Appeal against public procurement financial correction annulled as late

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 22 septembrie 2014, sub nr. x/2/2014, reclamantul Municipiul Craiova prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 246 din 30 iulie 2014 emisă de pârât, a informării privind situaţia cheltuielilor aprobate în Cererea de rambursare nr. 3 înregistrată sub nr. 4427 din 12 martie 2014, anularea Notelor de neconformitate nr. 37723/2013, nr. 51279/2013 şi nr. 24596/2013 şi, pe cale de consecinţă, anularea corecţiei de 5%.

A mai solicitat suspendarea executării titlului de creanţă, până la soluţionarea definitivă a cauzei.

2. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 370 din 11 februarie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Municipiul Craiova prin Primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 370 din 11 februarie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, a formulat recurs reclamantul Municipiul Craiova prin Primar, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.

În motivarea recursului se arată, în esenţă, că obligaţia instanţei de a-şi motiva sentinţa este consacrată legislativ de art. 425 C. proc. civ., dar în speţă, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină şi nu arată motivele de fapt şi de drept care au dus la soluţia pronunţată, ceea ce face imposibilă analiza în recurs, a legalităţii şi temeiniciei sale pe fond, nemotivarea hotărârii echivalând cu o necercetare a fondului cauzei. Mai arată că, în aceste condiţii, se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, nemotivarea hotărârii fiind un viciu de formă care atrage nulitatea acesteia.

Referitor la cererea de suspendare a executării titlului de creanţă, întemeiată pe dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 raportat la prevederile O.U.G. nr. 66/2011, recurentul-reclamant consideră că în cauză sunt îndeplinite condiţiile privind cazul bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.

Pe fond, recurentul-reclamant arată că a invocat nulitatea înscrisului intitulat Informarea privind situaţia cheltuielilor aprobate în cererea de finanţare nr. 3, având în vedere că aceasta a fost întocmită la data de 12 martie 2014 şi a fost comunicată la data de 02 iunie 2014, cu nerespectarea termenului de 3 zile prevăzut în mod imperativ de art. 34 din O.U.G. nr. 66/2011, fapt sancţionat cu nulitatea actului.

De asemenea, recurentul-reclamant critică faptul că, în speţă, prevederile O.U.G. nr. 66/2011 au fost aplicate retroactiv, dispunându-se corecţii financiare pentru acte şi fapte în materia achiziţiilor publice petrecute în anul 2009, în cadrul procedurii de atribuire a contractului de lucrări nr. 45347 din 09 martie 2011.

Totodată, se arată că, în cadrul proiectului, autoritatea contractantă nu a impus faptul că nu se poate accepta cumulul de funcţii pe fiecare lot în parte şi nici în caietul de sarcini nu s-a impus o cerinţă în acest sens, iar pe de altă parte, conform invitaţiei de participare nr. 323469 din 04 aprilie 2014, publicată în SEAP, perioada cuprinsă între data publicării invitaţiei şi data limită de depunere a ofertelor a fost de 19 zile, fiind respectat termenul prevăzut de art. 127 din O.U.G. nr. 34/2006 şi nici un operator economic interesat nu a solicitat prelungirea termenului de depunere a ofertelor, astfel că aplicarea unei corecţii financiare de 5% este neîntemeiată.

Referitor la procedura de atribuire a contractului de achiziţie publică, arată că autoritatea contractantă nu a dorit să îngrădească participarea operatorilor economici interesaţi în procedură, astfel că nu a impus nicio condiţie, fiecare ofertant având posibilitatea de a dovedi îndeplinirea cerinţei prin prezentarea în cadrul ofertei de documente proprii.

4. Apărările formulate

Intimatul-pârât Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul filtru

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat, în raport de dispoziţiile art. 493 alin. (6) acelaşi Cod, că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului declarat de reclamantul Municipiul Craiova prin Primar împotriva soluţiilor pronunţate asupra cererii de suspendare şi asupra acţiunii în anulare, conform art. 185 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 14 alin. (4) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Raportul a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 20 septembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin aceeaşi încheiere, Înalta Curte a luat de transmiterea calităţii procesuale pasive care a operat în cauză în raport de dispoziţiile art. 12 din O.U.G. nr. 1/2017, potrivit căruia a fost înfiinţat Ministerul Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene, prin reorganizarea Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice şi prin preluarea activităţii şi personalului de la Ministerul Fondurilor Europene, care a fost desfiinţat. Pe cale de consecinţă, a fost modificat citativul în sensul conceptării în calitate de intimat-pârât, a Ministerului Dezvoltării Regionale, Administraţiei Publice şi Fondurilor Europene (în locul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice).

Părţile nu au depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

6.1. Verificarea îndeplinirii condiţiilor de formă

Analizând cererea de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia tardivităţii recursului, pentru considerentele arătate în continuare, împrejurare care, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., face inutilă în tot cercetarea în fond a cauzei.

Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, "Hotărârea prin care se pronunţă suspendarea este executorie de drept. Ea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul nu este suspensiv de executare."

De asemenea, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, "hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, se constată că reclamantul a declarat recurs împotriva soluţiilor pronunţate asupra cererii de suspendare şi asupra acţiunii în anulare la data de 26 mai 2015, în condiţiile în care hotărârea recurată a fost comunicată acestuia la data de 27 aprilie 2015 şi, faţă de dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procedurală permitea declararea recursului împotriva soluţiei pronunţate asupra cererii de suspendare, în cauză, a fost 4 mai 2015, iar faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ultima zi în care legea procesuală permitea declararea recursului împotriva soluţiei pronunţate asupra acţiunii în anulare, în cauză, a fost 13 mai 2015.

Conform dispoziţiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

De asemenea, se reţine că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen, potrivit dispoziţiilor art. 186 C. proc. civ., iar recurentul reclamant nu a contestat şi justificat depunerea tardivă, prin răspuns la întâmpinare sau punct de vedere asupra raportului întocmit asupra admisibilităţii recursului.

În speţă, recursul nu îndeplineşte condiţiile de admisibilitate, sub aspectul cerinţelor de formă prevăzute de dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul este tardiv formulat, urmând a aplica sancţiunea nulităţii prevăzută de art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

6.2. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) coroborat cu art. 185 alin. (1) şi art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul reclamantului Municipiul Craiova prin Primar, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează recursul declarat de reclamantul Municipiul Craiova prin Primar împotriva Sentinţei civile nr. 370 din 11 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.