Pension credit challenge upheld; recourse against final appellate ruling inadmissible.

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Gorj, anularea deciziei nr. 12306/2016, prin care i s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă, înregistrată sub nr. x/2016.

Prin sentinţa civilă nr. 45 din 17 ianuarie 2017, Tribunalul Gorj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins acţiunea.

Prin decizia civilă nr. 1792 din 05 iulie 2017, Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, a admis apelul declarat de reclamantă, a schimbat sentinţa tribunalului în sensul că a admis contestaţia, a anulat decizia nr. 12306 din 30.09.2016 şi a obligat intimata Casa Judeţeană de Pensii Gorj la emiterea unei noi decizii cu valorificarea în grupă superioară de muncă, grupa I, a perioadei 27.10.1976 - 01.07.1977, prevăzută în adeverinţa nr. x/2015 emisă de SC B. SA.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 4 septembrie 2017.

Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 20 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.

La data de 21 septembrie 2017, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor aflate la filele 14-15 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.

La data de 29 septembrie 2017 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de recurentă, prin care aceasta îşi exprimă nemulţumirile sale cu privire la fondul litigiului.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.

S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 9 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 1792 din 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamanta A. împotriva sentinţei civile nr. 45 din 17 ianuarie 2017 a Tribunalului Gorj, secţia I civilă, prin care s-a respins acţiunea formulată de acesta, având ca obiect anularea deciziei nr. 12306/2016, prin care i s-a respins cererea de acordare a pensiei pentru limită de vârstă.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 1792 din 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.

Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.

Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.

Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.

În cauza supusă analizei, natura pretenţiei dedusă judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se circumscrie dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că, hotărârea Curţii de apel nu este supusă recursului.

Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanata A.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta A. împotriva deciziei nr. 1792 din 5 iulie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.