Cross-appeals in traffic accident compensation dismissed, upholding €50,000 moral damages award and rejection of material damages claims

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a civilă, la data de 1 iulie 2015, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta S.C. B. S.A. şi intervenienta C. obligarea pârâtei la plata sumei de 41.700,25 RON, reprezentând cheltuieli materiale globale provizorii; obligarea pârâtei la plata sumei de 310.000 euro, echivalent în RON la cursul B.N.R. de la data plăţii efective, cu titlu de daune morale pentru prejudiciile suferite în accidentul rutier din 20.05.2012, cu cheltuieli de judecată.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a civilă, prin sentinţa nr. 3261 pronunţată în data de 26 mai 2016, a admis în parte cererea de chemare în judecată, în sensul că a obligat pârâta la plata sumelor de 12.588 RON daune materiale şi 24.000 euro, echivalent în RON la cursul oficial B.N.R. din data plăţii, reprezentând daune morale, respingând celelalte pretenţii ca neîntemeiate. A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe au formulat apel reclamanta şi pârâta S.C. B. S.A.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin decizia nr. 195 din 2 februarie 2017, a admis apelurile declarate şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul că a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantă privind acordarea daunelor materiale, obligând pârâta la plata către reclamantă a unor daune morale în cuantum de 50.000 euro, echivalentul în RON la cursul B.N.R. de la data plaţii, menţinând celelalte dispoziţii ale sentinţei apelate.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs atât reclamanta, cât şi pârâta S.C. B. S.A.

1. Prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., reclamanta A. a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel pentru reanalizarea cuantumului cheltuielilor materiale şi al daunelor morale.

Prima critică vizează evaluarea daunelor morale prin aplicarea greşită a legii, respectiv a juriprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, obligatorie potrivit art. 11 şi 20 din Constituţia României şi art. 4 din C. civ., jurisprudenţă care a statuat că despăgubirile acordate trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţional itate cu atingerea adusă, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Instanţa de apel a încălcat principiul reparării integrale a prejudiciului instituit prin prevederile art. 1385 C. civ., nereţinând o serie de aspecte ce se impuneau a fi avute în vedere.

Astfel, ar fi trebuit să fie luate în considerare la stabilirea cuantumului daunelor morale posibilitatea reală a reclamantei de a desfăşura o viaţă normală prin raportare la vârsta de 21 de ani de la momentul producerii accidentului, trauma fizică puternică, prejudiciul estetic evident pe tot corpul, rezultat în urma intervenţiilor chirurgicale suferite, precum şi cele rămase în urma cusăturilor de la frunte şi bărbie, prejudiciul pshihic cauzat, pe de-o parte, de teama că până la sfârşitul vieţii va avea nevoie de recuperare medicală, iar pe de altă parte, de teama că oricând pot apărea complicaţii din cauza infirmităţii permanente cu care se confruntă, anume lipsa splinei, complexele de inferioritate explicate prin prejudiciul estetic.

Se arată că practica instanţei supreme este în sensul abordării distincte a gravităţii/intensităţii faţă de durată, astfel încât principiul proporţionalităţii între suma acordată şî vătămare (intensitate şi durată) să aibă consistenţă.

Referitor la durata în timp, precizează că o tânără care la 21 de ani rămâne cu o infirmitate permanentă (pierderea, splinei) nu resimte aceste traume numai până la data ia care se pronunţă instanţa cu privire la cazul său, ci le resimte toată viaţa. De asemenea, se impunea a fi avut în vedere că prejudiciul estetic este suferit la o vârstă la care acest aspect este deosebit de important în viaţa şi chiar cariera unei persoane, la consolidarea unei imagini de sine.

O a doua critică vizează respingerea de către instanţa de apel a cererii reclamantei privind acordarea daunelor materiale, în considerarea sumei de bani pe care a primit-o de la autoarea accidentului.

Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat suma de 41.700,25 RON, instanţa de fond a acordat suma 12.588 RON cu titlu de daune materiale, iar instanţa de apel a respins acest petit, cu toate că la dosar există înscrisuri doveditoare, precum şi o detaliere a acestor cheltuieli care au o legătură directă cu accidentul rutier din mai 2012, pentru întreaga sumă solicitată cu titlu ce cheltuieli materiale.

Se critică modalitatea în care a fost analizat capătul de cerere referitor ia acordarea daunelor materiale, faptul că instanţa s-a bazat exclusiv pe considerentul că reclamanta a primit de la autoarea accidentului suma de 7.500 RON, ignorându-se toate înscrisurile aflate la dosar referitoare la sumele de bani cheltuite în legătură eu accidentul rutier.

2. Prin motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pârâta S.C. B. S.A. a solicitat casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de apel.

