Peremption of appeal due to one-year procedural inaction
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice (ÎCCJ) constitutively declared the appeal of the plaintiffs perished (perimat) due to their procedural inaction, thereby rendering the decision final and leaving the lower court's dismissal of their recusal motions and subsequent fine in force. The dispute arose from a 1995 revision request initially rejected by the Bucharest Tribunal, followed by an appeal against 2016 rulings that dismissed recusal requests and imposed a fine for bad faith, which the plaintiffs contested by filing an appeal to the Court of Appeal and subsequently to the ICCJ. Applying Article 248 and following provisions of the Code of Civil Procedure, the court determined that the appeal was automatically perished because the case remained in a state of inertia for one year from September 20, 2016, resulting from the fault of the parties who failed to perform any procedural acts during the suspension period.
Legislator headnote
AI generatedart. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ, art. 248 C. proc. civ, art. 252 alin. (1) C. proc. civ, art. 248 alin.(1) C. proc. civ; Peremption of appeal due to one-year procedural inaction: În raport de dispoziţiile ari 248 C. proc. civ., precum şi ale art. 252 şi urm. C. proc. civ., decizie irevocabilă.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin decizia nr. 1862 din 15 septembrie 1995, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. x/1995, a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de revizuire formulată de revizuentul B., în contradictoriu cu Direcţia Generală de Muncă şi Ocrotiri Sociale.
Împotriva acestei decizii civile au declarat recurs revizuenţii B. şi A., cererea fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a cvilă, sub acelaşi număr de dosar, la data de 17 februarie 2014.
Prin decizia nr. 1879/R din 28 octombrie 2015 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a fost constatat ca perimat recursul declarat de revizuenţii B. şi A. împotriva deciziei civile nr. 1862 din 15 septembrie 1995, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. x/1995, cauza având ca obiect "revizuire"
În raport de dispoziţiile ari 248 C. proc. civ., precum şi ale art. 252 şi urm. C. proc. civ., decizie irevocabilă.
Cauza ce face obiect al dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, are ca obiect recursul declarat de revizuenţii B. şi A. în aceeaşi cauză, împotriva soluţiei pronunţate de instanţa de revizuire.
Prin încheiere din data de 1 februarie 2016 a fost înaintata la completul imediat următor cererea de recuzare a membrilor completului formulată de recurentul-revizuent B.
Prin încheierea din data de 16 februarie 2016 a fost anulată cererea de recuzare formulată ca fiind netîmbrată.
Prin încheierea din data de 28 februarie 2016 a fost înaintată la completul imediat următor cererea de recuzare formulată oral.
Prin încheiere din data de 19 aprilie 2016 a fost respinsă cererea de recuzare a membrilor completului de judecată şi a fost amendat recurentul-revizuent B. cu suma de 500 de lei pentru formularea cu rea-credinţă a cererii de recuzare.
La data de 27 aprilie 2017, B. a. formulat recurs împotriva încheierilor pronunţate în dosar nr. x/2014 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, cauza fiind înregistrată, cu acelaşi număr, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 12 mai 2016.
Prin încheiere din data de 20 septembrie 2016 a fost suspendată judecata recursului declarat de recurenţii B. şi A., pentru lipsa părţilor, în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., iar prin rezoluţie din data de 3 octombrie 2017 s-a dispus citarea părţilor în vederea discutării incidentului procesual ai perimării Înalta Curte constată ca în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 248 C. proc. civ. referitoare la perimare, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 252 alin. (1) C. proc. civ., cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, la data de 3 octombrie 2017, pentru a se verifica dacă sunt întrunite cerinţele art. 248 alin. (1) din acelaşi cod.
Conform acestui din urmă text, orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor dacă a rămas în nelucrare, din vina părţii, timp de 1 an. Ca atare, perimarea apare ca o sancţiune determinată de lipsa de stăruinţă a părţilor în soluţionarea litigiului, ea având un caracter mixt, atât de sancţiune cât şi de desistare de la judecată.
În definirea perimării, rămânerea cauzei în nelucrare şi culpa părţii sunt două elemente esenţiale, sancţiunea procedurală extinzându~şi domeniul de acţiune şi asupra căilor de atac.
În speţă, din culpa părţilor, cauza a rămas în nelucrare de la 20 septembrie 2016, data suspendării cauzei, nemaifiind întocmit nichm act de procedură, fiind îndeplinite astfel condiţiile art. 248 alin.(1) C. proc. civ.
Se constată aşadar că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art. 248 şi urm. din C. proc. civ., cererea de recurs fiind perimată de drept, ca o consecinţă a lipsei de stăruinţă a părţilor în desfăşurarea activităţii judiciare.
În consecinţă, seva constata, din oficiu, că a operat sancţiunea prevăzută de lege, recursul declarat de recurenţii A. şi B. împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. x/2014 fiind perimat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimată cererea de recurs formulată de recurenţii A. şi B. împotriva încheierilor de şedinţă pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în dosar nr. x/2014.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 7 noiembrie 2017.