Inadmissibility of revision challenge against final order on judicial stamp duty exemption

Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de revizuire formulată la data de 29 septembrie 2017 şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, la data de 2 octombrie 2017, sub nr. de dosar nr. x/2017, revizuentul C. a solicitat revizuirea încheierii din data de 14 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015/a3.

În motivarea cererii de revizuire, revizuentul a arătat că hotărârea a cărei revizuire o solicită este potrivnică încheierii din 27 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015.

De asemenea, a susţinut că, prin încheierea din 14 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a dispoziţiilor încheierii din 27 iunie 2017, pronunţată în acelaşi dosar, întrucât instanţa a reţinut, în mod nelegal, scutirea de la plata taxei judiciare de timbru a SC. A. SA, în temeiul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata SC A. SA a formulat întâmpinare la cererea de revizuire, prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii din perspectiva neîncadrării motivelor invocate în condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ.

Deliberând cu prioritate asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii de revizuire, invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritara în raport de dispoziţiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

La data de 06 februarie 2017, au fost înregistrate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, cererile de recurs formulate de recurentul-reclamantul C. şi de recurenta-pârâta SC A. SA împotriva deciziei nr. 879 din 23 noiembrie 2016, pronunţată de Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă.

Prin încheierea din 27 iunie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015 s-au dispus următoarele: au fost admise, în principiu, recursurile formulate de reclamantul C. şi de pârâta SC A. SA împotriva deciziei nr. 879 din 23.11.2016 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă, fiind fixat termen de judecată la data de 21 septembrie 2017, în şedinţă publică, pentru soluţionarea recursurilor; s-a stabilit că recurentul-reclamant C. datorează în recurs, în raport de pretenţiile contestate, taxă judiciară de timbru în cuantum de 36.617,75 lei, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) lit. e) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; s-a stabilit că recurenta-pârâtă SC A. SA datorează în recurs taxă judiciară de timbru la valoarea pretenţiilor contestate în această cale de atac, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) cu referire la art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru; s-a pus în vedere recurentei-pârâte S.C A. S.A să precizeze în termen de 15 zile de la comunicarea încheierii valoarea pretenţiilor contestate în recurs şi să timbreze la această valoare, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, pentru neîndeplinirea cerinţei privind timbrarea.

Prin încheierea din 14 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, a fost admisă cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, formulată de petenta SC A. SA şi s-a dispus scutirea petentei SC A. SA de la plata taxei judiciare de timbru.

Împotriva acestei încheieri a formulat cerere de revizuire revizuentul C., invocând dispoziţiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 39 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru prevăd că "Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate".

Prin urmare, prin dispoziţiile legale sus evocate legiuitorul a stabilit expres că hotărârea prin care se soluţionează cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru nu mai poate fi atacată pe o altă cale.

Cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru este singura prin care poate fi supus cenzurii modul de stabilire a taxei judiciare de timbru.

Potrivit art. 39 alin. (2) din acelaşi act normativ, cererea de reexaminare, care vizează modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în întregul său, se soluţionează prin încheiere, sens în care aspectele dezlegate prin încheierea definitivă pronunţată în temeiul articolului anterior menţionat intră în puterea lucrului judecat, neputând fi repuse în discuţie de aceeaşi parte în căile de atac care pot fi exercitate împotriva hotărârii pronunţate cu privire la fondul litigiului.

O astfel de interpretare nu este de natură să nesocotească principiul constituţional al legalităţii căilor de atac, ci, dimpotrivă, dă expresie acestui principiu, valorificând intenţia clară a legiuitorului de a reglementa o procedură rapidă şi eficientă de soluţionare a incidentelor privind modul de stabilire a taxelor judiciare de timbru, prealabil soluţionării fondului litigiului.

Prin urmare, limitarea posibilităţii de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată/căii de atac exercitate exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părţii în sarcina căreia s-a impus obligaţia de timbrare să supună contestaţia sa unei instanţe imparţiale şi independente, care nu trebuie să funcţioneze neapărat la nivelul unei jurisdicţii superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 parag. (1) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicţie.

În consecinţă, aspectele privind modul de stabilire a taxei judiciare de timbru nu pot forma obiect de critică prin intermediul revizuirii, neexistând un drept de opţiune al părţii în această privinţă.

Faţă de cele menţionate, din interpretarea dispoziţiilor art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru rezultă că încheierea din data de 14 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, nu este supusă niciunei căi de atac, deci nici revizuirii, fiind pronunţată în cadrul soluţionării unei cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru.

În acest context, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul C. împotriva încheierii din data de 14 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, în dosar nr. x/2015/a3, ca inadmisibilă.

Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 octombrie 2017.