Pârâta afirmă că hotărârea atacată duce la îmbogăţirea reclamantei şî creează o situaţie economică mai bună pentru aceasta şi critică faptul că instanţa nu a avut în vedere că nu există circumstanţe care să agraveze fapta şoferului, cum ar fi fuga de la locul accidentului sau conducerea sub influenţa alcoolului. Nu a fost apreciată corespunzător atitudinea intervenientei forţate care a dat dovadă de bună-credinţă, a menţinut contactul cu reclamanta după producerea accidentului rutier şi i-a achitat mai multe sume de bani pentru acoperirea prejudiciului, suferinţa resimţită de reclamantă fiind astfel mai mică decât cea a altor victime ale unor infracţiuni de vătămare corporală.

Hotărârea atacată încalcă normele de drept material prin faptul că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt excesive în raport cu jurisprudenţa la nivel naţional, fiind astfel încălcate prevederile art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele puse în aplicare de Ordinul C.S.A. nr. 14/2011. Potrivit acestui artieol, în cazul în care într-un accident rutier sunt vătămate corporal persoane, daunele morale trebuie să se stabilească în conformitate cu legislaţia şi jurîsprudenţa din România.

Este adevărat că nu există criterii legale de evaluare a daunelor morale, însă, tocmai din acest motiv, trebuia să se dea prevalentă mediei rezultate din practica judecătorească din România, pentru a nu fi încălcate dispoziţiile art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele puse în aplicare de Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii a realizat, la sfârşitul lunii septembrie 2012, un ghid specializat, bazat pe o culegere de jurisprudenţă din România şi din practica europeană în domeniu, în cadrul căruia s-a efectuat un calcul al valorilor medii de despăgubire pentru mai multe situaţii.

Hotărârea atacată încalcă normele de drept material prin faptul că. sumele acordate cu titlu de daune morale sunt excesive în raport cu jurisprudenţă la nivel naţional, întrucât instanţele româneşti au acordat sume mai mici, media despăgubirilor acordate de instanţele din România cu privire la vătămările corporale din culpă în urma cărora a rezultat o infirmitate posttraumatică este de 419 RON pentru fiecare zi de îngrijiri medicale ce i-a fost necesară victimei.

Raportat ia aceste concluzii aie ghidului, reclamanta ar fi fost îndreptăţită să primească numai suma de 33.520 RON cu titlu de daune morale, suma de 7 ori mai mică decât cea acordată de instanţa de apel.

Inclusiv jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului este în sensul de a acorda sume cu titlu de daune morale mult mai mici decât suma primită de reclamanta din prezentul dosar.

Pârâta face referire şi la cauza Mischie c. România, arătând că instanţa de apel a majorat suma acordată cu titlu de daune morale de la suma de 24.000 de euro la suma de 50.000 de euro, fără a se administra noi probe de natură să justifice dublarea sumei acordate cu titlu de daune morale.

Raportul de evaluare complexă psiho-traumatologică depus la dosar pentru a determina măsura în care a fost afectată reclamanta din punct de vedere psihic este lipsit de relevanţă probatorie, deoarece nu reprezintă un raport de expertiză judiciară sau extrajudiciară, astfel că afecţiunile psihice ale reclamantei şi întinderea lor nu sunt certe.

Instanţa de apel a avut în vedere vârsta de 21 de ani a reclamantei pentru a justifica majorarea cuantumului daunelor morale, cu toate că, potrivit jurisprudenţei şi doctrinei, persoanele tinere sunt cele care trec mai uşor peste consecinţele unui accident rutier, iar faptul că reclamantei i-a fost extirpată splina nu a condus la diminuarea capacităţii sale de muncă şi nici nu rezultă din probatoriul administrat că lipsa acestui organ ar reprezenta o invaliditate.

Nu contestă suferinţa provocată reclamantei, dar nivelul daunelor morale trebuie să fie în limite rezonabile, în concordanţă cu jurisprudenţă în materie, cu venitul mediu pe cap de locuitor şi cu nivelul general de dezvoltare a României.

Reclamanta A. a formulat întâmpinare h recursul declarat de pârâta S.C. B. S.A., solicitând respingerea acestuia.

Înalta Curte a constatat nefondate recursurile pentru considerentele expuse mai jos.

I. Prin recursul formulat de reclamanta A. s-au invocat motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. este nefondat.

