Conflict of jurisdiction over wage claims: application of Civil Procedure Code art. 127 to military prosecutors to ensure impartiality

Deliberând, asupra conflictului de competenţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Alba, secţia I civilă, sub nr. x/107/2016, la data de 22.04.2016, reclamanţii şi intervenienţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. şi P. şi a intervenienţilor Q., R., S., U., V., W., X. Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., OO., RR., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., EE., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., S., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO., PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., ZZZZ., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE., FFFFF. şi GGGGG., în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, au solicitat:

- obligarea pârâţilor la plata diferenţei de salariu reprezentând procentul cuvenit (8,33%) pentru acoperirea diminuării de 25% calculat la salariul aferent lunii noiembrie 2012, diferenţă de salariu ce va fi plătită începând cu 1 decembrie 2012 şi în continuare, proporţional cu perioada lucrată de fiecare reclamant, în cadrul fiecărui pârât.

- obligarea pârâţilor la actualizarea sumelor cu indicele de inflaţie şi la plata dobânzii legale de la data de 01.12.2012, până la data plăţii efective.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 253 alin. (2) din C. muncii, art. 1 din Legea nr. 118 din 30 iunie 2010 privind unele măsuri în vederea restabilirii echilibrului bugetar, art. 1 şi 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, împreună cu Expunerea de motive aferentă, Decizia nr. 21/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, O.U.G. nr. 19/2012, Nota de fundamentare aferentă O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar - fiscale în domeniul bancar şi art. 1531 C. civ.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice prin AJFP Alba a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

La rândul lor, pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara au solicitat, prin întâmpinare, respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Alba şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune al reclamanţilor, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată.

Prin sentinţa civilă nr. 342 din 16 februarie 2017, Tribunalul Alba, secţia I civilă, a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Pentru a se hotârî astfel, Tribunalul Alba a reţinut că, potrivit art. 269 alin. (1) şi (2) C. muncii raportat la art. 210 din Legea nr. 62/2011, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie îşi are domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă reclamantul.

Conform art. 127 C. proc. civ., dacă un judecător, procuror, asistent judiciar şi grefier are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei la care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea.

Faţă de dispoziţiile legale sus evocate, Tribunalul Alba a constatat că reclamanţii nu se află în situaţia prevăzută de art. 127 C. proc. civ.

În consecinţă, cum în materia conflictelor de muncă dispoziţiile Codului muncii şi ale Legii nr. 62/2011 reglementează competenţa teritorială exclusivă a tribunalului de la domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă al reclamanţilor, Tribunalul Alba a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Prin sentinţa civilă nr. 590/PI din 03 mai 2017, Tribunalul Timiş, secţia civilă, învestit prin declinare de Tribunalul Alba, secţia I civilă, a admis excepţiile de necompetenţă teritorială invocate din oficiu şi, în consecinţă:

- a disjuns acţiunea formulată de reclamanţii Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect plata drepturilor salariale;

- a declinat acţiunea formulată de reclamanţii Q., R., S., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF. şi GG. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Suceava;

- a disjuns acţiunea formulată de reclamanţii HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., HHHHH., RR., F., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., EE., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. N., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., S., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO. şi GGGGG. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect plata drepturilor salariale;

- a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., HHHHH., RR., F., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., EE., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG. N., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., UUU., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., S., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM., NNNN., OOOO. şi GGGGG. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Prahova;

- a disjuns acţiunea formulată de reclamanţii PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., IIIII., AAAAA., BBBBB., CCCCC., DDDDD., EEEEE. şi FFFFF. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia Parchetelor Militare, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect plata drepturilor salariale;

- a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate reclamanţii PPPP., QQQQ., RRRR., SSSS., TTTT., UUUU., VVVV., WWWW., XXXX., YYYY., IIIII., AAAAA., BBBBB. N., CCCCC., DDDDD., EEEEE. şi FFFFF. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect plata drepturilor salariale, în favoarea Tribunalului Bucureşti;

- a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanţii A. , B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. şi P. împotriva pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, având ca obiect plata diferenţelor salariale, în favoarea Tribunalului Alba şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a se pronunţa astfel, Tribunalul Timiş a reţinut incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., precum şi faptul că, prin Decizia nr. 7/2016, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a stabilit că: 1). Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă; 2) Art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti. Or, textele legale menţionate nu fac distincţie între instanţele de judecată, respectiv parchetele civile şi cele militare, şi, prin urmare, ele sunt aplicabile şi în speţa de faţă.

