Pension rights dispute: Inadmissibility of recourse from appellate decision in social security matters under transitional law

Asupra cauzei de faţă, prin raportare ia dispoziţiile art. 499 din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., constată următoarele:

Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 1492 din 7 iunie 2017, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinţei civile nr. 366 din 6 februarie 2017 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosar nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata Casa Judeţeană de Pensii Dolj.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A.

Investită cu soluţionarea căii de atac, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a procedat, la data de 3 octombrie 2017, la întocmirea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului, Completul de filtru C3, ia data de 3 octombrie 2017, constatând că raportul întruneşte condiţiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părţilor, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din cod.

La 16 octombrie 2017 a fost înregistrat punctul de vedere al recurentului în sensul admisibilităţii căii de atac, în lumina prevederilor constituţionale şi ale celor cuprinse în C. muncii.

Constatându-se încheiată această etapa a procedurii de filtru, prin rezoluţia din 26 octombrie 2017, s-a stabilit termen pentru soluţionarea recursului la data de 8 noiembrie 2017 în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., fără citarea părţilor

Analizând recursul, Înalta Curte constată ca este inadmisibil, în considerarea argumentelor ce succed:

În fapt, prin cererea introductivă de instanţă, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pensii Dolj, recunoaşterea faptului că la data de 9 octombrie 2009 a formulat o cerere de pensionare sub imperiul Legii nr. 19/2000, potrivit căreia vârsta standard de pensionare este cea înscrisă în Anexa 3 a legii şi că adeverinţele de grapa a II-a însumează 28 de ani.

Urmare declinării competenţei de soluţionare a cauzei de către Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 326 din 7 iulie 2016, Tribunalul Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa nr. 366 din 6 februarie 2017 a admis excepţia tardivităţii şi, în consecinţă, a respins contestaţia formulată de A. în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Dolj. A respins cererile accesorii.

Soluţia primei instanţe a fost menţinută de Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă, prin decizia nr. 1492 din 7 iunie 2017, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, Iară drept de recurs, precum şi cele neatacaîe cu recurs.

Conform art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 lei inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În raport de dispoziţiile legale menţionate, decizia nr. 1492 din 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă, atacată în prezenta cauză, nu este supusă recursului.

Se reţine totodată că prin dispoziţiile art. 10 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a impus în sarcina părţilor îndeplinirea actelor de procedură în condiţiile, ordinea şi termenele stabilite de lege sau judecător.

Prin urmare, revine persoanei interesate obligaţia de a sesiza jurisdicţia competentă, în condiţiile legii procesual civile, aceeaşi pentru subiecţii de drept aflaţi în situaţii identice.

Aceleaşi, exigenţe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiţii decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Din dispoziţiile C. proc. civ. rezultă că, între alte condiţii ce se cer a fi întrunite cumulativ pentru exercitarea oricărei căi de atac, este şi cea privind existenţa unei hotărâri determinate ca atare de lege susceptibilă a fi supusă controlului judiciar pe această cale.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Or, normele procesuale privind sesizarea instanţelor judecătoreşti şi soluţionarea cererilor în limitele competenţei atribuite prin lege sunt de ordine publică, corespunzător principiului stabilit prin art. 126 alin. (2) din Constituţia României.

Faţă de toate cele de mai sus, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 1492 din 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 noiembrie 2017.