Patent annulled for lack of inventive step; claimant's appeal dismissed as moot, patent holder's appeal rejected.

Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 13.03.2012, reclamanta S.C. A. S.A în contradictoriu cu pârâtul B. şi Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, în temeiul art. 54 din Legea nr. 64/1991, a solicitat instanţei ca prin sentinţa pe care o va pronunţa să dispună anularea brevetului de invenţie eliberat de OSIM la data de 27.02.2009; anularea brevetului european emis de Biroul European de Brevete la data de 23.12.2009 şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că în iulie 2010 a pus în funcţiune preîncălzitorul nr. 4 al furnalului 3 din cadrul combinatului, care a funcţionat până în decembrie 2011, având însă perioade de sistare a funcţionării care au ajuns chiar la aproape 2 luni. În decembrie 2011, reclamanta a primit de la B. o notificare prin care i se aducea la cunoştinţă că în calitatea sa de titular a două brevete (brevetul de invenţie eliberat de O.S.I.M. la data de 27.02.2009 şi brevetul european emis de Biroul European de Brevete la data de 23.12.2009) solicită acordarea unor daune în valoare de 40.000.000 euro, pentru pretinsa folosire a brevetelor mai sus menţionate la reparaţia preîncălzitorului nr. 4 al furnalului 3 din cadrul combinatului.

Materialele folosite, respectiv cărămizile înglobate în preîncălzitor şi modalitatea de realizare a structurii de construcţie erau cu multă vreme în urmă cunoscute de societate, reclamanta dobândind brevete de invenţie de la B. în schimbul unor sume semnificative de bani.

Procedând la analizarea comparativă pe de o parte a revendicărilor din brevetele de invenţie prezentate de B. şi, pe de altă parte, a documentaţiei care a stat la baza reparaţiilor aduse preîncălzitorului 4 de la furnalul 3, s-a ajuns la concluzia că soluţiile înglobate în brevetele prezentate de B. în susţinerea pretenţiilor sale financiare nu întrunesc cerinţele de brevetabilitate.

Brevetul de invenţie se referă la invenţia "Cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură". Cererea de emitere a brevetului a fost depusă la data de 27.11.2006 şi a fost publicată la data de 30.03.2007. Brevetul a fost emis la data de 27.02.2009, fiind publicat în B.O.P.I. nr. 2/2009.

Invenţia în cauză are două revendicări:

a) Cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură realizată din material refractar alcătuită dintr-un corp şi caracterizată prin aceea că pe faţa inferioară a corpului, în jurul unor canale longitudinale sunt prevăzute nişte scobituri de forma unor coroane circulare, dispuse echidistant la 120 de grade una faţă de alta;

b) Folosirea cărămizii de adaptare la realizarea structurilor schimbătoarelor de căldură pentru îmbinarea în plan vertical a două tipuri de cărămizi refractare ce au în secţiune axială aceeaşi formă şi acelaşi gabarit, cărămizi prevăzute cu elemente de îmbinare ce nu sunt complementare unele cu altele, dar sunt complementare cu scobiturile şi proeminenţele cărămizii de adaptare.

Aşadar, pornind de la două cărămizi preexistente în stadiul tehnicii, B. pretinde că invenţia brevetată priveşte modalitatea de îmbinare a acestora, modalitate care prin caracteristicile sale ar fi nouă, cu caracter inventiv şi cu aplicabilitate industrială.

Lipsa caracterului de noutate

Potrivit dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 64/1991, o invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii, stadiul tehnicii fiind definit ca fiind ansamblul cunoştinţelor care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă ori orală, prin folosire sau în orice alt mod, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie.

În cazul supus analizei, corespondenţa şi desenele/schiţele purtate între reclamantă şi prestatorii de produse şi servicii demonstrează că, anterior datei de depozit a brevetelor contestate, caracteristicile esenţiale ale invenţiilor erau parte din stadiul tehnicii.

La analizarea noutăţii nu se face comparaţia între revendicările solicitantului şi brevetele anterioare în domeniu, ci comparaţia trebuie să privească cunoştinţele accesibile publicului sub orice formă.

Regulamentul de aplicare al Legii nr. 64/1991 stabileşte că prin "cunoştinţe accesibile publicului" se înţelege informaţiile la care publicul are acces, oriunde în lume, prin: prezentarea pe diferite suporturi sau pe diferite canale informaţionale a unor documente de brevet ori a altor informaţii şi prin descrierea orală de informaţii care nu au fost supuse nici unei restricţii de confidenţialitate privind utilizarea sau diseminarea acestor informaţii.

Aşadar, o corespondenţă purtată între doi comercianţi sau o parte a unei documentaţii care stă la baza executării unui contract reprezintă o cunoştinţă accesibilă publicului de natură a constitui un element distructiv de noutate.

Jurisprudenţa a constatat că pentru a se considera că un document ce conţine o soluţie tehnică a fost adus la cunoştinţa publicului, acesta nu presupune în mod necesar ca el să fi fost pus în circulaţie prin biblioteci sau librării, ci prin orice mijloc de răspândire a informaţiei. Este suficient ca publicul să fie reprezentat chiar şi de o singură persoană ce nu este ţinută de obligaţia de confidenţialitate.

Cererea sa de brevet a fost publicată în martie 2007. Prin urmare, în măsura în care s-ar aprecia că acele cărămizi de trecere şi modul de îmbinare avut în vedere la demararea reparaţiilor în 2006 ar fi identic revendicărilor din brevet, rezultă că invenţiile analizate nu mai aveau caracter de noutate. Cunoaşterea acestora de chiar un singur salariat care, pe cale orală, a putut să îi descrie titularului soluţiile tehnice folosite de reclamantă reprezintă o dovadă clară că soluţiile tehnice se aflau în stadiul tehnicii, putându-se pune chiar problema unei rele credinţe din partea titularului

Reclamanta a dobândit de la titularul brevetelor şi un brevet privind o cărămidă pentru schimbătoare de căldură. Având în vedere că la reparaţia preîncălzitorului 4 s-au folosit atât cărămizi ce pot fi considerate că reprezintă o aplicare a vechiului brevet care între timp a căzut în domeniul public, cât şi cărămizi de trecere (de adaptare), un specialist va constata că între cele două invenţii există un raport de la o invenţie independentă la una dependentă.

Lipsa de activitate inventivă

Potrivit art. 12 din Legea nr. 64/1991, o invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii, situaţie existentă în cauză.

Prin urmare, este suficient ca expertul să constate că invenţiile brevetate sau parte din revendicările acestora nu aveau noutate la data depozitului, pentru a constata în mod direct şi lipsa activităţii inventive.

Prin sentinţa civilă nr. 751 din 12 iunie 2015, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a stabilit onorariu definitiv pentru punctul de vedere al specialistului: 8.000 de RON, a obligat pe reclamantă la plata restului de 6.500 RON în condiţiile art. 213 alin. (2) C. proc. civ. şi a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta A. S.A.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, învestită cu soluţionarea apelurilor declarate de C., expert desemnat în cauză şi de reclamantă prin decizia nr. 906A/25.11.2016, a respins, ca nefondat apelul declarat de C., a admis apelul reclamantei şi, în consecinţă, a schimbat în parte sentinţa în sensul că a admis acţiunea. Drept urmare a anulat brevetul de invenţie nr. 122219 eliberat de O.S.I.M. la 27.08.2009 şi a păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei privind stabilirea onorariului definitiv al specialistului la 8.000 de RON şi obligarea reclamantei la plata restului de 6.500 RON, pentru considerentele ce urmează:

Cu privire la apelul declarat de specialistul C. a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din O.G. nr. 2/2000, privind organizarea activităţii de expertiză tehnică judiciară şi extrajudiciară:

"Onorariul definitiv pentru expertiza tehnică judiciară se stabileşte de organul care a dispus efectuarea expertizei, în funcţie de complexitatea lucrării, de volumul de lucru depus şi de gradul profesional ori ştiinţific al expertului sau al specialistului".

Specialistul desemnat de instanţă în condiţiile art. 201 C. proc. civ. a depus la dosar raportul conţinând punctul de vedere asupra obiectivelor stabilite de instanţă, din examinarea căruia se reţine că tribunalul a apreciat în mod corect asupra gradului de complexitate a lucrării şi asupra volumului de muncă depus pentru efectuarea acesteia.

Cu privire la apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. se arată că:

Prima critică, referitoare la nulitatea hotărârii apelate pentru neîntrunirea exigenţelor motivării prevăzute de art. 261 C. proc. civ., este nefondată deoarece sentinţa cuprinde argumentele de fapt şi drept care au determinat convingerea instanţei de fond în sensul că nu se impune anularea brevetului deduse judecăţii.

Nu s-a reţinut motivul de nulitate constând în lipsirea reclamantei de dreptul la apărare ca efect al insuficientei motivări, atât timp cât reclamanta a motivat calea de atac declarată împotriva acesteia, ocazie cu care a dezvoltat pe larg criticile de nelegalitate şi de netemeinicie la adresa acesteia, prin raportare la argumentele logico-juridice inserate de prima instanţă în considerentele hotărârii.

Critica referitoare la nemotivarea soluţiei de respingere a cererii de depunere la dosarul cauzei a transcriptului şedinţei din data de 27.04.2015, a fost considerată nefondată întrucât tribunalul a arătat motivele pentru care nu a primit la dosar transcriptul şedinţei de judecată, după cum reiese din examinarea încheierii de şedinţă din data de 28.05.2015.

Cea de-a doua critică, referitoare la nelegalitatea încheierii din data de 28.05.2015, nu a fost reţinută deoarece specialistul desemnat de tribunal în condiţiile art. 201 C. proc. civ. şi-a exprimat opinia în scris, depunând la dosar raportul conţinând opinia sa.