Totodată, Tribunalul Timiş a avut în vedere faptul că reclamanţii din prezenta cauză lucrează la Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Iaşi, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel Bucureşti şi la secţia Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte, în majoritate, apreciază că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Tribunalului Alba, în considerarea dispoziţiilor legale şi a argumentelor ce succed:

Prin acţiunea formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. şi P., instanţa a fost învestită cu soluţionarea unui conflict individual de muncă, de competenţa tribunalului în a cărui circumscripţie teritorială îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, conform dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social.

Înalta Curte reţine că, în cauză, reclamanţii funcţionează în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara (procurori militari/personal auxiliar de specialitate), care este organizat în circumscripţia teritorială a Tribunalul Militar Timişoara, instanţă echivalentă în grad tribunalelor conform art. 20 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale. Prin urmare, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara exercită atribuţii în aceeaşi rază teritorială cu instanţa la care litigiul pendinte urmează a fi soluţionat în primă instanţă.

În aceste condiţii, devin incidente dispoziţiile art. 127 alin. (1) C. proc. civ., care stipulează că dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competenţa instanţei în care îşi desfăşoară activitatea, va sesiza una dintre instanţele judecătoreşti de acelaşi grad aflate în circumscripţia oricăreia dintre curţile de apel cu curtea de apel în a cărei circumscripţie se află instanţa la care îşi desfăşoară activitatea. Dispoziţiile alin. (3) prevăd că dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi în cazul procurorilor, asistenţilor judiciari şi grefierilor.

Or, norma legală în cauză reglementează un caz de competenţă facultativă pentru ipoteza în care judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul are calitatea de reclamant, interzicând sesizarea instanţei competente dacă este aceea la care acesta îşi desfăşoară activitatea.

Înalta Curte consideră că scopul edictării art. 127 C. proc. civ. este acela de a asigura imparţialitatea instanţei. Prin acest text legal sunt nominalizaţi, fără nicio distincţie, subiecţii pe care legiuitorul a înţeles să îi plaseze în sfera de aplicare a acestei norme juridice, făcând referire la judecători, procurori, asistenţi judiciari sau grefieri, indiferent de tipul instanţelor la care aceştia funcţionează, instanţe judecătoreşti ori parchete, instanţe/parchete civile ori militare.

Ca atare, în virtutea principiului ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus, art. 127 C. proc. civ. se aplică în egală măsură tuturor categoriilor mai sus menţionate din cadrul instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, justiţia se realizează prin: a) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; b) curţi de apel; c) tribunale; d) tribunale specializate; e) instanţe militare; f) judecătorii.

În acest sens sunt şi considerentele deciziei nr. 7 din 16 mai 2016 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în interesul legii, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ., prin care s-a stabilit că sintagma "instanţa la care îşi desfăşoare activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în prima instanţă, iar "art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti.

Cum dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ. conţin o derogare de la normele de competenţă, reglementând o situaţie excepţională, şi cum este îndeplinită condiţia premisă, aceea ca judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza, operează prorogarea de competenţă în favoarea Tribunalului Alba, instanţă judecătorească de acelaşi grad aflată în circumscripţia Curţii de Apel Alba Iulia, învecinată Curţii de Apel Timişoara, în a cărei circumscripţie se află Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Timişoara, instanţa unde îşi desfăşoară activitatea reclamanţii.

Pentru toate aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa soluţionării cauzei în primă instanţă în favoarea Tribunalului Alba.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În majoritate, stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Alba.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.

Cu opinia separată a doamnei judecător KKKKK., în sensul stabilirii competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiş.

Apreciez că, în speţă, competenţa de soluţionare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanţii A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., N., O. şi P., în contradictoriu cu pârâţii Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia Parchetelor Militare, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, Ministerul Finanţelor Publice şi Ministerul Apărării Naţionale, care face obiectul dosar nr. x/2016 aparţine Tribunalului Timiş pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii, care au calitatea de procurori militari, personal auxiliar de specialitate şi personal contractual în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, au solicitat, în esenţă, plata unor diferenţe de salariu, în temeiul dispoziţiilor art. 253 alin. (2) din Legea nr. 53/2003 - C. muncii şi ale Legii nr. 285/2010, cerere care se circumscrie unui conflict individual de muncă şi care, potrivit dispoziţiilor art. 210 din Legea nr. 62/2011, este de competenţa tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul sau locul de muncă al reclamantului; reclamanţii nu au indicat unde domiciliază, menţionând doar domiciliul procesual ales pentru comunicarea actelor de procedură la sediul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara (în municipiul Timişoara, judeţul Timiş), aşadar la locul de muncă.

