Cassation inadmissibility for monetary claims below statutory threshold where appeal court judgment is final
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal in cassation as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal of Cluj's decision that had previously rejected the claimants' procedural motion as inadmissible and dismissed their appeal on the merits. The dispute concerned a civil matter where the value of the litigation was established below the statutory threshold of 1,000,000 lei, rendering the first-instance judgment subject only to appeal and not to cassation. The Court held that under Articles 483(2) and 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure, as well as Article XVIII(2) of Law No. 2/2013 (as amended), judgments in monetary claims up to 1,000,000 lei pronounced by appeal courts are final and not subject to cassation when the value of the individual claim determining jurisdiction remains below this limit, with no cumulation of multiple claims permitted for this purpose.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 499 C. proc. civ, art. 493 alin. (2) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 483 alin. (2) C. proc. civ, art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010; Cassation inadmissibility for monetary claims below statutory threshold where appeal court judgment is final: În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 14 septembrie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Analizând recursul în condiţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu aplicarea dispoziţiilor art. 499 C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluţiei fără a se evoca şi analiza motivele de casare, Înalta Curte constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 414 din data de 4 iulie 2017, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, a admis apelul declarat de apelanta-pârâtă B., a respins, ca inadmisibilă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii H., I., C., E., F. şi G. şi a respins, ca neîntemeiat, apelul declarat de apelanţii-reclamanţi.
Împotriva acestei decizii, reclamanţii H., I., C., E., F. şi G. au declarat recurs.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 4 septembrie 2017 şi repartizat aleatoriu spre soluţionare completului de judecată CF 5.
În aplicarea dispoziţiilor art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, analizat în complet de filtru la data de 14 septembrie 2017, dispunându-se comunicarea acestuia către părţile din cauză.
Conform dovezilor de înmânare aflate la filele 39-46 din dosar, raportul a fost comunicat intimatului-pârât la data de 20 septembrie 2047, intimatului-intervenient la 20 septembrie 2017, respectiv recurenţilor-reclamanţi la data de 25 septembrie 2017.
Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Analizând excepţia inadmisibilităţii recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs, sunt hotărâri definitive.
De asemenea, art. 483 alin. (2) C. proc. civ. dispune că nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 lei inclusiv.
Dispoziţiile anterioare se coroborează cu cele ale art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin O.U.G. nr. 95 din 08 decembrie 2016, care stipulează că prevederile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2016, termen prorogat până la data de 1 ianuarie 2019.
Conform alin. (2) al aceluiaşi articol, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)- i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.
În conformitate cu prevederile art. 106 C. proc. civ., valoarea obiectului litigiului are relevanţă atât sub aspectul determinării competenţei, cât şi sub aspectul stabilirii căilor de atac ce pot fi exercitate împotriva hotărârilor judecătoreşti pronunţate în aceste cauze.
Potrivit dispoziţiilor art. 98 alin. (1) C. proc. civ., competenţa se determină după valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere.
De asemenea, art. 99 alin. (2) C. proc. civ. dispune că, dacă prin cererea de chemare în judecată au fost formulate mai multe capete principale de cerere care fie sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, fie sunt întemeiate pe cauze diferite, dar între care există o strânsă legătură, instanţa competentă să le soluţioneze pe toate se determină ţinându-se cont de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.
Aşadar, atunci când este folosit criteriul valorii, chiar dacă pretenţiile sunt întemeiate pe aceeaşi cauză, nu se cumulează cuantumul acestora, textul legal mai sus menţionat făcând trimitere la acea pretenţie care atrage competenţa instanţei mai mare în grad, deci pretenţia formulată printr-un singur capăt principal de cerere.
Cum valoarea obiectului litigiului precizată de reclamanţi este stabilită sub pragul legal de 1.000.000 lei prevăzut pentru exercitarea căii de atac a recursului, reiese că decizia civilă nr. 414 din data de 4 iulie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, nu este supusă căii extraordinare de atac a recursului, hotărârea pronunţată de instanţa de apel în litigiul dedus judecăţii fiind definitivă.
Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie dispunând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora trebuie realizată în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
Pentru considerentele expuse, constatând că decizia atacată cu recurs nu este supusă prin lege cenzurii acestei căi de atac, Înalta Curte urmează a respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii H., I., C., E., F. şi G. împotriva deciziei nr. 414 din data de 4 iulie 2017 pronunţată Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2017.