Împotriva acestei opinii reclamanta a înţeles să formuleze obiecţiuni, pentru lămurirea cărora tribunalul a dispus citarea specialistului.

Întrebările adresate de instanţă cât şi de către părţi, precum şi lămuririle date de expert au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la 27.04.2015.

De aceea, critica apelantei potrivit căreia prin neprimirea la dosar a transcriptului şedinţei de judecată din data de 27.04.2015, tribunalul ar fi înlăturat o probă, reprezentată de audierea expertului C., a fost considerată ca nefondată, Curtea a constatat că nu se poate reproşa tribunalului încălcarea rolului activ atât timp cât audierea specialistului este redată în cuprinsul încheierii de şedinţă.

Cel de-al patrulea motiv de apel, prin care se susţine că în mod nelegal prima instanţă a reţinut existenţa noutăţii, s-a reţinut că este nefondat.

Obiectul acţiunii de faţă îl reprezintă solicitarea apelantei-reclamante de anulare a brevetului de invenţie eliberat de O.S.I.M. la data de 27.02.2009, pe motiv că nu sunt întrunite două dintre condiţiile de brevetabilitate prevăzute de Legea nr. 61/1991, respectiv noutatea şi activitatea inventivă.

Curtea a reţinut că intimatul-pârât B. este titularul brevetului de invenţie RO x cu titlul cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură.

Cererea de emitere a brevetului a fost depusă la O.S.I.M. la data de 27.11.2006 şi a fost publicată la data de 30.03.2007. Brevetul a fost emis la data de 27.02.2009, fiind publicat în B.O.P.I. nr. 2/2009.

Invenţia are două revendicări:

(a) Cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură realizată din material refractar alcătuită dintr-un corp şi caracterizată prin aceea că pe faţa inferioară a corpului, în jurul unor canale longitudinale sunt prevăzute nişte scobituri de forma unor coroane circulare, dispuse echidistant la 120 de grade una faţă de alta;

(b) Folosirea cărămizii de adaptare la realizarea structurilor schimbătoarelor de căldură pentru îmbinarea în plan vertical a două tipuri de cărămizi refractare ce au în secţiune axială aceeaşi formă şi acelaşi gabarit, cărămizi prevăzute cu elemente de îmbinare ce nu sunt complementare unele cu altele, dar sunt complementare cu scobiturile şi proeminenţele cărămizii de adaptare.

În raport de data de depozit a brevetului contestat, este aplicabilă forma Legii nr. 64/1991 în redactarea în vigoare la data de 27.11.2006.

La acelaşi moment, era în vigoare Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin H.G. nr. 499/2003.

Potrivit art. 40 din Legea nr. 64/1991, forma în vigoare la data depozitului:

"Brevetul de invenţie poate fi anulat în tot sau în parte, la cererea unei persoane interesate, când se constată că la data înregistrării cererii de brevet de invenţie nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile".

Potrivit art. 8 din acelaşi act normativ:

"O invenţie este nouă dacă nu este cuprinsă în stadiul tehnicii.

Stadiul tehnicii cuprinde toate cunoştinţele care au devenit accesibile publicului printr-o descriere scrisă sau orală, prin folosire ori prin orice alt mijloc, până la data depozitului cererii de brevet de invenţie sau a priorităţii recunoscute.

Stadiul tehnicii cuprinde, de asemenea, conţinutul cererilor depuse la O.S.I.M. şi al cererilor internaţionale sau europene desemnând România, aşa cum acestea au fost depuse, care au o dată de depozit sau de prioritate recunoscută, anterioară celei menţionate la alin. (2), şi care au fost publicate la/sau după această dată conform legii".

Tribunalul a înlăturat prima anterioritate invocată de reclamantă pe motiv că acest document nu cuprinde o dezvăluire a soluţiei din brevetul contestat.

Din examinarea comparativă a revendicărilor brevetului de invenţie cu documentul invocat de către apelanta-reclamantă, Curtea a constatat că elementele revendicate în cererea de brevet nu se regăsesc în acest document.

Tribunalul a înlăturat şi memoriul de prezentare din 22.06.1992, datorită clauzei de confidenţialitate înscrisă pe document.

Din această perspectivă, critica apelantei-reclamante, conform căreia din acest argument se înţelege că tribunalul a reţinut că documentul conţine o dezvăluire, nu are nicio consecinţă din punct de vedere juridic.

Într-adevăr, la ultimul paragraf de la pagina 2 a Memoriului de prezentare depus de S.C. D. S.R.L., prin inginer B. este menţionată "cărămida de trecere". Pe acest memoriu, directorul societăţii reclamante de la acea dată consemnează faptul că "noutăţile tehnice de aici vor fi tratate ca posibile viitoare brevete".

Apelanta-reclamantă susţine că în mod greşit s-a reţinut clauza de confidenţialitate deoarece aceasta nu privea şi proiectul cărămizii de trecere.

Curtea a reţinut această critică, având în vedere că însăşi reclamanta a invocat faptul că acest document este distructiv de noutate în sensul că soluţia prezentată aici a devenită accesibilă publicului, or prin noţiunea de "public" se înţelege doar acea persoană care nu este constrânsă la confidenţialitate.

Faptul că rezoluţia angajatului reclamantei nu include termenul "confidenţial" nu este suficient, în opinia Curţii, pentru a trage concluzia că reclamanta, prin reprezentantul său, ar fi considerat că are posibilitatea difuzării informaţiilor cuprinse în respectivul document cu privire la "proiectul cărămizii de trecere".

De asemenea, rezoluţia face referire la "noutăţile tehnice de aici", fără nicio rezervă sau excepţie, motiv pentru care Curtea nu a primit interpretarea restrictivă susţinută de apelantă, în sensul că angajatul său de la acea dată ar fi avut în vedere doar soluţiile tehnice care făceau obiectul dosarelor de brevete nr. x, y şi z.

Nu a fost considerată întemeiată critica potrivit căreia, prin contractul de tranzacţie, intimatul-pârât a renunţat expres la orice drepturi, şi, prin urmare, la un eventual drept corelativ obligaţiei de confidenţialitate, deoarece contractul de tranzacţie nu priveşte brevetul contestat în prezenta cauză.

Tribunalul a înlăturat şi ce de-a doua anterioritate invocată, reprezentată de o planşă cu desenul tehnic al cărămizii de trecere, semnată de angajaţi ai E. şi datată 10.06.1992, pe motiv că divulgarea provine de la reclamantă.

În baza probelor administrate în cauză s-a reţinut faptul că între reclamantă şi E. au existat raporturi de colaborare, în virtutea cărora reclamanta solicită E. avizarea tehnică.

Nu au fost reţinute criticile apelantei referitoare la lipsa probelor din care să rezulte că E. sau angajaţii acestei societăţi erau ţinuţi de o obligaţie de confidenţialitate care să protejeze cărămida de trecere, deoarece motivul esenţial pentru care a fost înlăturat acest document constă în aceea că divulgarea desenului cărămizii de trecere nu provine de la intimatul-pârât.

Cel de-al treilea motiv de apel, prin care se susţine că în mod greşit prima instanţă a reţinut întrunită condiţia activităţii inventive, a fost considerat întemeiat.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 64/1991, forma în vigoare la data depozitului:

"O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii".

S-a constatat că este întemeiată critica potrivit căreia prima instanţă de fond a reţinut că important la soluţia brevetată este circulaţia mixtă - atunci când a făcut comparaţia dintre brevetul în litigiu şi schiţele cărămizilor de trecere folosite la două furnale din La Chier şi Linz - deoarece circulaţia mixtă (verticală şi orizontală) nu se identifică printre revendicările din brevetul de invenţie nr. x.

A mai reţinut prima instanţă de fond faptul că efectul de omogenizare a curgerii gazelor fierbinţi la intrarea în grătarul termic nu era cunoscut la data cererii de brevet.

Sunt întemeiate criticile apelantei şi din această perspectivă, atât timp cât tribunalul a reţinut existenţa activităţii inventive în baza unui element nerevendicat prin brevetul de invenţie contestat.

Pentru determinarea întrunirii, sau nu, în speţă, a condiţiei referitoare la activitatea inventivă, apelanta-reclamantă susţine abordarea de tip problemă-soluţie şi parcurgerea următorilor paşi, însuşiţi de instanţă în virtutea prevederilor din Regula nr. 37 lit. b) alin. (5) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

- determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat;

- stabilirea problemei tehnice de rezolvat;

- aprecierea măsurii în care invenţia revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat şi de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu, la data relevantă.

De asemenea, potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (1) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

(1) O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, având în vedere asemănările şi deosebirile dintre invenţia revendicată, luată ca un tot, şi stadiul tehnicii definit conform art. 8 alin. (2) şi regulii 34, ea nu ar fi fost evidentă unei persoane de specialitate la data depozitului sau a priorităţii recunoscute.

Apelanta a susţinut că specialistul în materie ar putea fi un tehnician metalurg sau un inginer metalurg cu pregătire obişnuită în metalurgie, mai precis în domeniul construcţiilor de schimbătoare de căldura şi care nu posedă abilităţi inventive - susţinere pe care intimatul-pârât nu a contestat-o.

Cu privire la determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat s-a reţinut că stadiul tehnicii, în cazul de faţă, este format din brevetele citate în stadiul tehnicii în descrierea brevetului RO x, respectiv: brevetele de invenţie naţionale RO x B1 şi RO y B1, brevetele de invenţie străine US RE 27020/1971 şi FR 1096652, STAS-ul nr. 1505/1991.

Potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (6) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

"(6) Stadiul tehnicii cel mai apropiat este acea combinaţie de caracteristici care rezultă dintr-o singură referinţă a stadiului tehnicii şi care constituie cea mai bună bază pentru aprecierea evidenţei; el poate fi, spre exemplu:

a) o combinaţie cunoscută în domeniul tehnic relevant care dezvăluie efecte tehnice, utilizări sau rezultate, cele mai apropiate de invenţia revendicată; sau

b) acea combinaţie care are cele mai multe caracteristici tehnice comune cu invenţia revendicată şi care este aptă să rezolve problema tehnică".

În brevetul de invenţie contestat, în descrierea soluţiei inventive, se afirmă că sunt cunoscute atât tipurile de cărămizi destinate schimbătoarelor de căldură, pentru care cărămida la care se referă invenţia îndeplineşte rol de cărămidă de adaptare, cât şi elementele de îmbinare care formează anumite modele de îmbinare ale acestor cărămizi.

Astfel, în descrierea invenţiei se arată:

"Este cunoscută o cărămidă în formă de prismă dreaptă, hexagonală în secţiune axială, destinată realizării schimbătoarelor de căldură ale preîncălzitoarelor de aer de la furnale, cărămidă prevăzută cu un canal de circulaţie a aerului situat de-a lungul axei centrale iar în jurul lui, cu mai multe canale longitudinale, dispuse echidistant. Totodată, pe fiecare din cele două feţe. Superioară şi inferioară, sunt dispuse nişte elemente de îmbinare tip "mamă-tată", şi anume, pe una din feţele de bază, se dispun elemente de îmbinare în formă de coroană circulară, convexă, sau, altfel spus, proeminentă, iar pe cealaltă faţă se dispun elemente sau detalii de îmbinare în formă de coroană circulară concavă" (FR 1096652).

"Sunt de asemenea cunoscute nişte cărămizi refractare cu aceeaşi destinaţie şi tot în formă de hexagon în secţiunea axială, dar la care elementele sau detaliile de îmbinare sunt constituite, de data aceasta, din nişte nervuri dispuse radial pe una din feţele de bază (US pat. NO-RE 27020/1971; RO 114914, RO 107441)".

De asemenea, se arată în descrierea invenţiei, că este cunoscută şi modalitatea de îmbinare pentru fiecare dintre aceste tipuri de cărămidă, în vederea realizării unei construcţii refractare, astfel:

- se arată că pentru cărămida din FR 1096652 este cunoscută modalitatea de îmbinare de tip mamă-tată: "Din punct de vedere al dimensiunilor şi al dispunerii lor, elementele concave, situate pe o faţă, se află în corespondenţă biunivocă cu elementele convexe, situate pe cealaltă faţă (FR 1096652) sau, altfel spus, unele sunt negativul celorlalte. În acest fel, prin suprapunerea întreţesută a unor cărămizi, numai de acest tip, se poate ridica o zidărie refractară omogenă"

- se arată că pentru cel de-al doilea tip de cărămizi este cunoscută modalitatea de îmbinare prin nervură de tip nut şi feder:

"Pe faţa opusă nervurilor sunt dispuse nişte canale ale căror dimensiuni şi a căror dispunere se află în corespondenţă biunivocă cu nervurile, sau, de asemenea, altfel spus, unele reprezintă negativul celorlalte. Este din nou evident că, prin suprapunerea întreţesută a unor cărămizi numai de acest tip, se poate ridica o zidărie refractară omogenă."

Referitor la stabilirea problemei tehnice de rezolvat s-a arătat că potrivit brevetului, problema tehnică rezolvată de invenţie constă în "posibilitatea asamblării între ele a două tipuri de cărămizi de adaptare destinate realizării schimbătoarelor de căldură, indiferent de modelul de îmbinare folosit pentru ele, astfel încât să devină posibilă realizarea unei structuri complexe care să îmbine avantajele fiecăruia dintre cele două tipuri de cărămizi."

Altfel spus, se arată în descrierea brevetului, "o astfel de cărămidă de adaptare poate fi definită prin elementele de îmbinare dispuse pe fiecare din feţele inferioară, respectiv superioară, elemente de îmbinare care reprezintă negativul elementelor de îmbinare ale feţelor cărămizilor cu care urmează să se îmbine".

Cât priveşte aprecierea măsurii în care invenţia revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat şi de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data relevantă, instanţa a menţionat că potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

"(3) Invenţia revendicată, luată ca un tot, este considerată ca fiind evidentă în sensul art. 10 dacă una sau mai multe caracteristici ale stadiului tehnicii sau cunoştinţele generale ale persoanei de specialitate în domeniu ar fi permis acesteia, la data de depozit sau a priorităţii revendicate, să ajungă la invenţia revendicată, prin înlocuire, combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii".

Potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (11) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, aprobat prin H.G. nr. 499/2003:

"(11) În cuprinsul unei invenţii se consideră a fi o combinaţie de caracteristici, care rezultă în mod evident din stadiul tehnicii, simpla juxtapunere ori asociere de dispozitive sau procedee cunoscute, fiecare funcţionând ori desfăşurându-se în modul său normal, nerezultând o interdependenţă în funcţionare sau desfăşurare neevidentă".

Or, cunoscând stadiul tehnicii cel mai apropiat, respectiv cele două tipuri de cărămizi destinate schimbătoarelor de căldură, cât şi elementele de îmbinare care formează modelele de îmbinare ale acestor cărămizi, în sensul că în cazul primului tip, pe una din feţe sunt dispuse elemente de îmbinare în formă de coroană circulară, convexă (proeminentă), iar pe cealaltă faţă sunt dispuse detalii de îmbinare reprezentând negativul celeilalte, adică în formă concavă; respectiv, în cazul celui de-al doilea tip de cărămizi, pe una din feţe sunt dispuse radial nervuri, iar pe cealaltă faţă sunt dispuse canale ale căror dimensiuni şi dispunere se află în corespondenţă biunivocă cu nervurile, adică formează negativul celeilalte feţe, persoana de specialitate în domeniu ar fi putut, la data de depozit 27.11.2006, să ajungă la invenţia contestată, prin combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii.

Având motivaţia tehnică de a realiza un schimbător de căldură cu un transfer termic mai bun şi pe baza cărămizilor existente care prezintă avantajul că dispun de un volum şi masă refractară mai mari, persoana de specialitate în domeniu ar fi fost în măsură ca, prin combinarea caracteristicilor cunoscute din stadiul tehnicii să realizeze o cărămidă de tranziţie între două rânduri de cărămizi succesive care nu au suprafeţele de îmbinare complementare, ajungând prin combinarea acestor caracteristici la realizarea unei cărămizi cu "elemente de îmbinare care reprezintă negativul elementelor de îmbinare ale feţelor cărămizilor cu care urmează să se îmbine".

Împotriva deciziei au declarat recurs reclamanta şi pârâtul B.

Reclamanta, prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. solicită admiterea şi al celui de-al patrulea motiv de anulare privind lipsa noutăţii cu privire la brevetul de invenţie din 27 februarie 2009.

Prin dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea argumentelor referitoare la admisibilitatea recursului şi la interesul în promovarea căii de atac, se arată cele de mai jos:

Prin cel de al patrulea motiv de apel s-a invocat că invenţia nu ar fi fost brevetabilă deoarece nu era îndeplinită condiţia noutăţii raportat la trei anteriorităţi distructive de noutate: memoriul de prezentare din 22.06.1992; planşa cu desenul tehnic al cărămizii de adaptare semnată de angajaţi ai E. datată 10.06.1992 şi schiţa cărămizii de adaptare de tip G5 comunicată prin fax la data de 20.08.2003 de către F. către G.

Instanţa de apel a reţinut că ar exista o clauză de confidenţialitate pe documentul care priveşte prima anterioritate, dar care în opinia Curţii nu reprezintă o anterioritate distructivă de noutate deoarece elementele revendicate în cererea de brevet nu se regăsesc în acest document.

În ceea ce priveşte ultimele două anteriorităţi, acestea au fost înlăturate deoarece divulgarea nu provine şi, respectiv, nu este imputabilă intimatului-pârât, ci reclamantei, care ar fi fost ţinută de o clauză de confidenţialitate asumată printr-un document (respectiv prima anterioritate memoriul de prezentare) care nu priveşte elementele din revendicările brevetului.

Dacă raţionamentul instanţei de apel ar fi corect în parte cu privire la faptul că prima anterioritate invocată (memoriul de prezentare din 22.06.1992) şi singura care are ataşată o clauză cu privire la care se pune problema asumării de către reclamantă a unei obligaţii de confidenţialitate, nu cuprinde o divulgare a invenţiei, atunci confidenţialitatea, pretins a fi asumată, nu priveşte invenţia brevetată, ci alte chestiuni.

Prin urmare, următoarele două anteriorităţi invocate, respectiv a doua din 10.06.1992, care oricum are o dată anterioară datei de asumare a pretinsei clauze de confidenţialitate (22.06.1992, data memoriului de prezentare) şi a treia din 20.08.2006 nu pot fi înlăturate de la analiză pe motiv că s-ar fi produs ca urmare a unui abuz.

În al doilea rând, dacă ultimele două anteriorităţi (desenul avizat de lucrătorii E. din data de 10.06.1992 şi faxul trimis de F. către reclamantă la 20.08.2003) trebuie analizate raportat la legislaţia care reglementează divulgarea invenţiei, atunci instanţa de apel a aplicat greşit legea sau mai bine zis nu a aplicat-o deloc, astfel cum rezultă din următoarea argumentaţie.

Din motivarea instanţei de apel rezultă că numai divulgarea invenţiei de către intimatul-pârât B. ar fi putut fi distrugătoare de noutate, raţionament care este contrar dispoziţiilor legale în materie.

