Inadmissibility of cassation appeal in labor dispute over reduced working hours for hazardous conditions under statutory prohibition of extraordinary remedies

Asupra cauzei de faţă constată următoarele:

În fapt, prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 6699/105/2015, reclamanţii A., C., D., E., F., G., H. - Nîcolae, I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., decedat pe parcursul procesului (la data de 25,10.2016) şi continuat de T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC.. DD., EE., CC., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., NN., OO., PP., V., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., PPPP., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE., FFF., GGG., HHH., III., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., B., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM.

şi NNNN. au chemat în judecată pe pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR Marfă" S.A. solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei să dispună reducerea timpului de muncă de la 8 ore/zi la 7 ore/zi fără afectarea salariului de încadrare şi a vechimii în muncă, conform art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1991, pentru toţi reclamanţii cu excepţia celor pensionaţi/disponibilizaţi, respectiv E., M., P., Z., EE., RR., EEE., FFF., NNN., OOOO., LLLL.; plata de către pârâta Societatea Naţională de Transport Feroviar de Marfă "CFR MARFA" S.A.

în calitate de angajator a orelor suplimentare efectuate ca urmare a neaplicării dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 31/1991, referitoare la reducerea timpului de lucru pe perioada octombrie 2012 până la data introducerii prezentei acţiuni pentru toţi reclamanţii, cu excepţia celor pensionaţi/disponibilizaţi, după cum urmează: E. (oct. 2012 - 01.11.2014), M. (oct. 2012 - 11.08.2014), P. (oct. 2012 - 11.08.2014), Z. (oct. 2012 - 11.08.2014), EE. (oct 2012 - 15.06.2013), RR. (oct. 2012 - 11.08.2014), EEE. (oct. 2012 - 16.05.2014), FFF. (oct 2012 - 11.08.2014), NNN. (oct 2012 - 10.12.2013), OOOO. (oct. 2012 - 01.10.2013), LLLL. (oct. 2012 - 01.07.2014), plata de către S.N.T.F.M. "C.F.R.

MARFA" S.A. în calitate de angajator a diferenţei sporurilor plătite prin raportare la salariul orar, diferenţa apărută ca urmare a reducerii timpului de lucru, conform art. 1 din Legea nr. 31/1991, pe perioada octombrie 2010 până la data introducerii prezentei acţiuni, pentru toţi reclamanţii, cu excepţia celor pensionaţi/disponibilizaţi după cum urmează: E. (oct. 2012 - 01.11.2014), M. (oct. 2012 - 11.08.2014), P. (oct. 2012 - 11.08.2014), Z. (oct. 2012 - 11.08.2014), EE. (oct. 2012 - 15.06.2013), RR. (oct 2012 - 11.08.2014), EEE. (oct. 2012 - 16.05.2014), FFF. (oct. 2012 - 11.08.2034), NNN. (oct. 2012 - 10.12.2013), OOOO. (oct. 2012 - 1.10.2013), LLLL. (oct. 2012 - 01.07.2014), sporurile la care se face referire fiind spor ore noapte 25%, spor ore cap secţie 75%, spor ore festive 100%, spor ore festive peste norma 200%, spor ore suplimentare, spor condiţii periculoase 15%, spor conducere simplificata 50% din salariul de baza aferent primei clase de salarizare a funcţiei de mecanic ajutor (clasa 23), ore şcoală + S.C, sumele ce li se cuvin să fie actualizate cu indicele de inflaţie calculat de la data naşterii dreptului până la data plaţii efective a acestora, dobânda legală aferenta sumeior ce li se cuvin de la data introducerii prezentei acţiuni şi până la plata efectiva a acestora şi obligarea pârâtei SNTFM "CFR MARFĂ" S.A. la plata cheltuielilor de judecată generate de prezenta cauza.

Tribunalul Prahova, prin sentinţa civilă nr. 335 din 30.0J.20I7, a respins ca rămasă fără obiect excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune faţă de restrângerea acţiunii formulată de reclamanţii privitor la care a fost invocată această excepţie, a respins ca rămasă fără obiect excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamanţilor ale căror contracte individuale de muncă au încetat faţă de renunţarea reclamanţilor vizaţi la acest capăt de cerere şi a respins excepţia inadmisibilităţii cererii, excepţii invocate de pârâtă prin întâmpinare. Pe fond, a respins ca neîntemeiată acţiunea precizată.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, tribunalul a constatat că pretenţiile reclamanţilor ar fi fost întemeiate numai în situaţia în care aceştia şi-ar fi desfăşurat activitatea în condiţii speciale de muncă, constatate ca atare potrivit procedurii prevăzute de lege, respectiv, în condiţiile art. 3 lit. h) din Legea nr. 263/2010 şi art. 30 pct. 2 din Legea nr. 263/2010 care se refera la procedura de reevaluare a locurilor de muncă în vederea încadrării în condiţii speciale.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, reclamanţii A., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. - decedat pe parcursul procesului (la data de 25.10.2016) şi continuat de T., U., V., W., X., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., CC., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., PPPP., XX., ZZ., AAA., BBB., CCC., QQQQ., EEE., FFF., GGG., HHH., RRRR., JJJ., KKK., LLL., MMM., NNN., OOO., B., PPP., QQQ., RRR., SSS., TTT., VVV., WWW., XXX., YYY., ZZZ., AAAA., BBBB., CCCC., DDDD., EEEE., FFFF., GGGG., HHHH., IIII., JJJJ., KKKK., LLLL., MMMM. şi NNNN., considerând-o în parte netemeinică şi nelegală.

