Statutory exclusion of cassation appeal in social insurance disputes under Law 2/2013
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the appeal as inadmissible, thereby upholding the Court of Appeal's decision which had previously affirmed the first-instance dismissal of the claimant's action. The dispute concerned a civil action seeking the annulment of a pension authority's decision to reject a request for an invalidity pension, classified as a social insurance dispute. The decisive legal basis for the court's decision was Article 18(2) of Law No. 2/2013, which explicitly excludes judgments rendered in labor and social insurance disputes from the appeal to the Supreme Court, rendering the Court of Appeal's judgment final and definitive under Article 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure.
Legislator headnote
AI generatedart. 493 alin. (3) C. proc. civ, art. 493 alin. (4) C. proc. civ, art. 493 alin. (5) C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ, art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ, art. 457 alin. (1) C. proc. civ; Statutory exclusion of cassation appeal in social insurance disputes under Law 2/2013: The dispute concerned a civil action seeking the annulment of a pension authority's decision to reject a request for an invalidity pension, classified as a social insurance dispute. The decisive legal basis for the court's decision was Article 18(2) of Law No. 2/2013, which explicitly excludes judgments rendered in labor and social insurance disputes from the appeal to the Supreme Court, rendering the Court of Appeal's judgment final and definitive under Article 634(1)(4) of the Code of Civil Procedure.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedProcedural basis cited in the dispositive for dismissing the appeal as inadmissible under the filter procedure.
Full text
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul A., prin curator B. a solicitat anularea Hotărârii nr. 16811 din 16 august 2016 emisă de Casa Naţională de Pensii Publice, prin care i s-a respins contestaţia formulată împotriva deciziei nr. R/5865 din 16 mai 2016 emisă de pârâtă cu privire la respingerea cererii de acordare a pensiei de invaliditate, obligarea pârâtei să aplice prevederile legale privind pensionarea persoanelor cu handicap şi acordarea drepturilor cuvenite de la data solicitării acestora, respectiv 16.01.2014, până la obţinerea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.
Prin sentinţa civilă nr. nr. 899/LM din 19.12.2016, Tribunalul Bihor, secţia I civilă, a respins acţiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul A., prin curator B.
Prin decizia civilă nr. 474/A din 04.07.2017, Curtea de Apel Oradea, secţia I civilă, a respins apelul declarat de reclamant.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul A., prin curator B., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 30 august 2017.
Învestită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 4 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, prin raport apreciindu-se că recursul nu este admisibil.
La data de 5 octombrie 2017, Completul de filtru C4, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia, pentru ca părţile să îşi exprime punctele de vedere, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.
Potrivit dovezilor aflate la filele 25 şi 32 din dosarul de recurs, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului a fost comunicat părţilor.
La data de 17 octombrie 2017 s-a înregistrat la dosar punctul de vedere la raport formulat de recurent, prin care acesta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 în ce priveşte sintagma "asigurări sociale", relativ la suprimarea căii de atac a recursului în astfel de litigii.
Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, dosarul a fost înaintat completului de judecată în vederea stabilirii termenului pentru soluţionarea căii de atac.
S-a fixat termen pentru judecarea recursului la data de 9 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.
Analizând recursul formulat, Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:
Hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză, respectiv decizia nr. 474/A din 04.07.2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, a fost pronunţată în soluţionarea apelului declarat de reclamantul A., prin curator B., împotriva sentinţei civile nr. 899/LM din 19.12.2016 a Tribunalului Bihor, secţia I civilă, prin care s-a respins acţiunea formulată de acesta, având ca obiect contestaţia formulată împotriva deciziei emisă de pârâtă prin care i s-a respins cererea de acordare a pensiei de invaliditate.
Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.
Art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Noul C. proc. civ., prevede că hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.
Coroborând prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile având ca obiect litigii de muncă şi asigurări sociale, rezultă că decizia civilă nr. 474/A din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă, având ca obiect un litigiu de asigurări sociale, este definitivă, nefiind supusă prin lege cenzurii căii de atac a recursului.
Legalitatea căilor de atac, prevăzută expres de dispoziţiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta.
Aşa fiind, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obţine reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătoreşti.
Această regulă are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie arătând că mijloacele procesuale prin care poate fi atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea acestora trebuie făcută în condiţiile legii, cu respectarea acesteia.
În cauza supusă analizei, natura pretenţiei dedusă judecăţii, respectiv litigiu de asigurări sociale, se circumscrie dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel că, hotărârea Curţii de apel nu este supusă recursului.
Pentru aceste considerente, având în vedere dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. raportate la cele ale art. 493 alin. (5) din acelaşi cod, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. prin curator B.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. prin curator B. împotriva deciziei nr. 474/A din 4 iulie 2017 a Curţii de Apel Oradea, secţia I civilă.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 noiembrie 2017.