Legea brevetelor nu prevede posibilitatea ca inventatorul însuşi sau solicitantul să divulge de bunăvoie invenţia anterior datei de depozit (cu excepţia situaţiei când o expune într-o expoziţie internaţională şi obţine certificat, ceea ce nu e cazul în situaţia de faţă), iar această divulgare să rămână fără consecinţe negative în privinţa noutăţii propriei cereri de brevet. De aici rezultă în mod clar că nici nu era imperios necesar ca apelanta-reclamantă să dovedească faptul că divulgarea a provenit de la intimatul-pârât.

Potrivit art. 9 din Legea nr. 64/1991 coroborat cu Regula 20 alin. (3) lit. b), condiţia de bază ca divulgarea invenţiei să nu fie luată în considerare ca fiind distrugătoare de noutate pentru invenţie este ca respectiva divulgare să fi emanat de la terţul căruia inventatorul i-a comunicat-o sub condiţia ca acesta să nu o facă publică.

În cauză, inventatorul este H., aşa cum rezultă din cererea de acordare brevet şi din brevetul eliberat, care nu a avut niciun raport cu reclamanta-recurentă, raport în urma căruia să fi comunicat invenţia şi să-i fi impus reclamantei condiţia de a nu o face publică. Clauza asumată la 22.06.1992 pe memoriul de prezentare poate fi cel mult apreciată ca producând efecte între reclamantă, terţi şi D. (emitentul memoriului), în raport de care inventatorul H., nu avea nicio implicare. De altfel, reamintim că la data de 22.06.1992 H., inventatorul avea vârsta de 14 ani.

Nu există abuz evident, astfel cum este acesta definit de Regula 20 alin. (3), deoarece inventatorul H. nu a comunicat reclamantei G. invenţia în niciun mod, implicit nici sub condiţia de a o păstra confidenţială, iar abuzul nu s-a produs nici în privinţa solicitantului şi nici a inventatorului, ambele calităţi fiind deţinute de H., terţ de prezentul litigiu şi nu de B.

Aşadar, în lipsa unei divulgări sub forma abuzului, astfel cum este definit de legislaţia aplicabilă, raţionamentul instanţei de apel este rezultatul unei greşite aplicări a legii, respectiv cu încălcarea legii.

Mai mult, dacă ar fi existat o divulgare sub forma abuzului, legea prevede anumite remedii prin recurgerea la procedura stabilită prin Regula 20 alin. (6) potrivit cu care, solicitantul cererii de brevet trebuia să depună la dosarul O.S.I.M. o declaraţie privind divulgarea invenţiei într-un document care, în înţelesul art. 9 din Legea nr. 64/1991 să nu fie luat în considerare la aprecierea noutăţii invenţiei. Acesta declaraţie trebuia depusă la dosarul O.S.I.M. într-un termen de maxim 4 luni de la data de depozit, iar divulgarea să fi intervenit cel mult în cele 6 luni care au precedat datei de depunere la O.S.I.M. a cererii de acordare brevet, cerere ce nu a fost depusă.

Planşa E. din 10.06.1992 şi/sau faxul F. din 20.08.2006 trebuiau să fie analizate de Curtea de Apel din perspectiva unor elemente distructive de noutate.

Pârâtul B., prin recursul întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 5, 7 şi 9 C. proc. civ., solicită, în principal, casarea deciziei cu trimiterea cauzei spre rejudecare doar cu privire la apelul declarat de reclamantă, iar în subsidiar, modificarea deciziei în parte în sensul respingerii apelului declarat de reclamantă pentru considerentele ce urmează:

Termenul de recurs este de 30 de zile şi nu de 15 zile cum greşit a reţinut instanţa, dat fiind incidenţa dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 64/1991.

Decizia recurată, nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 261 alin. (1) pct. 3 şi pct. 5 din C. proc. civ. în sensul că din practica lipsesc "susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor", iar în considerentele hotărârii nu se regăsesc motivele instanţei pentru care au fost înlăturate cererile recurentului pârât.

Instanţa era obligată să analizeze apărările pârâtului, probele care au fost administrate şi să motiveze pentru ce unele au fost reţinute, iar altele înlăturate, în special expertiza tehnică judiciară, privându-l astfel de un proces echitabil.

Hotărârea recurata este nemotivată, deoarece instanţa s-a limitat la a prelua situaţia de fapt-expusă de reclamantă omiţând să analizeze apărarea cu întreaga argumentaţie prezentată de pârât.

Astfel, susţinerea intimatei-reclamante privind abordarea, în aprecierea activităţii inventive, a analizei problemă soluţie, este îmbrăţişată de către instanţă în lipsa unor argumente logico-juridice.

Singurul criteriu în baza căruia instanţa a considerat că invenţia este lipsită de activitate inventivă a fost abordarea de tip problemă soluţie cu parcurgerea următoarelor etape: (i) determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat, (ii) stabilirea problemei tehnice de rezolvat şi (iii) aprecierea măsurii în care invenţia revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat şi de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu, la data relevantă.

Or, analiza activităţii inventive raportată exclusiv la analiza de tip problemă soluţie, fără a lua în consideraţie, fără a analiza şi fără a aprecia toate celelalte susţineri, apărări şi probatorii, fără a motiva de ce s-a limitat doar la acest raţionament, cu înlăturarea numeroaselor argumente aduse în sprijinul activităţii inventive, conduce la concluzia că hotărârea este nemotivată.

Cu referire la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se arată că în mod greşit instanţa de judecată a anulat brevetul de invenţie în totalitatea sa, dat fiind că întreaga argumentaţie a intimatului reclamant s-a circumscris exclusiv primei revendicări, nu şi celei de-a doua.

Nici în faţa instanţei de fond şi nici în calea de atac a apelului, reclamanta nu a probat şi nu a argumentat lipsa activităţii inventive pentru revendicarea nr. 2 din brevetul contestat.

Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, a susţinut că brevetul contestat cuprinde o invenţie de produs şi una de procedeu.

Ulterior, prin precizarea obiectului acţiunii, intimata-reclamantă arată la pct. b că, în privinţa activităţii inventive, înţelege să demonstreze faptul că produsul nu este rezultatul unei activităţi inventive.

Instanţa a omis, în analiza sa, art. 47 alin. (1) din Regulament şi a dat o interpretare greşită dispoziţiilor art. 10 din Legea nr. 64/1991 (corespondentul art. 12 din aceeaşi lege în vigoare la data emiterii brevetului), considerând că activitatea inventivă se analizează exclusiv prin raportare la revendicările din brevet.

Dispoziţiile art. 12 alin. (1) din Legea nr. 64/1991 prevăd că "O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, pentru o persoană de specialitate, ea nu rezultă în mod evident din cunoştinţele cuprinse în stadiul tehnicii", iar art. 47 alin. (1) din Regulament dispune că "în aplicarea prevederilor art. 12 din lege, activitatea inventivă a unei invenţii se apreciază în raport cu problema tehnică pe care ea o rezolvă şi cu invenţia revendicată luată ca un tot, prin compararea acesteia cu stadiul tehnicii definit conform art. 10 alin. (2) din lege şi art. 38 [...]".

Art. 47 alin. (2) din Regulament dispune că "Invenţia revendicată, luată ca un tot, este considerată ca fiind evidentă în sensul prevederilor art. 12 alin. (1) din lege dacă, plecând de la una sau mai multe caracteristici ale stadiului tehnicii, utilizarea cunoştinţelor generale ale persoanei de specialitate în domeniu ar fi permis acesteia, la data de depozit sau, după caz, de prioritate a cererii, să ajungă la invenţia revendicată."

Niciunde în textele mai sus citate, nu se regăseşte criteriul considerat de instanţă că ar fi corect pentru aprecierea activităţii inventive. Textul legal nu prevede că existenţa activităţii inventive trebuie raportată exclusiv la revendicările brevetului ci, dimpotrivă, legiuitorul a dispus că în analiza acestei condiţii de brevetabilitate, aceasta (i) nu trebuie să rezulte din stadiul tehnicii, (ii) se va raporta la problema tehnică şi la invenţia luată ca un tot şi (iii) va fi comparată cu stadiul tehnicii,

Oricum, problemele tehnice ale circulaţiei mixte, pe verticală şi orizontală şi ale omogenizării curgerii gazelor fierbinţi la intrarea în grătarul ceramic nu fac parte din revendicări pentru simplul motiv că problemele tehnice nu se brevetează. În revendicări sunt trecute elementele constructive, esenţiale, doar acestea se protejează. Soluţiile noi, efectele tehnice create, rolurile, funcţiile noi nu se protejează. Ele sunt trecute în descrierea invenţiei.

Problema esenţială de care instanţa nu a ţinut cont nu este cum să faci îmbinarea, ci de ce să îmbini. Niciuna din cele două cărămizi existente în stadiul tehnicii nu sugerează că ele ar putea sau ar trebui îmbinate una cu alta. Mai mult, cele două cărămizi sunt incompatibile în privinţa sistemului de îmbinare şi fixare. Alături de cărămida clasică şi de cea cu nervuri sunt multe alte tipuri de cărămizi, fiecare gândită a fi folosită ca unic model la realizarea unui regenerator.

Instanţa a aplicat în mod greşit dispoziţiile art. 47 alin. (5) şi alin. (6) din Regulament, dând, astfel, o interpretare eronată textului legal, întrucât nu a făcut distincţie între cele două mari categorii de invenţii: (1) invenţiile de perfecţionare care se bazează pe alte invenţii anterioare şi (2) invenţiile de combinaţiei unor invenţii cunoscute. Fiecare din cele două tipuri de invenţii implică un raţionament diferit pentru analiza activităţii inventive.

În cazul invenţiilor de combinaţie, aşa cum este şi invenţia care face obiectul brevetului contestat, instanţa trebuia să dea curs dispoziţiilor art. 47 alin. (4) din Regulament care prevăd că "Pentru aprecierea activităţii inventive, se pot combina în sistem mozaic fie mai multe documente, fie părţi din mai multe documente, fie părţi diferite ale aceluiaşi document aparţinând stadiului tehnicii şi compararea lor cu invenţie revendicată, cu condiţia ca această combinaţie să fie evidentă pentru o persoană de specialitate".