Prin decizia civilă nr. 1080 din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, apelul a fost respins, ca nefondat.

Instanţa de apel a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte primul capăt de cerere, pentru perioada în care se solicită reducerea timpului de muncă de la 8 ore la 7 ore, intimata a avut valabil încheiat Contractul Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru perioada 2012 - 2014 (CCM înregistrat la inspectoratul Teritorial de Muncă din 20 aprilie 2012), acesta fiind prelungit şi producându-şi efectele până 30.11.2015.

În Anexa nr. 9 din Contractui Colectiv de Muncă la Nivel de Unitate pentru perioada 2012 - 2014 sunt prevăzute funcţiile şi meseriile cu durata timpului de lucru mai mică de 8 ore (laborant determinări fszico-chimice; operator introducere date; personalul care lucrează în atelierele de reparat inductoare din societate), funcţiile deţinute de apelanţii-reelamanţi din prezenta cauză neregăsindu-se în această anexă.

Aşadar, salariaţii au fost de acord cu semnarea contractul colectiv de muncă prin care părţile au convenit funcţiile şi meseriile cu durata timpului de lucru mai mică de 8 ore, printre acestea nefiind enumerate cele deţinute de apelanţii-reclamanţi.

Legea nr. 31/1991 stabileşte dreptul salariatului la reducerea timpului de lucru în cazul în care lucrează în condiţii deosebite, dar "în condiţiile prevăzute de prezenta lege"; or, art. 3 alin. (2) din lege menţionează că "se stabilesc prin negocieri între patroni şi sindicate sau, după caz, reprezentanţii salariaţilor".

Posibilitatea reducerii timpului de lucru este reţinută şi în C. muncii la art. 115, sub aceeaşi condiţie de a se purta negocieri individuale sau colective.

În cauză nu există dovezi că reclamanţii sau reprezentanţii lor au negociat cu patronatul reducerea programului de iucru de la 8 ore/zi la 7 ore/zi şi rezultatul acestor negocieri.

Din considerentele expuse, soluţia pronunţată de tribunal a apărut ca temeinică şi legală, nemaifiind necesară examinarea celorlalte motive de apel, în baza art. 480 C. proc. civ., motiv pentru care, Curtea a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei civile nr. 335 din 30.01.2017, pronunţată de Tribunalul Prahova.

Împotriva acestei decizii au declarant recurs reclamanţii EEEE. şi H., înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la 19 iulie 2017.

Analizând recursul, Înalta Curte, constată că este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

În drept, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 din C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Potrivit art. XVIII din Legea nr. 2/2013, privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010, privind C. proc. civ., hotărârile pronunţate în cererile privitoare la conflictele de muncă şi de asigurări sociale, nu sunt supuse recursului.

Recunoaşterea unei căi de atac în alte situaţii decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalităţii, precum şi al principiului constituţional al egalităţii în faţa legii şi, din acest motiv, apare ca o soluţie inadmisibilă în ordinea de drept.

Obiectul prezentului dosar îl reprezintă un litigiu de muncă, respectiv, obligarea pârâtei să dispună reducerea timpului de muncă de la 8 ore/zi la 7 ore/zi fără afectarea salariului de încadrare şi a vechimii în muncă, conform art. 1 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 31/1991, privind stabilirea duratei timpului de muncă sub 8 ore pentru salariaţii ce lucrează în condiţii deosebite vătămătoare grele sau periculoase şi la plata unor drepturi salariale, în conformitate cu prevederile Contractului Colectiv de Muncă.

Faţă de cele sus menţionate, decizia civilă nr. 1080 din 16 mai 2017 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia I civilă, nu este supusă căii de atac a recursului, motiv pentru care recursul declarat de reclamanţii EEEE. şi H. se constată a fi inadmisibil.

Prezenta decizie nu este supusă niciunei căi de atac şi va fi comunicată tuturor părţilor în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii EEEE. şi H. împotriva deciziei nr. 1080 din 16 mai 2017, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2017.