Tribunalul Timiş, pe care îl consider a fi competent să soluţioneze conflictul individual de muncă, reprezintă instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de muncă al reclamanţilor, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ.

Sub acest aspect, care este sursa divergenţei de opinii, în opinie minoritară se reţine că prin Decizia nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată în recurs în interesul legii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat cu caracter obligatoriu pentru instanţe, conform dispoziţiilor art. 517 alin. (4) C. proc. civ., că: "I. Sintagma "instanţa la care îşi desfăşoară activitatea" din cuprinsul art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. trebuie interpretată restrictiv, în sensul că se referă la situaţia în care judecătorul îşi desfăşoară efectiv activitatea în cadrul instanţei competente să se pronunţe asupra cererii de chemare în judecată în primă instanţă. II. Art. 127 alin. (1) şi (3) din C. proc. civ. trebuie interpretat, sub aspectul noţiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil şi în cazul reclamanţilor care fac parte din personalul auxiliar de specialitate (grefier) la parchetele de pe lângă instanţele judecătoreşti. "

În considerentele acestei decizii s-a reţinut: "64. Condiţia-premisă de aplicare a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) din C. proc. civ. este aceea ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă. Condiţia nu este îndeplinită dacă partea este judecător la o altă instanţă decât cea competentă, de acelaşi grad, chiar situată în raza aceleiaşi curţi de apel. 65. Intenţia legiuitorului la edictarea normei este fără echivoc, reieşind din referirea strictă doar la acea instanţă la care partea îşi desfăşoară activitatea ca judecător şi căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei."

Prin urmare, dezlegarea de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în sensul interpretării restrictive a dispoziţiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., impun ca judecătorul să funcţioneze la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

În speţă, reclamanţii îşi desfăşoară activitatea în cadrul Parchetului Militar de pe lângă Tribunalul Militar Timişoara, cu sediul în municipiul Timişoara, judeţul Timiş; conform dispoziţiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 255/2013, tribunalele militare sunt echivalente în grad tribunalelor.

Pentru a da eficienţă Deciziei nr. 7 din 16 mai 2016, pronunţată în recurs în interesul legii de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apreciez că este necesar a analiza dacă, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., reclamanţii pot fi consideraţi, ca funcţionând la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

În acest sens consider relevante considerentele cuprinse în decizia sus-menţionată prin care s-a arătat că: "81. Dacă la această concluzie se adaugă faptul că în cadrul parchetelor funcţionează atât procurori, cât şi grefieri, sintagma utilizată de legiuitor în cuprinsul art. 127 alin. (3) din C. proc. civ. "se aplică în mod corespunzător" trebuie înţeleasă ca referindu-se la desfăşurarea activităţii în cadrul unei unităţi de parchet ce funcţionează pe lângă instanţa arătată la alin. (1), indiferent dacă este vorba despre un procuror sau un grefier."

Prin urmare, pentru a fi aplicabile dispoziţiile art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., este necesar ca reclamanţii să aibă calitatea de procuror sau personal auxiliar de specialitate la parchetul de pe lângă instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

Coroborând dispoziţiile art. 210 din Legea nr. 62/2011 privind dialogul social cu normele de organizare judiciară reglementate de Legea nr. 304/2004, republicată, în opinie minoritară se reţine că instanţele militare (tribunalele militare şi Curtea Militară de Apel Bucureşti) sunt organizate distinct de instanţele civile.

Potrivit dispoziţiilor art. 37 din Legea nr. 135/2010, tribunalele militare au în competenţă soluţionarea, în primă instanţă, a infracţiunilor comise de militari până la gradul de colonel inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe; de asemenea, tribunalele militare soluţionează şi alte cauze anume prevăzute de lege.

Soluţionarea conflictelor de muncă nu intră în competenţa tribunalului militar; prin urmare, reclamanţii din cererea dedusă judecăţii, deşi funcţionează la un parchet de pe lângă o instanţă de acelaşi grad cu Tribunalul Timiş, în raza teritorială a judeţului Timiş, nu pot fi consideraţi, în sensul art. 127 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., ca desfăşurându-şi activitatea la instanţa competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă.

Pentru considerentele expuse apreciez că nu operează cazul de prorogare de competenţă reglementat de art. 127 C. proc. civ. în favoarea Tribunalului Alba.