Din perspectiva motivului de nelegaiitate invocat, se observă că instanţa de apel a făcut o analiză detaliată în ceea ce priveşte daunele materiale solicitate. Astfel, a fost arătat considerentul pentru care instanţa a apreciat ca fiind nedovedită diferenţa dintre suma acordată de instanţa de fond de 12.588 RON şi suma solicitată prin cererea de chemare în judecată, acesta fiind în sensul nedovedirii. Din cuantumul de 12.588 RON instanţa de apei a scăzut suma de 8.775 RON, reprezentând contravaloarea tratament estetic, motivat de faptul că această sumă nu a fost dovedită decât cu un deviz estimativ, astfel că nu reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, în lipsa plăţii efective. în ceea ce priveşte suma rămasă după scăderea din suma de 12.588 RON a sumei de 8.775 RON, suma de 3.813 RON, s-a arătat că această valoare a fost acoperită cu suma de 7.500 RON pe care reclamanta a primit-o de la autoarea accidentului, cum apelanta a precizat în faţa Curţii.

Referitor la analizarea capătului de cerere referitor la daunele morale, cu aplicarea criteriiilor consacrate în doctrină şi jurîspmdenţă, instanţa a reţinut că, pe lângă durerea fizică suportată, pierderea unui organ (splină) şi fracturile ce au dus la imobilizarea pentru o perioadă a victimei cu imposibilitatea de deplasare singură, resimţind dureri şi în prezent, reclamanta este afectată şi din punct de vedere psihic din cauza semnelor rămase în urma intervenţiilor chirurgicale, a leziunilor suferite, fiindu-i afectat aspectul fizic deosebit de important mai ale la vârsta victimei, toate acestea producându-i suferinţe psihice privind posibilitatea de a desfăşura activităţi recreative, sportive ca înainte şi de a se integra în viaţa sociaiă.

Instanţa a reţinut şi vârsta reclamantei de 21 de ani la data accidentului, arătându-se că acest eveniment a afectat-o profund, inclusiv din punct de vedere al vieţii sociale, profesionale, având în vedere că reclamanta era studentă şi intenţiona să-şi continue studiile în străinătate, parcursul profesional fiindu-i întrerupt din cauza producerii acestui eveniment, fiind întârziată posibilitatea angajării la un loc de muncă potrivit competenţelor.

Prin urmare, se constată că instanţa de apel a argumentat soluţia pronunţată cu respectarea cerinţelor art. 425 C. proc. civ., indicând criteriile ce au fost avute în vedere îa aprecierea cuantumului despăgubirilor, decizia atacată conţinând elementele care fac posibil controlul hotărârii în calea de atac, motivarea fiind clară şi concisă.

În ceea ce priveşte critica ce vizează respingerea de către instanţa de apel a cererii reclamantei privind acordarea daunelor materiale, soluţia instanţei de apel sub acest aspect este rezultatul aprecierii probatoriului administrat în cauză.

Critica recurentel-reclamante nu se circumscrie motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci reprezintă o nemulţumire a acesteia cu privire la relevanţa dată de către instanţă probelor administrate, astfel încât, pentru motivele ţinând de caracterul nedevolutiv al prezentei căi de atac şi a imposibilităţi instanţei de recurs de anaîiza chestiuni ce vizează temeinicia, aceasta nu poate fi primită.

Despăgubirile pentru daunele morale în cazul vătămării corporale a unei persoane se acordă în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţa din România, astfel cum rezultă din art. 49 pct. 1 lit. f) din Ordinul C.S.A. nr. 14/2011.

În mod constant, prin jurisprudenţa instanţei supreme, s-a decis că daunele morale şi materiale se stabilesc prin apreciere, în raport de consecinţele negative suferite de cel în cauză pe plan fizic şi psihic, importanţa valorilor lezate, măsura în care aceste valori au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs victimei.

Pe de altă parte, referitor la daunele morale solicitate ca urmare a unor accidente de circulaţie, atât Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cât şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, atunci când acordă despăgubiri morale, nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, adică procedează la o apreciere subiectivă a circumstanţelor particulare a cauzei, relativ la suferinţele fizice şi psihice pe care le-au suferit victimele unui accident de circulaţie, precum şi consecinţele nefaste pe care acel accident le-a avut cu privire la viaţa lor particulară.

În materia daunelor morale, dată fiind natura prejudiciului care ie generează, practica judiciară şi literatura de specialitate au subliniat că nu există criterii precise pentru cuantificarea lor, respectiv că problema stabilirii despăgubirilor morale nu trebuie privită ca o cuantificare economică a unor drepturi şi valori nepatrîmoniaie (cum ar fi demnitatea, onoarea, ori suferinţa psihică încercată de cel ce le pretinde), ci ca o evaluare complexă a aspectelor în care vătămările produse se exteriorizează, supusă puterii de apreciere a instanţelor de judecată.