Rezultă că pentru analiza activităţii inventive în cazul brevetului contestat, instanţa trebuia, să încadreze în mod corect invenţia în categoria invenţiilor de combinaţie (numite şi mozaic), urmând, apoi, să aplice raţionamentul corect, respectiv să urmărească activitatea inventivă după modul în care alăturarea celor două sau mai multe elemente cunoscute în stadiul tehnic generează proprietăţi noi, efecte noi, funcţii şi roluri noi raportat la aceste elemente din care provine invenţia.

În schimb, instanţa, alegând abordarea de tip problemă-soluţie, deşi această abordare urmează doar invenţiilor de perfecţionare şi nu şi celor de combinaţie, a analizat în mod greşit stadiul tehnicii cel mai apropiat folosind mai multe documente din stadiul tehnicii cu toate că dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Regulament obliga instanţa să aibă în vedere o singură referinţă din stadiul tehnicii.

Instanţa a analizat greşit stadiul tehnicii cel mai apropiat, printr-o interpretare greşită a dispoziţiilor art. 47 alin. (5), alin. (6) şi alin. (7) din Regulament şi nu a făcut o analiză în profunzime a celor două tipuri de cărămizi existentă, omiţând avantajele şi dezavantajele proprii acestora, problema tehnică deja existentă în stadiul tehnic, noile probleme şi soluţii tehnice.

Legiuitorul, prin dispoziţiile art. 47 alin. (5) din Regulament, a prevăzut că "Aprecierea activităţii inventive se poate efectua, prin abordarea de tip problemă-soluţie, luându-se în considerare stadiul tehnicii cel mai apropiat, iar prin alin. (6) a dispus că "Pentru aprecierea activităţii inventive prin abordarea de tip problemă-soluţie, potrivit prevederilor alin. (5), se efectuează următoarele etape: a) determinarea stadiului tehnic cel mai apropiat, b) stabilirea problemei tehnice obiective de rezolvat, c) aprecierea măsurii în care invenţia revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat şi de la problema tehnică obiectivă, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data relevantă".

Dispoziţiile art. 47 alin. (7) din Regulament prevăd că "Stadiul tehnic cel mai apropiat, conform prevederilor alin. (6), este acea combinaţie de caracteristici care este dezvăluită într-o singură referinţă a stadiului tehnicii şi constituie cea mai bună bază pentru aprecierea evidenţei."

Instanţa se limitează doar la a cita texte din brevetul de invenţie, fără a realiza o expunere detaliată a efectelor structurilor de regeneratoare compuse din aceste tipuri de cărămizi. Toate celelalte deducţii, observaţii şi soluţii care urmează firul prezentării în elaborarea brevetului nu se găsesc în stadiul tehnicii, fiind conţinute doar în descrierea brevetului.

Ideea combinării celor două tipuri de cărămizi este primul pas inventiv chiar dacă el nu a fost revendicat ca atare, ci doar integrat în revendicarea nr. 2.

Soluţia tehnică a suprapunerii cărămizii cu nervuri peste cărămida clasică nu a existat în stadiul tehnicii, fiind reprezentată pentru prima oară în brevet.

Însă, suprapunerea nu putea fi aplicată industrial deoarece problema genera la rândul său alte trei noi probleme tehnice şi anume: (1) distrugerea-prin presare a materialului cărămizii clasice de către cărămida cu nervuri, (2) lipsa stabilităţii noii structuri şi (3) întreruperea pentru structura clasică de la baza regeneratorului a continuităţii fluxului uniformizat de gaze transmis de structura cu nervuri de la partea superioară a regeneratorului.

Cele trei probleme tehnice de mai sus sunt definite în brevetul contestat că o problemă globală, de adaptare. Acest termen de adaptare a fost analizat şi despărţit în elementele sale componente în expertizele I., J. şi C.

Cele trei noi probleme tehnice generate de suprapunerea cărămizii cu nervuri peste cea clasică sunt deopotrivă inexistente şi nedefinite în stadiul tehnicii, iar ele reprezintă problema adaptării cărămizii clasice cu cărămida cu nervuri. De altfel, în descrierea brevetului se regăseşte termenul de adaptare a celor două cărămizi.

Instanţa nu a observat că problema tehnică nu era definită în stadiul tehnicii. Nici problema tehnică şi nici soluţia tehnică nu se cunoşteau în stadiul tehnicii anterior brevetului. Instanţa era obligată să analizeze dacă există vreo legătură între problema tehnică şi stadiul tehnic căci, dacă în urma analizei nu poate fi identificată o astfel de legătură, înseamnă că avem de-a face cu o invenţie cu paşi inventivi consecutivi care creează noi probleme tehnice pe care le şi rezolvă. Acest aspect deosebit de important a fost semnalat de expertul judiciar I.

O invenţie cu paşi inventivi consecutivi este o invenţie care ridică probleme tehnice necunoscute pentru care se pot da nenumărate soluţii tehnice diferite între ele, în baza cărora pot fi obţinute brevete noi de invenţie mai mult sau mai puţin avantajoase.

Instanţa nu a reţinut faptul că invenţia brevetată este o invenţie de combinaţie. Nu este suficient să se indice existenţa elementelor unitare de combinaţie, ci este necesar să existe în stadiul tehnicii şi o raţiune a punerii în comun a componentelor. Or, o asemenea raţiune nu a existat în stadiul tehnicii, fiind rezultatul acţiunii inventive a autorului.

Pentru rezolvarea problemei tehnice a adaptării celor două tipuri de cărămizi cunoscute în stadiul tehnicii, autorul brevetului găseşte soluţia tehnică: cărămida de adaptare.

Cărămida de adaptare nu este compusă din partea superioară a cărămizii cu nervuri suprapusă peste partea inferioară a cărămizii clasice, aşa cum în mod greşit a reţinut instanţa.

Alcătuirea cărămizii de adaptare este realizată din o parte a corpului cărămizii cu nervuri, iar la suprafaţa inferioară, de reazem, a fost aplicat sistemul de îmbinare tip "mama" din cadrul sistemului de îmbinare "mamă-tată" al cărămizii clasice.

În noua structură de regenerator alcătuită din cele trei tipuri de cărămizi se produc efecte tehnice noi, iar cărămizile clasice şi cele cu nervuri nu vor mai funcţiona în acelaşi regim anterior.

Cărămida clasică nu va mai funcţiona în regim neuniform de curgere a gazelor, căci această cărămidă va primi gazele de la structura de cărămizi cu nervuri de deasupra gata uniformizate. În acest fel este rezolvat dezavantajul cărămizii clasice, căci prin uniformizarea gazelor, transferul termic al zonei clasice se va îmbunătăţi, lucru de care cărămida clasică nu a beneficiat niciodată când funcţiona de una singură.

Deşi în vechile structuri cărămida cu nervuri avea rol de regulator de presiuni, debite şi temperaturi (de gaze), acest rol era jucat pentru ea însăşi, dimpotrivă, în noua structură, rolul de regulator de presiuni, debite şi temperaturi (de gaze) este jucat şi pentru cărămida clasică, căci uniformizarea presiunilor, debitelor şi temperaturilor este determinată de existenţa cărămizii de adaptare.

Cărămida de tip nou va pierde funcţionalitatea şi caracteristicile cărămizilor din care este formată, doar din cărămida de adaptare neputând fi realizată o structură de regenerator.

În schimb, cărămida brevetată poate fi integrată într-o structură alături de alte două tipuri de cărămizi diferite de ea şi diferite între ele.

Atât cele două tipuri de cărămizi cunoscute, cât şi toate celelalte modele de cărămizi cunoscute au fost inventate pentru a forma, ele singure, structuri volumetrice din rânduri orizontale suprapuse vertical pe zeci de metri înălţime.

Trei expertize (două judiciare şi una extrajudiciară) au dispus fără niciun echivoc că brevetul rezolvă, probleme tehnice inaccesibile unui specialist şi au remarcat îndeplinirea condiţiei activităţii inventive.

O persoană de specialitate nu avea cum să aleagă să utilizeze în aceeaşi structură a preîncălzitorului cele două tipuri de cărămizi, pentru simplul fapt că nu oricine ar fi putut îmbina cele două cărămizi. Aşa cum întemeiat a opinat specialistul C. până la brevet nimeni nu s-a gândit să îmbine cele două cărămizi pentru că nu avea nevoie să facă acest lucru.

Instanţa nu a studiat textul brevetului de invenţie contestat. Astfel, referindu-se la problema tehnică a invenţiei descrisă în brevet, nu citează brevetul de invenţie, ci susţinerile reclamantei. Problema tehnică, conform brevetului, nu este posibilitatea asamblării între ele a două tipuri de cărămizi de adaptare ci, posibilitatea asamblării între ele a două tipuri diferite de cărămizi.

Analiza rezultată din expertiza I., pleacă de la premisa că odată ce invenţia există, ar fi relativ uşor de arătat că o persoană de specialitate ar fi putut să o realizeze.

Aşadar, problema evidenţei unei invenţii nu constă dacă o persoană de specialitate ar fi putut ajunge la soluţia inventatorului, ci dacă respectiva persoană ar fi făcut acest lucru.

Relevantă este şi declaraţia martorului K., din data de 01.11.2012, pe care chiar reclamanta a invocat-o. Astfel, martorul a declarat că "dacă mi s-ar fi cerut să fac legătura între stratul 1 şi 3, aş fi realizat tipul de cărămidă B. [...]." Dar, ca să i se poată cere rezolvarea problemei tehnice, era obligatoriu ca problema tehnică să fie ştiută or, problema tehnică nu exista în stadiul tehnicii.

