Exclusion of cassation for civil restitution cases under Law 10/2001 where first-instance judgments are subject only to appeal

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin decizia nr. 246 din 28 martie 2017, Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, a admis apelul declarat de apelanţii-pârâţi Municipiul Iaşi, reprezentat prin Primar, şi Primarul Municipiului Iaşi împotriva sentinţei nr. 942 din 26 mai 2016, pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia I civilă, pe care a schimbat-o în parte. A dispus acordarea măsurilor compensatorii prevăzute de dispoziţiile art. 16 şi art. 21 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau în echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România şi pentru terenul în suprafaţă de 346 mp situat în Iaşi, str. Socola, nr. 157, jud. Iaşi. A păstrat celelalte dispoziţii ale sentinţei.

împotriva acestei decizii, la data de 3 mai 2017 a declarat recurs recurentul-reclamant A. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la 23 mai 2017, sub nr. x/99/2013.

În raport de prevederile art. 248 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi cod, înalta Curte urmează a analiza cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Litigiul dedus judecăţii are ca obiect acţiunea reclamantului A., exercitată în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, care vizează anularea dispoziţiei nr. 1272 din 26 noiembrie 2013, emisă de Primarul Municipiului Iaşi, prin care i s-a recunoscut calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii prevăzute de acest act normativ şi s-a dispus acordarea măsurilor compensatorii pentru cota de 1/1 din imobilul situat în municipiul Iaşi, str. Socola, jud, Iaşi.

Potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., daca prin prezenta lege nu se prevede altfel ori de câte ori printr-o lege specială se prevede ca hotărârea judecătorească de primă instanţă este "definitivă", de la data intrării în vigoare a C. proc. civ., aceasta va fi supusă numai apelului la instanţa ierarhic superioară.

Alin. (2) al aceluiaşi articol stipulează că dispoziţiile alin. (1) se aplică şi în cazul în care prîntr~o lege specială se prevede că hotărârea judecătorească de primă instanţă este "supusă recursului" sau că "poate fi atacată cu recurs" ori, după caz, legea specială foloseşte o altă expresie similară.

Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989 prevede, în art. 25 alin. (1), obligaţia unităţii deţinătoare de a se pronunţa în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare, potrivit art. 23, prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură,

De asemenea, acest act normativ reglementează dreptul persoanei îndreptăţite să atace decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediu! unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de ia comunicare, hotărârea tribunalului fiind supusă recursului, care este de competenţa curţii de ape! (art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificat prin art. XIÎ din Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor).

Cererea de chemare în judecată având ca obiect contestaţia formulată de reciamanîu! A. împotriva dispoziţiei nr. 1272 din 26 noiembrie 2013, emisă de Primarul Municipiului Iaşi în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iaşi, secţia I civilă, la 9 decembrie 2013, dată la care erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Înaita Curte constată că împotriva sentinţei pronunţate de tribunal, ca instanţă de fond, părţile au avut deschisă doar calea de atac a apelului, care a fost exercitată în cauză de către apelanţii-pârâţi Municipiul Iaşi, reprezentat prin Primar, şi Primarul Municipiului Iaşi, fund soluţionată prin decizia civilă nr. 246 din 28 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, obiect ai recursului pendinte.

Conform art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

Prevederile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează principiul legalităţii căii de atac, hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

Regula are valoare de principiu constituţional, art. 129 din Constituţia României, republicată stipulând în sensul că exercitarea căilor de atac se realizează în condiţiile legii.

Din coroborarea prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 (astfel cum au fost modificate prin art. XII din Legea nr. 202/2010) cu cele ale art. 7 alin. (2) din Legea nr. 76/2012 şi ale art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., rezultă că decizia civilă nr. 246 din 28 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri care poate fi atacată numai cu apel.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva decizia civilă nr. 246 din 28 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reciamant A. împotriva deciziei nr. 246 din 28 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, ca inadmisibil.

Decizia nu este supusă niciurtei căi de atac şi se comunică părţilor.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.