Conflict of jurisdiction resolved in favor of appellate court for administrative challenge to forest aid refusal and timber compensation

Asupra conflictului negativ de competenţă;

Din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei:

Prin cererea în contencios administrativ şi fiscal înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. x/2017 la data de 23 mai 2017, reclamanta Asociaţia Composesorat "A." Zetea a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor:

- anularea actului administrativ din 3 aprilie 2017, prin care pârâta Garda Forestieră Braşov şi-a exprimat refuzul nejustificat de avizare a documentaţiei întocmite în vederea accesării ajutoarelor de stat cuvenite pentru anul 2014, cu consecinţa obligării acesteia în solidar cu pârâtul MAP:

- la plata sumei de 70.860,74 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 313.60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular B. pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014.

- obligarea la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 70.860,74 lei, începând cu data de 10 martie 2017 - data la care a fost depusă cererea din 2 martie 2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului;

- obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2216 din 21 noiembrie 2017 pronunţată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepţia de necompetenţă materială a tribunalului, invocată de pârâtul Ministerul Apelor şi Pădurilor, şi, în consecinţă s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta Asociaţia Composesorat "A." Zetea, prin reprezentant, împotriva pârâţilor Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În acest sens, tribunalul a reţinut că nici art. 1 alin. (3) şi art. 30 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, nici art. 97 alin. (1) C. silvic, nu conferă compensaţiilor la plata cărora reclamanta se consideră îndreptăţită caracterul de contribuţii în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. În aceste condiţii, criteriul care operează la stabilirea competenţei materiale este cel al autorităţii publice chemate în judecată şi, din moment ce într-unul din capetele de cerere se pretinde obligarea unei autorităţi publice centrale (Ministerul Apelor şi Pădurilor) să efectueze o operaţiune administrativă de plată a unor sume de bani, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, este competentă material şi teritorial să soluţioneze integral prezenta acţiune.

2.2. Prin Sentinţa nr. 35 din data de 26 ianuarie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia necompetenţei materiale a Curţii de Apel Alba Iulia, invocată de reclamantă, şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Harghita.

A constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a suspendat judecarea cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în vederea soluţionării conflictului.

Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că obiectul cererii de chemare în judecată este reprezentat de anularea unui act administrativ emis de către autoritatea publică locală Garda Forestieră Braşov, act interpretat de către reclamanţi ca fiind un refuz nejustificat al pârâtului la solicitarea reclamantului de întocmire a decontului şi de acordare a compensaţiilor aferente anului 2014, iar criteriul de stabilire a competenţei materiale în materia contenciosului administrativ este acela al emitentului actului, care în cauză este o autoritate publică locală, Garda Forestieră Braşov.

Sa apreciat că, în speţă, chemarea în judecată şi a MAP - organ ierarhic superior al Gărzi Forestiere Braşov şi autoritate publică centrală în materia silviculturii, nu schimbă cu nimic competenţa, întrucât actul administrativ atacat nu emană de la această autoritate. Doar urmare a admiterii cererii de anulare a actului administrativ şi, ca o consecinţă, a acestei anulări, MAP ar putea fi obligat la plata sumelor solicitate în calitatea sa de ordonator principal de credite.

3. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

Astfel cum rezultă din înscrisurile din dosarul cauzei, prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanta a solicitat, în esenţă, în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Timişoara şi Ministerul Apelor şi Pădurilor, la plata sumei de 70.860,74 lei, reprezentând contravaloarea produselor de masă lemnoasă pe care reclamanta, în calitate de proprietar, nu le poate recolta pentru suprafaţa de pădure de 313.60 ha, încadrată în tipul II de categorii funcţionale (TII), terenuri forestiere administrate în totalitate de Ocolul Silvic Particular B. pe întreaga perioadă a anului 2014, cu titlu de compensaţii/ajutoare de stat, datorită funcţiilor de protecţie stabilite de amenajamentele silvice care au determinat restricţii în recoltarea de masă lemnoasă, aferente anului 2014; obligarea pârâţilor la plata dobânzilor fiscale calculate asupra debitului principal în cuantum de 70.860,74 lei, începând cu data de 10 martie 2017 - data la care a fost depusă cererea din 2 martie 2017 la Garda Forestieră Braşov, până la plata efectivă a debitului;

Potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată: "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".

În raport de dispoziţiile legale citate, competenţa materială de soluţionare a cauzelor de către instanţele de contencios administrativ se stabileşte în raport de două criterii şi anume: al rangului organului emitent/autorităţii publice, respectiv criteriul valoric care priveşte taxele şi impozitele, contribuţiile, datoriile vamale, precum şi accesorii ale acestora.

În cauză, după cum se constată, sumele solicitate ca despăgubiri nu se încadrează în categoria taxelor, impozitelor, contribuţiilor, datoriilor vamale, precum şi accesorii ale acestora.

Acţiunea formulată vizează refuzul autorităţilor publice pârâte de acordare a despăgubirilor solicitate de reclamantă, astfel că se va stabili competenţa materială de soluţionare a cauzei în raport de criteriul rangului autorităţii publice pârâte implicată în raportul juridic administrativ.

În cauză, potrivit dispoziţiilor H.G. nr. 861/2009, Ministerului Mediului şi Pădurilor îi revin, în principal, atribuţii în ceea ce priveşte problema acordării compensaţiilor reprezentând contravaloarea masei lemnoase pe care proprietarii nu o recoltează datorită funcţiilor de protecţie stabilite prin amenajamente silvice, astfel încât competenţa materială de soluţionare a prezentei cauze urmează a se stabili în raport de rangul acestei autorităţi publice.

Întrucât Ministerul Apelor şi Pădurilor se încadrează în categoria autorităţilor publice centrale, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzei de faţă revine Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Asociaţia "Composesorat A." Zetea în contradictoriu cu pârâţii Garda Forestieră Braşov şi Ministerul Apelor şi Pădurilor în favoarea Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 martie 2018.