Raţionamentul instanţei pleacă de la informaţii tehnice cuprinse în brevet, iar acest lucru nu este permis fiind un caz de analiză post factum. Cel care analizează activitatea inventivă trebuie să plece de la stadiul tehnic anterior brevetului. Este imposibil de obţinut cărămida de adaptare pentru că stadiul tehnicii nu o cere, nu are nevoie de ea oricât de înalt ar fi nivelul de pregătire al specialistului.

Specialistul în domeniu pentru a ajunge la soluţia brevetată nu are voie să efectueze o acţiune inventivă. El nu are voie să se substituie inventatorului.

Este absurd să afirmi că poţi găsi o soluţie tehnică la o problemă, cât timp respectiva problemă nu există.

Instanţa în mod greşit a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 47 alin. (10) lit. f) din lege care prevede că "în vederea aplicării prevederilor alin. (2), se consideră că o invenţie nu implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre următoarele situaţii: invenţia constă în juxtapunerea ori asocierea unor dispozitive sau procedee cunoscute, fiecare funcţionând ori desfăşurându-se în modul cunoscut, fără a realiza o interdependenţă între acestea", întrucât nu este incident în cauză.

Instanţa a ajuns la această soluţie prin omisiunea analizării efectelor asamblării celor două tipuri de cărămizi existente în stadiul tehnic.

Efectele noi nu sunt precizate în brevet, deoarece nu sunt indispensabile descrierii acestuia. Ele au fost analizate pe larg în cadrul expertizei judiciare întocmită de expertul judiciar I. şi în expertiza extrajudiciară a expertului J. pentru a demonstra activitatea inventivă pe care o implică.

De altfel, Tribunalul Bucureşti, ca instanţă de fond, a reţinut că "Soluţia brevetului contestat este divizarea construcţiei monobloc a grătarului în două zone distincte - din care cea amplasată superior are funcţia de uniformizare a presiunii) vitezei şi temperaturii cu ajutorul canalelor orizontale ale cărămizilor labirintice. [...] Construirea unui sistem de încălzire cu mai multe compartimente este cunoscută [...] dar efectul de omogenizare a curgerii gazelor fierbinţi la intrarea în grătarul ceramic, prin combinarea celor două tipuri de cărămizi şi numai a acestora nu este cunoscut la data cererii de brevet".

Apoi, în nouă structură, rolul de regulator de presiuni, debite şi temperaturi (de gaze) al cărămizii cu nervuri este jucat nu doar pentru sine, ci şi pentru cărămida clasică, căci uniformizarea presiunilor, debitelor şi temperaturilor este determinată de existenţa cărămizii de adaptare.

Problemele tehnice de adaptare a îmbinării cărămizii clasice cu cea cu nervuri sunt rezolvate de cărămida brevetată, poate fi integrată într-o structură alături de alte două tipuri de cărămizi diferite de ea şi diferite între ele cărămida clasică şi cărămidă cu nervuri.

În literatura de specialitate s-a precizat că dacă o invenţie a rezultat din asocierea mai multor soluţii cunoscute, faptul că efectul global obţinut prin asociere este superior sumei efectelor caracteristice componentelor intrate în asociere, luate separat, probează că asocierea nu este o simplă juxtapunere, ci o combinaţie organică în cadrul căreia s-a stabilit un raport nou între componente.

Expertiza tehnică judiciară, întocmită de expertul judiciar I., a reliefat faptul că deşi cele două tipuri de cărămizi sunt cunoscute, combinaţia lor este una nouă şi aduce un efect tehnic sinergic prin omogenizarea curgerii gazelor fierbinţi la intrarea în grătarul ceramic.

Şi raportul specialistului C. a arătat că obiectul invenţiei implică o activitate inventivă deoarece rezultă un efect tehnic nou prin asocierea tipurilor de cărămizi care au sisteme de îmbinare diferită, iar structura rezultată prin poziţionarea cărămizii de adaptare între cele două tipuri de cărămizi cunoscute, are un rol de regulator de presiuni şi distribuitor de debite uniforme în canalele verticale/orizontale ale acesteia. Într-adevăr, transmiterea corectă şi neîntreruptă a gazelor în regim uniformizat, de la structura cu nervuri la structura clasică, se face prin mijlocirea cărămizilor de adaptare.

Expertul prof. univ. dr. ing. J. remarcă în raportul său că invenţia pârâtului reprezintă o probă de memorat referitoare la creativitatea stimulată, respectând toate condiţiile de brevetabilitate.

Înalta Curte, analizând decizia prin raportare la criticile formulate, reţine că recursul reclamantei este lipsit de interes, iar recursul pârâtului este nefondat, pentru argumentele ce succed.

- Pentru exercitarea recursului trebuie îndeplinite condiţiile generale necesare pentru exercitarea acţiunii civile, deoarece activitatea juridică nu poate fi iniţiată şi întreţinută fără justificarea unui interes.

În principiu, cel care a câştigat procesul nu are interes să ataca hotărârea, pe de o parte, iar, pe de altă parte ceea ce se poate Ataca dintr-o hotărâre este dispozitivul, singurul care poate fi pus în executare şi care intră în puterea lucrului judecat. Considerentele au putere de lucru judecat numai în măsura în care explică dispozitivul şi se reflectă în acesta.

În speţă, recursul declarat de reclamantă în contra unora dintre motivările deciziei este considerat, admisibil de doctrină şi jurisprudenţă.

Împrejurarea că instanţa de apel a reţinut caracterul de noutate a invenţiei nu are nicio consecinţă juridică, nesprijinind dispozitivul prin care s-a dispus anularea brevetului de invenţie pentru lipsa activităţii inventive.

În alţi termeni, reclamanta nu ar obţine niciun avantaj, folos material în eventualitatea reţinerii şi a inexistenţei condiţiei de brevetabilitate a noutăţii.

Aşadar, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., recursul reclamantei va fi respins ca lipsit de interes.

- Potrivit dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. cu referire la art. 288 C. proc. civ., hotărârea trebuie să cuprindă, pe lângă alte menţiuni, calea de atac şi termenul în care se poate exercita.

Hotărârea judecătorească este supusă căilor de atac şi termenelor stabilite de lege şi nu de instanţa judecătorească, în aplicarea principiului legalităţii căilor de atac.

Drept urmare, menţionarea în decizia recurată a altui termen de declarare a căii de atac decât cel menţionat în art. 55 alin. (2) din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenţie, nu a adus părţii nicio vătămare de natură a atrage incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ.

O altă critică întemeiată pe dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. se referă la nerespectarea în motivarea deciziei recurate a dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 şi 5 C. proc. civ.

Din examinarea deciziei recurate se constată că părţile au pus concluzii în fond la 9.11.2016, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat succesiv pronunţarea la 16.11.2016 şi 23.11.2016.

În încheierea de şedinţă de la 16.11.2016 sunt cuprinse menţiunile referitoare la obiectul cererii şi susţinerile în prescurtare ale părţilor cu arătarea dovezilor, astfel cum prevăd dispoziţiile pct. 3 al art. 261 alin. (1) C. proc. civ.

Fiind în prezenţa unei amânări de pronunţare, practicaua cuprinde numai arătarea instanţei şi a completului de judecată, toate celelalte menţiuni fiind cuprinse în încheierea de dezbateri de la 9.11.2016, care face corp comun cu hotărârea.

Rezultă astfel că motivul de recurs referitor la încălcarea pct. 3 din art. 261 C. proc. civ. este nefondat.

Susţine recurentul că au fost încălcate şi dispoziţiile pct. 5 al art. 261 C. proc. civ. întrucât în considerente nu se regăsesc argumentele sale şi motivele pentru care au fost înlăturate.

Este real că judecătorul are obligaţia de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor şi ale elementelor de probă ale părţilor (cauza Albina contra României), de a examina în mod real problemele care i-au fost supuse (cauza Albina contra României) fără însă a se cere ca instanţa să dea un răspuns detaliat la fiecare argument (cauza Ruiz Torija c. Spaniei).

Contrar opiniei recurentului, decizia pronunţată în apel este motivată în acord cu dispoziţiile de procedură menţionate, aşa cum rezultă din expunerea rezumată a acesteia. Aceasta pentru că părţile au puncte de vedere divergente asupra existenţei/nonexistenţei activităţii inventive, iar reţinerea unui punct de vedere semnifică respingerea implicită a opiniei contrare, ceea ce semnifică faptul că pârâtul a beneficiat de un proces echitabil, garantat de art. 6 par. 1 din Convenţie, aşa cum se va arăta şi în analiza pe fond a cererii.

Raportat la principiul tempus regit actum, pârâtul invocă incidenţa motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. întrucât instanţa nu a aplicat forma în vigoare a Legii nr. 64/1991 şi a Regulamentului de la data emiterii brevetului în situaţia în care legea aplicabilă era cea de la data constituirii depozitului 27.11.2006, respectiv Legea nr. 64/1991, modificată prin Legea nr. 278/2006 şi nu forma legii republicată în Monitorul Oficial nr. 351/2007 şi Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 547 din 21 mai 2008.

Textele de lege invocate de pârât.

Regula 37 lit. b) din Regulamentul din 2003 de aplicare a Legii nr. 64/1991.

Activitatea inventivă.

(1) O invenţie este considerată ca implicând o activitate inventivă dacă, având în vedere asemănările şi deosebirile dintre invenţia revendicată, luată ca un tot, şi stadiul tehnicii definit conform art. 8 alin. (2) şi regulii 34, ea nu ar fi fost evidentă unei persoane de specialitate la data depozitului sau a priorităţii recunoscute.

(2) La aprecierea activităţii inventive pot fi luate în considerare mai multe documente sau părţi din documente, combinate în sistem mozaic, sau, după caz, un singur document.

