Negative conflict of jurisdiction in forced execution resolved: execution court competence affirmed for Bistrita based on plaintiff's valid choice among multiple competent courts

Asupra conflictului negativ de competenţă, reţine următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 29 mai 2017 pe rolul Judecătoriei Bistriţa, Biroul Executorului Judecătoresc E. a solicitat încuviinţarea executării silite privind pe creditorii A., C., F., B. şi D. împotriva debitorilor Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa nr. 143/F/13.03.2008 pronunţată de Tribunalul Bistriţa-Năsăud, pentru plata de diferenţe salariale.

Prin sentinţa civilă nr. 2515/C din 8 iunie 2017, Judecătoria Bistriţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a trimis dosarul Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti.

În motivare, a reţinut că sediul debitorilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor se află în sector 5 Bucureşti, sediul debitorului Curtea de Apel Cluj în localitatea Cluj-Napoca, iar sediul debitorului Tribunalul Bistriţa-Năsăud în localitatea Bistriţa.

Pentru debitorii Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor, respectiv Curtea de Apel Cluj, instanţa a reţinut că sediile acestora sunt situate în localităţi care nu se află în circumscripţia teritorială a instanţei sesizate.

Faţă de aceste aspecte şi de prevederile anexei 1 din H.G. nr. 337/1993 pentru stabilirea circumscripţiilor judecătoriilor şi parchetelor de pe lângă judecătorii, s-a apreciat că Judecătoria Bistriţa nu este competentă din punct de vedere teritorial.

Instanţa a mai constatat că nu sunt respectate nici dispoziţiile art. 652 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât nici sediul executorului judecătoresc nu se află în raza Curţii de Apel Cluj.

Instanţa a apreciat că, pentru executarea silită demarată împotriva celor patru debitori cu sediul în diferite localităţii, în acelaşi dosar execuţional, măsura disjungerii nu este oportună, neexistând un temei legal care să reglementeze competenţa în ipoteza în care atributul de instanţă de executare aparţine unor instanţe judecătoreşti distincte.

Prin urmare, având în vedere aceste precizări, Judecătoria Bistriţa a concluzionat că instanţa de executare competentă a se pronunţa asupra cererii formulate este Judecătoria sector 5 Bucureşti, în a cărei circumscripţie se află sediul debitorilor Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu referire la art. 529 alin. (1) C. proc. civ. coroborat cu art. 666 alin. (1) C. proc. civ.

Învestită prin declinare, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti a pronunţat încheierea din data de 4 septembrie 2017, prin care a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

A constatat intervenit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei în temeiul art. 134 C. proc. civ. şi a sesizat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

În motivare, a reţinut că, în speţă, există o pluralitate de debitori, respectiv Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu sediul în Bucureşti, Sector 5, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, cu sediul în Bistriţa şi Curtea de Apel Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, toţi având calitatea de debitori principali.

Astfel, în contextul în care debitorii din dosarul de executare silită au sediile în circumscripţiile unor instanţe de executare diferite, instanţa a reţinut că trebuie stabilit dacă dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. pot fi completate cu cele ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ., în cazul în care, prin cererea de executare silită, creditorul solicită încuviinţarea executării împotriva mai multor debitori.

Prin urmare, instanţa a apreciat că dispoziţiile art. 651 C. proc. civ. pot fi completate cu cele ale art. 112 alin. (1) C. proc. civ. şi că, în acest context, cererea de încuviinţare a executării silite a mai multor debitori poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Întrucât Judecătoria Bistriţa este instanţă de executare pentru debitorul Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti este instanţă de executare pentru Ministerul Justiţiei şi Ministerul Finanţelor Publice, executarea silită putea fi încuviinţată împotriva tuturor debitorilor fie de Judecătoria Bistriţa, fie de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, fie de Judecătoria Cluj-Napoca (instanţa de la sediul debitorului Curtea de Apel Cluj).

Instanţa a mai arătat că art. 116 C. proc. civ. prevede că reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente, iar acesta a ales să sesizeze Judecătoria Bistriţa, instanţă competentă teritorial având în vedere că sediul debitorului Tribunalul Bistriţa-Năsăud se află în circumscripţia sa.

Aşadar ipoteza reţinută de Judecătoria Bistriţa, privind incidenţa dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., nu este aplicabilă, întrucât nu este situaţia încălcării competenţei teritoriale exclusive. Faţă de acest aspect, instanţa a mai arătat şi că Judecătoria Bistriţa nu îşi poate invoca din oficiu necompetenţa de soluţionare a cauzei, fiind ţinută de alegerea făcută de creditori.

Analizând conflictul de competenţă, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 133 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ. "Instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Potrivit art. 116 C. proc. civ. "Reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente".

În cauza de faţă, instanţele aflate în conflict negativ de competenţă au fost sesizate cu o cerere având ca obiect încuviinţare executare silită împotriva mai multor debitori, respectiv Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor, cu sediul în Bucureşti, Sector 5, Tribunalul Bistriţa Năsăud, cu sediul în Bistriţa şi Curtea de Apel Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, toţi având calitatea de debitori principali.

Reiese, aşadar, că, în aplicarea dispoziţiilor art. 651 C. proc. civ., atât Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti, Judecătoria Bistriţa, cât şi Judecătoria Cluj Napoca erau deopotrivă competente în soluţionarea cauzei, petentul putând sesiza oricare dintre aceste instanţe, conform art. 116 din acelaşi act normativ.

Prin depunerea cererii la Judecătoria Bistriţa, petentul Biroul Executorului Judecătoresc E. a învestit în mod legal această instanţă, fixând în mod definitiv competenţa în favoarea sa.

Prin urmare, această instanţă nu mai putea să dispună, nici din oficiu, nici la cererea vreunei părţi, declinarea competenţei.

Faţă de cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 135 C. proc. civ. raportat la art. 651 C. proc. civ. şi la art. 116 C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite formulată de Biroul Executorului Judecătoresc E., privind pe creditorii A., C., B., D., în contradictoriu cu debitorii Ministerul Justiţiei, Ministerul Economiei şi Finanţelor, Curtea de Apel Cluj şi Tribunalul Bistriţa-Năsăud, în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 9 noiembrie 2017.