Territorial jurisdiction for forced execution of wages determined by employer's location under 1865 Code despite new Code's entry into force

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 25 august 2017, sub nr. x/280/2017, Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "A.", prin executor judecătoresc B., cu sediul profesional în municiphd Bucureşti, Splaiul Unirii, a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului C., domiciliat în municipiul Bucureşti, Bd. Camil Ressu, prin poprirea disponibilităţilor băneşti obţinute de la angajatorul S.C. D. S.R.L., cu sediul în municiphd Piteşti.

În motivarea cererii, petentul a arătat că solicită încuviinţarea executării silite a titlului executoriu, reprezentat de contractul de credit din 30 mai 2007 şi a contractului de garanţie reală imobiliară din 30 mai 2007, la solicitarea creditoarei Banca E. - Sucursala Victoria.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 3731 C. proc. civ.

Prin sentinţa civilă nr. 7066 din 30 august 2017, Judecătoria Piteşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Pentru a dispune astfel, a apreciat că cererea privind încuviinţarea executării silite are caracter necontencios, urmând a fi soluţionată în conformitate cu dispoziţiile art. 527 şi următorele din C. proc. civ. aprobat prin Legea nr. 134/2010.

Astfel, a reţinut că, potrivit prevederilor art. 651 alin. (3) C. proc. civ., "instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite. Art. 651 alin. (1) din acelaşi act normativ stipulează în sensul că "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se afla, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor".

Judecătoria Piteşti a constatat că domiciliul debitorului C. se află în municipiul Bucureşti, Bd. Camil Ressu, motiv pentru care, în baza art. 527 şi urmat., coroborat cu art. 529, art. 129 alin. (2) şi art. 132 alin. (2) din C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite în favoarea Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.

Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti la data de 4 septembrie 2017, sub acelaşi număr de dosar.

Prin sentinţa civilă nr. 9736 din 18 septembrie 2017, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii privind încuviinţarea executării silite în favoarea Judecătoriei Piteşti. Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecata cauzei şi a înaintat dosarid Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Pentru a dispune astfel, a reţinut că cererea pendinte are caracter incidental faţă de executarea silită începută la 9 ianuarie 2013, urmare admiterii cererii de încuviinţare a executării silite a debitorului C., prin încheierea din camera de consiliu din data de 20 februarie 2013, pronunţată de Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti în dosar nr. x/2013, formulată de petentui Biroul Executorilor Judecătoreşti Asociaţi "A." în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit din 30 mai 2007 şi contractul de garanţie reală imobiliară din 30 mai 2007, la cererea creditoarei Banca E.- Sucursala Victoria.

Faţă de această împrejurare, a constatat că executarea silită este guvernată de dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865, referitoare la instanţa de executare şi nu de cele prevăzute de art. 651 C. proc. civ. de la 1865, care stabilesc instanţa de executare prin raportare la domiciliul debitorului.

Judecătoria Sectorului 3 a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 3731 alin. (1) din C. proc. civ. de Ja 1865, cererea de executare silită, însoţită de titlul executoriu, se depune la executorul judecătoresc, care, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, va solicita instanţei de executare încuviinţarea executării silite.

Conform art. 373 alin. (2) din acelaşi act normativ, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Faţă de normele legale mai sus menţionate, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a constatat că, în cazul executării silite prin poprire, locul în care urmează să se efectueze executarea este acela unde se află bunurile care aparţin terţului poprit.

instanţa a reţinut că prin cererea de încuviinţare a executării silite executorul judecătoresc a solicitat executarea silită prin poprirea disponibilităţilor băneşti obţinute de debitorul C. de la angajatorul S.C. D. S.R.L., cu sediul în municipiul Piteşti, jud. Argeş, localitate care, potrivit H.G. nr. 337/1993, se află în circumscripţia Judecătoriei Piteşti, căreia îi revine competenţa de soluţionare a cauzei.

Examinând conflictul negativ de competenţă, Înalta Curte reţine că, în cauză, competenţa soluţionării pricinii revine Judecătoriei Piteşti, în considerarea dispoziţiilor legale şi argumentelor care succed:

Potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., adoptată pentru soluţionarea conflictelor de legi rezultate din intrarea în vigoare a acestui act normativ, "dispoziţiile C. proc. civ. se aplică numai proceselor şi executărilor silite începute după intrarea acestuia în vigoare", respectiv 15 februarie 2013.

Faţa de norma legală mai sus menţionată, Înalta Curte constată că, în cazul executării silite, este aplicabilă legea în vigoare la data depunerii cererii de executare silită la executorul judecătoresc, concluzie care se desprinde din cuprinsul prevederilor art. 622 alin. (2) din C. proc. civ., aprobat prin Legea nr. 134/2010, conform cărora executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare.

În cauză, sesizarea Judecătoriei Piteşti de către petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti "A." s-a realizat la 25 august 2017, însă cererea privind executarea silită a debitorului C., formulată de creditoarea Banca E. - Sucursala Victoria, a fost înregistrată la organui de executare la 9 ianuarie 2013, dată la care erau în vigoare dispoziţiile C. proc. civ. de la 1865.

Acest aspect reiese atât din menţiunile înscrise pe cererea de executare silită aflată la fila 9 din dosarul Judecătoriei Piteşti, cât şi din încheierea din camera de consiliu din data de 20 februarie 2013, pronunţată în dosar nr. x/2013, prin care Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a admis cererea de încuviinţare a executării silite a debitorului C., formulată de petentul Biroul Executorilor Judecătoreşti "A." în baza titlurilor executorii reprezentate de contractul de credit din 30 mai 2007 şi contractul de garanţie reală imobiliară din 30 mai 2007, la solicitarea creditoarei Banca E. - Sucursala Victoria.

Ca atare, Înalta Curte constată că executarea silită este guvernată de normele acestui act normativ.

Potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (1) C. proc. civ., "dacă prin lege nu se dispune altfel, hotărârile judecătoreşti şi celelalte titluri executorii se execută de executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care urmează să se efectueze executarea ori, în cazul urmăririi bunurilor, de către executorul judecătoresc din circumscripţia curţii de apel în care se află acestea, instanţa de executare fiind instanţa în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (2) Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. (3) Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, judecă contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe sau organe".

Înalta Curte constată că locul unde urmează a se face executarea silită este criteriul stabilit de lege pentru determinarea instanţei de executare, căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării silite. Acest criteriu are în vedere locul unde se realizează, efectiv, executarea, care nu se confundă cu cel unde îşi are sediul organul de executare.

În procedura executării silite, locul executării este cel unde se află bunurile supuse urmăririi.

În cauză, petentul a menţionat că debitorul C. este angajat la S.C. D. S.R.L., cu sediu! în municipiul Piteşti, aspect care rezultă din adresa din 15 mai 2017, emisă de Casa Naţională de Pensii Publice - Direcţia Informatică şi Evidenţă Stagii de Cotizare.

Având în vedere că executarea silită urmează să se facă prin poprire, asupra veniturilor debitorului de la locul de muncă mai sus menţionat, şi cum sediul angajatorului acestuia, terţ poprit, este situat în raza teritorială a Judecătoriei Piteşti, acestei instanţe îi revine competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite.

Pentru toate considerentele expuse, în baza art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea judecătoriei Piteşti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.