru ca intimaţii-pârâţi să fi putut beneficia de aceste dispoziţii trebuiau să facă dovada că aceste terenuri (parcele) le-au fost atribuite de cooperativele agricole de producţie potrivit legii.

Or, aşa cum rezultă din probele administrate, terenurile nu au fost nici măcar atribuite de primărie în vederea edificării unor locuinţe, ci s-au depus numai angajamente de către aceştia şi nici acelea înregistrate "în vederea obţinerii aprobării atribuirii acestora.

Instanţa de apel a constatat, în raport de dispoziţiile art. 23 şi 24 din Legea nr. 18/1991, că intimaţii-pârâţi ar fi deţinători ai unor titluri de proprietate şi comparând titlurile de proprietate, a dat preferabilitate acestor "angajamente", ignorându-se, astfel, dispoziţiile art. 480 C. civ.

Recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

În primul rând, criticiie invocate prin motivele de recurs privind modul în care instanţa de apel a apreciat şi interpretat probatoriul administrat în cauză şi a stabilit situaţia de fapt nu pot face obiect de analiză în calea de atac a recursului, ridicând o problemă legată de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate.

Asemenea critici nu se încadrează în niciunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ. pentru exercitarea controlului judiciar în recurs

În baza normei legale menţionate, instanţa de recurs nu are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăresc în realitate recurenţii, ci doar de a verifica legalitatea hotărârii prin raportare la situaţia de fapt pe care aceasta o constată.

Aşa fiind, Înalta Curte va analiza dacă, ia situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită, s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, prin. prisma îndrumărilor deciziei de casare nr. 1723 din 24.06.2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Recurenţii-reciamanţi au invocat o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor art. 23, art. 24 din Legea nr. 18/1991 şi art. 480 din C. civ.

Prin decizia de casare s-a reţinut că, faţă de situaţia pârâţilor, care au primit terenurile de la Primăria Voluntari în anul 1990, pe care au edificat case de locuit în anii 1990-1991, soluţia instanţei de apel a ignorat dispoziţiile Legii fondului funciar care, la art. 23 alin. (1), (2) şi (4), art. 24 alin. (1) şi art. 36 alin. (1), (2) şi (4), (astfel cum era în vigoare Ia data emiterii titlului de proprietate al reclamanţilor) recunosc un drept de proprietate, constituit ope legis, în favoarea constructorului locuinţei pentru terenul aferent casei de locuit şi construcţiilor gospodăreşti anexe. S-a statuat faptul că instanţa de apel nu a verificat acest drept de proprietate al pârâţilor, în baza probelor, după cum zona a fost sau nu cooperativizată ori terenul era proprietate de stat.

Totodată, Înalta Curte a dispus ca instanţa de trimitere, după administrarea probelor privind regimul juridic al terenurilor la data intrării în vigoare a Legii fondului funciar, să stabilească dacă titlul pârâţilor-reclamanţi este valabil, în raport de dispoziţiile aplicabile, respectiv art. 23 alin. (1), (2) şi (4), art. 24 alin. (1) şi art. 36 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 18/1990. Ulterior, instanţa va verifica care dintre titluri este mai caracterizat şi va da eficienţă titlului care este cel mai bine caracterizat, în condiţiile art. 480 C. civ.

Respectând îndrumările deciziei de casare, curtea de apel a administrat înscrisuri noi, solicitând de la Primăria Voluntari şi de la Comisia Judeţeană de aplicare a fondului funciar date privind regimul juridic al terenurilor deţinute de către pârâţii-reclamanţi, la data intrării în vigoare a Legii nr. 18/1991.

Din coroborarea şi interpretarea înscrisurilor de la dosar, instanţa de apel a stabilit situaţia de fapt, constatând că pârâţilor li s-au atribuit terenurile de către Primăria Voluntari în anul 1990 şi că aceştia au edificat pe ele case de locuit în perioada 1990-1991, având deschise roluri fiscale pentru aceste imobile.

Totodată, curtea de apel a constatat că imobilele în discuţie s-au aflat în administrarea fostele cooperative agricole S. Mogoşoaia, Ş. Dobroeşti şi T. Ştelaneştii de Jos, astfel cum reiese din adresa nr. x/2011 emisă de Primăria Voluntari.

