Cassation appeal inadmissible against final appellate decision in money claim below transitional statutory threshold

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 592/A din 27 iunie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice împotriva sentinţei nr. 29 din 12 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatul - pârât Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Ministerul Finanţelor Publice,

Investită cu soluţionarea caii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 28 septembrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Completul de filtru C3, la data de 28 septembrie 2017, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 9 octombrie 2017 a fost înregistrat punctul de vedere al intimatului-pârât, prin care s-a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată această etapă a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 26 octombrie 2017, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 8 noiembrie 2017, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor.

Analizând recursul, Înalta Curte constata că este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanţă, Ministerul Finanţelor Publice a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la plata sumei de 305.476 lei reprezentând drepturi salariale nete, calculată în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 676 din 21 martie 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosar nr. x/2007, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă nr. 369/CM din 17 iunie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa în dosar nr. x/2008, a dobânzii legale, precum şi la actualizarea acesteia cu indicele de inflaţie.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 194 C. proc. civ. şi art. 1443 C. civ.

Calificând cererea dedusă judecăţii, întemeiată pe prevederile care reglementează regulile solidarităţii între debitori, ca fiind evaluabilă în bani, având ca obiect pretenţii, Judecătoria sectorului 5 Bucureşti, secţia a II-a civilă, prin sentinţa nr. 7235 din 17 octombrie 2016 a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, prin sentinţa nr. 29 din 12 ianuarie 2017 a respins acţiunea privind pe reclamantul Ministerul Finanţelor Publice în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi justiţie, ca neîntemeiată.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 592/A din 27 iunie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. I lit. a)-i) din Legea nr, 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere,

În cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în aite cereri evaluabile în hani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv.

De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţa sunt supuse numai apelului.

Se observă că prin decizia Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, sintagma "precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv" cuprinsă în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 a fost declarată neconstituţională.

În considerentele deciziei, instanţa de contencios constituţional a reţinut că, efect al constatării neconstituţionali taţii dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, urmează a se aplica prevederile textului de lege în sensul că sunt supuse recursului toate hotărârile pronunţate, după data publicării deciziei în Monitorul Oficial, în cererile evaluabile în bani, mai puţin cele exceptate după criteriul material prevăzut de acelaşi text de lege.

În consecinţă, dat fiind faptul că hotărârea atacată cu recurs în prezenta cauză a fost pronunţată la 27 iunie 2017, anterior publicării deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017 în Monitorul Oficial nr. 582 din 20 iulie 2017, rezultă că în speţă nu sunt incidente prevederile acesteia.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 592/A din 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de iege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea, unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şî soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, în raport şi de prevederile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la legalitatea căii de atac, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul Ministerul Finanţelor Publice împotriva deciziei nr. 592/A din 27 iunie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2017.