(3) invenţia revendicată, luată ca un tot, este considerată ca fiind evidentă în sensul art. 10 dacă una sau mai multe caracteristici ale stadiului tehnicii sau cunoştinţele generale ale persoanei de specialitate în domeniu ar fi permis acesteia, la data de depozit sau a priorităţii revendicate, să ajungă la invenţia revendicată, prin înlocuire, combinare ori prin modificarea uneia sau mai multor caracteristici ale stadiului tehnicii.

(4) Activitatea inventivă se apreciază în raport cu problema pe care o rezolvă invenţia şi cu soluţia revendicată.

(5) În cazul în care această apreciere a activităţii inventive se efectuează prin abordarea de tip problemă-soluţie, sunt avute în vedere următoarele etape:

a) determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat;

b) stabilirea problemei tehnice de rezolvat;

c) aprecierea măsurii în care invenţia revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat şi de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoană de specialitate în domeniu la data relevantă.

(6) Stadiul tehnicii cel mai apropiat este acea combinaţie de caracteristici care rezultă dintr-o singură referinţă a stadiului tehnicii şi care constituie cea mai bună bază pentru aprecierea evidentei; el poate fi, spre exemplu:

a) o combinaţie cunoscută în domeniul tehnic relevant care dezvăluie efecte tehnice, utilizări sau rezultate, cele mai apropiate de invenţia revendicată; sau

b) acea combinaţie care are cele mai multe caracteristici tehnice comune cu invenţia revendicată şi care este aptă să rezolve problema tehnică.

(7) Problema tehnică de rezolvat trebuie stabilită în mod obiectiv; pentru aceasta, se compară caracteristicile tehnice ale invenţiei revendicate cu stadiul tehnicii cel mai apropiat, punându-se în evidenţă diferenţele dintre acestea; în acest sens problema tehnică rezultă din modificarea sau adaptarea stadiului tehnicii cel mai apropiat în vederea obţinerii efectelor tehnice ce constituie aportul invenţiei la acest stadiu al tehnicii.

(8) În aplicarea prevederilor alin. (3) activitatea inventivă poate fi apreciată, de asemenea, astfel:

a) folosire neevidentă de mijloace cunoscute, cum ar fi o metodă de lucru sau un mijloc cunoscut, utilizat într-un alt scop şi care produce un efect nou, surprinzător sau o nouă utilizare a unui dispozitiv ori a unui material cunoscut care implică eliminarea de dificultăţi tehnice imposibil de depăşit prin tehnici uzuale;

b) combinaţie de caracteristici care nu decurge în mod evident din stadiul tehnicii realizat în aşa fel încât caracteristicile combinaţiei îşi potentează reciproc efectele şi se obţine un rezultat tehnic nou, situaţie în care este irelevant faptul că fiecare caracteristică luată individual este în sine cunoscută, integral sau parţial;

c) selecţie, dintr-un număr de posibilităţi cunoscute, care nu decurge în mod evident din stadiul tehnicii, în cadrul unui procedeu, a unor condiţii cum ar fi temperatura şi/sau presiune de desfăşurare a procedeului în interiorul unui interval cunoscut care produce efecte neaşteptate asupra desfăşurării procedeului ori asupra proprietăţilor produsului obţinut sau, în cadrul unui grup foarte larg de compuşi ori de combinaţii chimice determinate, care prezintă avantaje neaşteptate; sau

d) folosire a mijloacelor tehnice ale invenţiei revendicate pentru rezolvarea problemei tehnice pe altă cale decât cea care rezultă din documentele din stadiul tehnicii analizate de persoană de specialitate.

(9) Se consideră ca o invenţie nu implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre situaţiile următoare: folosire evidentă de mijloace cunoscute, combinaţie de caracteristici care rezultă în mod evident din stadiul tehnicii sau o selecţie evidentă dintr-un număr de posibilităţi cunoscute.

(10) Se consideră a fi o folosire evidentă de mijloace cunoscute următoarele situaţii:

a) invenţia reprezintă cel puţin una dintre soluţiile posibile care ar decurge în mod firesc şi facil, pentru o persoană de specialitate în domeniu, pentru completarea unei lacune existente într-un document anterior din stadiul tehnicii;

b) invenţia nu diferă de stadiul cunoscut al tehnicii decât prin utilizarea unor mijloace echivalente mecanice, electrice sau chimice bine cunoscute;

c) invenţia constă doar într-o nouă utilizare folosind proprietăţile cunoscute ale acestuia;

d) invenţia constă într-o înlocuire, într-un dispozitiv cunoscut, a unui material cu un alt material recent descoperit şi ale cărui proprietăţi îl fac adecvat pentru aceasta utilizare, denumită înlocuire analoagă;

e) invenţia constă doar în utilizarea unei tehnici cunoscute într-o situaţie riguros similară, denumită utilizare analoagă.

(11) În cuprinsul unei invenţii se consideră a fi o combinaţie de caracteristici, care rezultă în mod evident din stadiul tehnicii, simpla juxtapunere ori asociere de dispozitive sau procedee cunoscute, fiecare funcţionând ori desfăşurându-se în modul sau normal, nefiind o interdependenţă în funcţionare sau desfăşurare neevidentă.

(12) Se consideră a fi o selecţie evidentă dintr-un număr de posibilităţi cunoscute dacă invenţia:

a) constă doar în alegerea unei soluţii dintr-un anumit număr de posibilităţi la fel de adecvate;

b) constă în alegerea anumitor dimensiuni, intervale de temperatură sau a altor parametri dintr-un domeniu limitat şi este evident că aceşti parametri ar fi putut fi obţinuţi prin metoda obişnuită de încercări succesive sau prin folosirea metodelor uzuale de proiectare;

c) se obţine doar printr-o simplă extrapolare rezultată în mod direct din stadiul tehnicii; sau

d) constă numai în selectarea dintr-un grup foarte larg a unor compuşi sau combinaţii chimice, inclusiv aliaje, determinate, fără efecte noi, neaşteptate.

(13) Pentru invenţiile din domeniul programelor de calculator se consideră îndeplinit criteriul activităţii inventive dacă invenţia aduce o contribuţie tehnică, prin aceasta înţelegându-se aport la stadiul tehnicii într-un domeniu tehnic.

(14) Contribuţia tehnică se determină prin luarea în considerare a diferenţei dintre întinderea protecţiei revendicate, considerată ca un tot, şi stadiul tehnicii.

(15) Revendicarea al cărei conţinut determină întinderea protecţiei poate cuprinde elemente care conţin pe lângă caracteristici tehnice şi caracteristici netehnice.

Articolul 47 din Regulamentul din 2008 de aplicare a Legii nr. 64/1991.

Art. 47 - Activitatea inventivă a invenţiei

(1) În aplicarea prevederilor art. 12 din lege, activitatea inventivă a unei invenţii se apreciază în raport cu problema tehnică pe care ea o rezolvă şi cu invenţia revendicată luată ca un tot, prin compararea acesteia cu stadiul tehnicii definit conform art. 10 alin. (2) din lege şi art. 38. Analiza activităţii inventive se face numai pentru revendicările care îndeplinesc condiţia de noutate.

2) Invenţia revendicată, luată ca un tot, este considerată ca fiind evidentă în sensul prevederilor art. 12 alin. (1) din lege dacă, plecând de la una sau mai multe caracteristici ale stadiului tehnicii, utilizarea cunoştinţelor generale ale persoanei de specialitate în domeniu ar fi permis acesteia, la data de depozit sau, după caz, de prioritate a cererii, să ajungă la invenţia revendicată.

(3) Persoana de specialitate în domeniu, în sensul prevederilor alin.

(2), reprezintă persoana considerată a avea acces la întregul stadiu al tehnicii, având aptitudini obişnuite şi cunoştinţe generale în domeniul tehnicii în care se pune problema tehnică rezolvată în invenţie la data relevantă.

(4) Pentru aprecierea activităţii inventive, se pot combina în sistem mozaic fie mai multe documente, fie părţi din mai multe documente, fie părţi diferite ale aceluiaşi document aparţinând stadiului tehnicii şi compararea lor cu invenţia revendicată, cu condiţia ca această combinaţie să fie evidentă pentru o persoană de specialitate.

(5) Aprecierea activităţii inventive se poate efectua, prin abordarea de tip problemă - soluţie, luându-se în considerare stadiul tehnicii cel mai apropiat.

(6) Pentru aprecierea activităţii inventive prin abordarea de tip problemă - soluţie, potrivit prevederilor alin. (5), se efectuează următoarele etape:

a) determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat;

b) stabilirea problemei tehnice obiective de rezolvat;

c) aprecierea măsurii în care invenţia revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat şi de la problema tehnică obiectivă, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data relevantă.

(7) Stadiul tehnicii cel mai apropiat, conform prevederilor alin. (6), este acea combinaţie de caracteristici care este dezvăluită într-o singură referinţă a stadiului tehnicii şi constituie cea mai bună bază pentru aprecierea evidenţei.

(8) Problema tehnică obiectivă de rezolvat, conform prevederilor alin. (6) lit. b), reprezintă obiectivul propus de a modifica sau de a adapta stadiul tehnicii cel mai apropiat pentru a obţine efectele tehnice pe care invenţia le are faţă de acest stadiu al tehnicii. Ea poate fi diferită de problema tehnică prezentată de solicitant în descrierea cererii conform prevederilor art. 16 alin. (1) lit. d), dacă stadiul tehnicii determinat de oficiu în procedura de examinare impune modificarea în sensul obiectivării sale.