Ca urmare, în mod legal a reţinut instanţa de apel faptul că imobilele aparţinând pârâţilor intră sub incidenţa prevederilor art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991 şi, pe cale de consecinţă, îitluriie de proprietate ale acestora sunt valabiie.

Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 "Sunt şi rămân în proprietatea privată a cooperatorilor sau, după caz, a moştenitorilor acestora, indiferent de ocupaţia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit şi anexelor gospodăreşti, precum şi curtea şi grădina acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-lege nr. 42/1990 privind unele măsuri pentru stimularea ţărănimii." Alin. (2) statuează că suprafeţele de terenuri aferente casei de locuit sunt cele "evidenţiate ca atare în actele de proprietate, în cartea funciară, în registrul agricol sau în alte documente funciare, la data intrării în cooperativa agricolă de producţie ", iar alin. (4) include în sfera de aplicare a textului de lege şi "persoanele din zonele cooperativizate, care nu au avut calitatea de cooperator,"

Mai departe, art. 24 din Legea nr. 18/1991 prevede că aceste terenuri rămân şi se înscriu în proprietatea actualilor deţinători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate, indiferent în ce mod, de la foştii proprietari, ultimii urmând a fi compensaţi cu o suprafaţă de teren echivalentă.

Din interpretarea normelor legale menţionate rezultă că, în procesul de reconstituire şi de constituire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a dat prevalentă deţinătorilor caselor de locuit şi anexelor gospodăreşti, aşa încât terenul aferent acestora, precum şi curtea şi gradina din jurul lor intră, de iure, în proprietatea privată a deţinătorilor construcţiilor.

Aşadar, în conflictul de drepturi dintre foştii proprietari de terenuri cooperativizate, ce au fost ocupate de construcţiile unor terţi şi deţinătorii actuali ai acestor construcţii, legea, respectând principiul securităţii raporturilor juridice, i-a preferat pe cei din urmă, dispunând compensarea celor dintâi cu o suprafaţă de teren echivalentă în intravilan ori, după caz, în extravilan, sau cu acordarea de despăgubiri.

Dat fiind că dreptul de proprietate al pârâţilor-reclamanţi este constituit ope legis, situaţia imobilelor deţinute de aceştia încadrându-se în dispoziţiile art. 23 şi art. 24 din Legea nr. 18/1991 sunt lipsite de relevanţă criticiie recurenţilor-reclamanţi prin care invocă modui abuziv de edificare a construcţiilor, precum şi modul în care au fost emise titlurile de proprietate ale pârâţilor, întrucât aceste aspecte nu pot schimba situaţia juridică a imobilelor în litigiu.

În acelaşi sens, este nefondată şi critica prin care recurenţii susţin inaplicabilitatea prevederilor din Legea fondului funciar, întrucât pe raza localităţii Voluntari nu a existat C.A.P., dat fiind faptul că terenurile s-au aflat în administrarea unor foste cooperative agricole, ale comunelor învecinate, respectiv S. Mogoşoaia, Ş. Dobroieşti şi T. Ştefâneştii de Jos, după cum a comunicat Primăria Voluntari, prin adresa nr. x/2011.

Stabilind situaţia de fapt din cauză, regimul juridic al terenurilor în discuţie şi dispoziţiile legale incidente (analizate în precedent), instanţa de apel a procedat la compararea titlurilor de proprietate ale părţilor, potrivit art. 480 din C. civ., dând prevalentă, în mod corect, titlului pârâţilor, mai bine caracterizat decât titlul reclamanţilor.

În această analiză, curtea de apel a avut în vedere că, la momentul la care reclamanţii au efectuat demersurile pentru reconstituirea dreptului de proprietate, precum şi la momentul eliberării titlului de proprietate din 31.07.1998, pârâţii se aflau în posesia terenurilor în litigiu, atribuite în scopul construirii de locuinţe, pe care le-au şi edificat în perioada 1990-1991, reclamanţii cunoscând această stare de fapt.

Având în vedere considerentele reţinute, înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii pe aspectele contestate şi că, astfel, nu sunt îndeplinite condiţiile cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamanţilor urmând a fi respins, ca nefondat, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii P., B., Q. şi O. împotriva deciziei nr. 41 din 26 ianuarie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabiiă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 noiembrie 2017.