Echitatea este un criteriu fundamental consacrat de doctrină şi jurisprudenţa în cuantificarea despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral. Din acest punct de vedere, stabilirea unor asemenea despăgubiri implica fără îndoială şi o doză de aproximare, însă instanţa trebuie să stabilească un anumit echilibru între prejudiciul moral suferit, care nu va putea fi înlăturat în totalitate şi despăgubirile acordate, în măsură să permită celui prejudiciat anumite avantaje care să atenueze suferinţele morale, iară a se ajunge însă în situaţia îmbogăţirii fără just temei.

Examinând decizia atacată, raportat la criteriile de evaluare a prejudiciului valorificate de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că acestea au fost avute în vedere de instanţa de apel, adaptate la situaţia particulară a speţei de faţă. Cuantificarea despăgubirilor, în aplicarea acestor criterii, nu este supusă însă cenzurii instanţei de recurs, potrivit dispoziţiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aceasta ţinând de temeinicia şi nu de legalitatea hotărârii.

În consecinţă, faţă de cele menţionate anterior, Înalta Curte nu poate reţine în cauză dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece la stabilirea cuantumului daunelor morale instanţa a avut în vedere atât criteriile oferite de doctrină şi jurisprudenţă, cât şi circumstanţele factuale ale cauzei menite să asigure o reparaţie justă şi echitabilă a prejudiciului suferit de reclamantă.

2. Prin recursul formulat depărată S.C. B. S.A s-a susţinut că au fost încălcate prevederile art. 49 pct. 1 lit. f) din Normele puse în aplicare de Ordinul C.S.A. nr. 14/2011, ce obligă la acordarea daunelor morale în conformitate cu legislaţia şi jurisprudenţă din România, cu incidenţa motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Trimiterile făcute de pârâtă la despăgubiri acordate în alte cauze, apreciate ca similare, prin raportare la numărul de zile de îngrijiri medicale, prezintă relevanţă, însă acestea nu sunt suficiente, întrucât în astfel de cuantificări intima convingere a judecătorului are la bază nu doar criterii obiective, cât mai ales particularităţile cauzei, în aprecierea daunelor morale contând atât importanţa valorii lezate cât şi intensitatea suferinţei reclamantei care a fost supusă ia mai multe intervenţii chirurgicale, a pierdut un organ (splină, cu efecte medicale în timp care o difererenţiază de o altă persoană care nu se află în aceeaşi situaţie), i s-a întrerupt parcursul profesional, fiind afectată şi din punct de vedere psihic din cauza semnelor rămase în urma intervenţiilor chirurgicale, a leziunilor suferite, fiindu-i afectat aspectul fizic deosebit de important mai ales la vârsta victimei, toate acestea producându-i suferinţe psihice privind posibilitatea de a desfăşura activităţi recreative, sportive ca înainte şi de a se integra în viaţa socială.

Instanţa de apel a reţinut în mod corect şi vârsta reclamantei de 21 de ani la data accidentului, faptul că acest eveniment a afectat-o profund, inclusiv din punct de vedere al vieţii sociale şi profesionale, având în vedere că reclamanta era studentă şi intenţiona să-şi continue studiile în străinătate, parcursul profesional fiindu-i întrerupt din cauza producerii acestui eveniment, fiind întârziată posibilitatea angajării la un loc de muncă potrivit competenţelor.

Totodată, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, instanţa de apel a avut în vedere şi atitudinea autorului accidentului, dându-i relevanţa cuvenită.

Ca atare, nu poate fi reţinută critica pârâtei în sensul că sumele acordate cu titlu de daune morale sunt excesive în raport cu jurisprudenţă la nivel naţional şi cu jurisprudenţă Curţii Europene a Drepturilor Omului, instanţa de apel având în vedere aspectele ce ţin de circumstanţele particulare ale cauzei, care au fost expuse în raţionamentul logico-juridic al soluţiei pronunţate.

În privinţa criticilor referitoare la cuantificarea efectivă a despăgubirilor acordate şi stabilirea unei sume majorate acordată cu titlu de daune morale în raport de probele care relevă impactul şi consecinţele pe care le-a suferit pe plan fizic, social şi emoţional, precum şi ia relevanţa probelor administrate, Înalta Curte reţine că acestea nu pot forma obiectul controlului judiciar în recurs întrucât constituie motive de netemeinicie a hotărârii atacate, care exced cazurilor de nelegalitate prevăzute strict şi limitativ în art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în limita cărora să poată fi exercitat controlul judiciar.

Pârâta a făcut referire şi la statuările din cauza Mischie contra România, însă acestea au în vedere o situaţie de fapt diferită de cea din litigiul de faţă.

În consecinţa, în temeiul art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamanta A. şi de pârâta S.C. B. S.A. împotriva deciziei nr. 195 din data de 2 februarie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2017.