(9) În aplicarea prevederilor alin. (1), se consideră că o invenţie implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre situaţiile următoare:

a) folosirea neevidentă de mijloace cunoscute, într-un alt scop şi cu obţinerea unor efecte noi, surprinzătoare;

b) o nouă utilizare a unui dispozitiv ori a unui material cunoscut care elimină dificultăţi tehnice imposibil de depăşit în mod cunoscut;

c) o combinaţie de caracteristici noi sau cunoscute realizată în aşa fel încât acestea să îşi potenţeze reciproc efectele şi să se obţină un rezultat tehnic nou;

d) o selecţie, în cadrul unui procedeu, a acelor parametri tehnici cuprinşi într-un interval cunoscut care produc efecte neaşteptate asupra desfăşurării procedeului ori asupra proprietăţilor produsului obţinut;

e) o selecţie, în cadrul unui grup foarte larg de compuşi ori de combinaţii chimice cunoscute, a acelora care prezintă avantaje neaşteptate;

f) folosirea mijloacelor tehnice ale invenţiei revendicate pentru rezolvarea problemei tehnice pe altă cale decât cea care rezultă din documentele din stadiul tehnicii analizate de persoana de specialitate.

(10) În aplicarea prevederilor alin. (2), se consideră că o invenţie nu implică o activitate inventivă dacă se află, în special, în una dintre situaţiile următoare:

a) invenţia reprezintă cel puţin una dintre soluţiile posibile, care decurge în mod evident pentru o persoană de specialitate în domeniu, pentru completarea unei lacune existente în stadiul tehnicii;

b) invenţia nu diferă de stadiul cunoscut al tehnicii decât prin utilizarea unor mijloace echivalente mecanice, electrice sau chimice bine cunoscute;

c) invenţia constă doar într-o nouă utilizare folosind proprietăţile cunoscute ale unui mijloc cunoscut;

d) invenţia constă într-o înlocuire, într-un dispozitiv cunoscut, a unul material cu un alt material recent descoperit şi ale cărui proprietăţi îl fac adecvat pentru această utilizare, denumită înlocuire analoagă;

e) invenţia constă doar în utilizarea unei tehnici cunoscute într-o situaţie similară, denumită utilizare analoagă;

f) invenţia constă în juxtapunerea ori asocierea unor dispozitive sau procedee cunoscute, fiecare funcţionând ori desfăşurându-se în modul cunoscut, fără a rezulta o interdependenţă între acestea;

g) invenţia constă doar în alegerea unei soluţii dintr-un anumit număr de posibilităţi adecvate;

h) invenţia constă în alegerea anumitor dimensiuni, intervale de temperatură sau parametri dintr-un domeniu limitat, care ar fi putut fi obţinuţi prin încercări succesive sau prin folosirea metodelor cunoscute de proiectare;

i) invenţia se obţine doar printr-o simplă extrapolare rezultată în mod direct din stadiul tehnicii.

(11) Pentru invenţiile din domeniul programelor de calculator se consideră îndeplinită condiţia activităţii inventive, conform prevederilor art. 12 din lege, dacă invenţia are o contribuţie tehnică, prin aceasta înţelegându-se un aport la stadiul tehnicii într-un domeniu tehnic.

(12) Contribuţia tehnică se determină prin luarea în considerare a diferenţei dintre invenţia revendicată, considerată ca un tot, şi stadiul tehnicii definit la art. 10 alin. (2) din lege şi la art. 38 din prezentul regulament.

(13) În aplicarea prevederilor alin. (12), invenţia revendicată poate cuprinde elemente care conţin, pe lângă caracteristici tehnice, şi caracteristici netehnice.

Din examinarea conţinutului celor două versiuni ale Regulamentului se constată, din analiza principilor de apreciere a activităţii inventive, că textele de lege conţin aceleaşi dispoziţii privind activitatea inventivă a invenţiei, ceea ce semnifică că motivul de recurs nu subzistă sub un dublu aspect: principiile activităţii inventive sunt aceleaşi, pe de o parte, iar pe de altă parte, legea aplicabilă cauzei este cea de la data de depozit a brevetului contestat, funcţie de care este analizată cerinţa, neputând fi primit punctul de vedere al recurentului în sensul aplicării unor dispoziţii ulterioare, inexistente la data cererii de emitere a brevetului la O.S.I.M.-, 27.11.2006.

Drept urmare, reţinând că legea aplicabilă cauzei este Legea nr. 64/1991 în forma în vigoare la 27.11.2006 şi Regulamentul de aplicare a legii aprobat prin H.G. nr. 499/2003, Înalta Curte constată că referirile recurentului la forma în vigoare la data emiterii brevetului de invenţie sunt vădit nefondate câtă vreme activitatea inventivă trebuie analizată funcţie de principiile existente la data depunerii cererii de brevet, 27.11.2006, respectiv art. 10 alin. (1) şi Regula 37 lit. b) şi nu art. 12 alin. (1) şi art. 47 din Regulament de la momentul eliberării cererii de brevet.

Protimisitor, se reţine că Legea nr. 64/1991 defineşte doar două tipuri de brevet şi anume brevetul de produs şi brevetul de procedeu. Susţinerea recurentului referitoare la existenţa invenţiilor de perfecţionare şi a invenţiilor de combinaţie a unor invenţiei, categorie aplicabilă şi invenţiei sale, nu poate fi primită întrucât Legea nt. 62/1974 privind invenţiile şi inovaţiile, în care se găsea această calificare, a fost abrogată prin art. 70 din Legea nr. 64/1991.

Va fi înlăturată şi critica referitoare la faptul că instanţa trebuia să constate că invenţia sa este o invenţie mozaic întrucât legiuitorul nu a reţinut un atare tip de invenţie, termenul de mozaic referindu-se la o modalitate de abordare a examinării condiţiei inventive.

Susţine recurentul că brevetul său conţine o invenţie cu paşi inventivi consecutivi, concept ce însă nu îşi are corespondent în lege şi în regulament.

O altă critică se referă la analiza nelegală făcută de instanţă a activităţii inventive prin abordarea de tip problemă-soluţie.

Critica nu poate fi primită faţă de conţinutul alin. (5) din Regula 37 B mai sus redată din care rezultă că instanţa, prin abordarea de tip problemă-soluţie, trebuie să aibă în vedere mai multe etape: determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat, stabilirea problemei tehnice de rezolvat şi aprecierea măsurii în care invenţia revendicată, pornind de la stadiul tehnicii cel mai apropiat şi de la problema tehnică, ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data relevantă, dispoziţii respectate în totalitate de instanţa de apel.

Invenţia brevetată are două revendicări:

a) Cărămidă de adaptare pentru schimbătoare de căldură realizată din material refractar alcătuită dintr-un corp şi caracterizată prin aceea că pe faţa inferioară a corpului, în jurul unor canale longitudinale sunt prevăzute nişte scobituri de forma unor coroane circulare, dispuse echidistant la 120 de grade una faţă de alta;

b) Folosirea cărămizii de adaptare la realizarea structurilor schimbătoarelor de căldură pentru îmbinarea în plan vertical a două tipuri de cărămizi refractare ce au în secţiune axială aceeaşi formă şi acelaşi gabarit, cărămizi prevăzute cu elemente de îmbinare ce nu sunt complementare unele cu altele, dar sunt complementare cu scobiturile şi proeminenţele cărămizii de adaptare.

Cu privire la cele două revendicări, recurentul învederează că cea de-a doua revendicare este una de procedeu şi nu de produs cum a reţinut instanţa de apel, precum şi faptul că revendicarea a doua nu a fost examinată.

Opinia recurentului nu poate fi primită faţă de dispoziţiile art. 304 alin. (1) C. proc. civ., care nu îngăduie în recurs reevaluarea probelor administrate şi stabilirea unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută de instanţa superioară de fond, atunci când calificat invenţia ca fiind o invenţie de profit.

Nefondată este şi susţinerea neanalizării şi a celei de-a doua revendicări întrucât instanţa a analizat revendicările potrivit Regulii nr. 37 lit. b) alin. (3) din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 499/2003, luând în considerare invenţia revendicată ca un tot, cu analiza întinderii protecţiei conform art. 32 alin. (3) din lege.

Drept urmare, apare ca vădit nefondată aserţiunea recurentului că legea nu are dispoziţii referitoare la faptul că existenţa activităţii inventive trebuie raportată exclusiv la revendicările brevetului, întrucât ceea ce se analizează într-o cerere de anulare a brevetului pentru lipsa activităţii inventive sunt chiar revendicările, analizate prin prisma celor trei etape prevăzute de lege: determinarea stadiului tehnicii cel mai apropiat, stabilirea problemei tehnice de rezolvat şi aprecierea măsurii în care invenţia revendicată ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu raportat la celelalte două elemente arătate.

Cu privire la problema tehnică de rezolvat recurentul, în esenţă, arată că instanţa trebuia să pună întrebarea "de ce" s-a ajuns la problemă şi nu "cum" să rezolve problema tehnică.

Ceea ce se invocă a fi o aplicare greşită a legii este o falsă problemă deoarece rolul invenţiei este acela de a rezolva problema tehnică ivită şi nu de a explica de ce s-a ajuns la acea problemă tehnică.

Nici critica privind aprecierea greşită a instanţei cu privire la cel de-al treilea element-măsura în care invenţia ar fi fost evidentă pentru persoana de specialitate în domeniu la data depunerii cererii nu poate fi primită, fiind vorba aşa cum rezultă din considerentele deciziei, de analiza situaţiei de fapt astfel cum rezultă din probatoriul administrat (expertize şi probă testimonială), deci aspecte de netemeinicie.

Drept urmare, reţinând că aspectele de nelegalitate invocate nu subzistă, iar cele de netemeinicie nu pot fi analizate în recurs, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca lipsit de interes, recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.A. împotriva deciziei nr. 906/A din data de 23 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul B. împotriva deciziei nr. 906/A din data de 23 noiembrie 2016, pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 14 noiembrie 2017.