Jurisdictional conflict over land restitution claims: applicability of special land fund law jurisdiction to judicial review of administrative inaction

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Obiectul cererii deduse judecăţii; Declinarea de competenţă

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secţia civilă, la data de 17 ianuarie 2017, sub nr. x/89/2017, reclamantul A., în calitate de mandatar pentru B., în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii şi Primăria Perieni, a solicitat restituirea unei suprafeţe de 0,50 ha teren şi despăgubiri, în cuantum de 20.000 lei.

Prin Sentinţa civilă nr. 422 din 06 aprilie 2017, Tribunalul Vaslui a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Bârlad, motivat de faptul că, în materia fondului funciar, indiferent de valoarea litigiului, dispoziţiile art. 53 - 56 şi art. 64 din Legea nr. 18/1991 prevăd expres competenţa materială a judecătoriei, prin derogare de la competenţa de drept comun a tribunalului, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Bârlad la data de 26 aprilie 2017, sub Dosar nr. x/189/2017.

2. Hotărârile care au generat conflictul de competenţă

2.1. Hotărârea Judecătoriei Bârlad

Prin Sentinţa civilă nr. 1181 din 14 iunie 2017, Judecătoria Bârlad a admis excepţia necompetenţei sale materiale, invocată de pârâta Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii, declinând competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că cererea de chemare în judecată formulată de reclamant este îndreptată atât împotriva unei autorităţi aparţinând administraţiei publice centrale, cât şi împotriva unei autorităţi publice locale, iar potrivit art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 13 iulie 2017, sub Dosar nr. x/45/2017.

2.2. Hotărârea Curţii de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal

Prin Sentinţa civilă nr. 119 din 19 septembrie 2017, Curtea de Apel Iaşi a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad. A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.

Soluţia instanţei s-a întemeiat pe considerentul că, din analiza înscrisurilor depuse de reclamant reiese cu evidenţă că dreptul pretins de acesta pentru mama sa are ca fundament Legea nr. 18/1991, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât competenţa materială a instanţei se stabileşte în raport de art. 53 şi urm. din Legea nr. 18/1991, reglementare specială care atribuie judecătoriei competenţa de verificare a legalităţii actelor emise de autorităţile competente - Comisia de fond funciar, Prefectul, etc., iar la data sesizării iniţiale, a Tribunalului Vaslui, cererea mamei reclamantului era în stadiul de analiză la Comisia locală de fond funciar Perieni (dosarul tribunalului)

3. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 pct. 2 şi art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente.

1. Argumente de fapt şi de drept relevante

Este ştiut faptul că normele de competenţă sunt de strictă interpretare, astfel încât, în măsura în care prin dispoziţii legale speciale nu se prevede în mod expres competenţa materială a altei instanţe pentru soluţionarea în primă instanţă a unei anumite cereri, competenţa revine judecătoriei, aceasta fiind instanţa de drept comun în soluţionarea cauzelor în primă instanţă.

Aşa cum a reţinut şi instanţa învestită prin declinare, prin cererea dedusă judecăţii, reclamantul A. a solicitat, în principal, obligarea Primăriei comunei Perieni să restituie mamei sale B. o suprafaţă de 0,50 ha teren agricol, iar în subsidiar, obligarea Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţii să îi plătească despăgubiri în cuantum de 20.000 lei, reprezentând contravaloarea suprafeţei de teren.

Prin întâmpinarea depusă de Primăria comunei Perieni în dosarul Tribunalului Vaslui, autoritatea publică pârâtă s-a apărat, susţinând că B., mama reclamantului, a depus la Comisia de fond funciar Perieni o cerere înregistrată sub nr. x din 23 noiembrie 2005, prin care a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 0,50 ha teren agricol din punctul Rateş Perieni, în calitate de unică moştenitoare a tatălui C., însă din verificarea cererii şi documentelor anexate, au rezultat unele neconcordanţe, iar "până la această dată Comisia de fond funciar Perieni nu a luat o hotărâre în ceea ce priveşte admiterea sau respingerea cererii depuse în baza Legii nr. 247/2005 de d-na B.".

Susţinerile pârâtei sunt confirmate de menţiunile adresei existente la dosarul Tribunalului Vaslui, din cuprinsul căreia reiese că cererea de retrocedare nr. x din 23 noiembrie 2005, formulată de petentă, nu a fost încă soluţionată de comisie, ulterior urmând să fie emisă o hotărâre ce va fi comunicată.

Din actele existente la dosar, se constată că, prin capătul principal de cerere, formulat în contradictoriu cu Primăria comunei Perieni, reclamantul a solicitat instanţei să dispună obligarea autorităţii publice pârâte să îşi îndeplinească atribuţiile stabilite prin legile fondului funciar şi prin Legea nr. 247/2005, privind soluţionarea cererii pe care mama sa a formulat-o în anul 2005 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului menţionat.

În speţă, în mod cert şi neîndoielnic, prin petitul cererii introductive de instanţă se invocă refuzul instituţiei abilitate prin legea fondului funciar să soluţioneze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, în cadrul procedurii administrative, astfel încât litigiul pendinte este, evident unul de fond funciar, având ca obiect o obligaţie de a face întemeiată pe dispoziţiile Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările aduse prin Legea nr. 169/1997, prin Legea nr. 1/2000 şi prin Legea nr. 247/2005.

Potrivit dispoziţiilor art. 53 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, "hotărârile comisiei judeţene asupra contestaţiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispoziţiilor cuprinse în cap. II, şi cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesaţi prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire", în timp ce, în conformitate cu alin. (2) al aceluiaşi articol, "împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare".

Art. 54 alin. (1) din acelaşi act normativ prevede că "dispoziţiile art. 53 alin. (1) se aplică şi în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condiţiile prevăzute în cap. III", în timp ce alin. (2) al art. 54 precizează că "dispoziţiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile".

Deşi în speţă cererea nu vizează o hotărâre a comisiei judeţene sau un ordin al prefectului, în condiţiile în care se invocă un refuz al instituţiei implicate în procedura administrativă de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului, manifestat în soluţionarea cererii mamei reclamantului, Înalta Curte apreciază că instanţa este învestită cu analiza îndreptăţirii părţii reclamante la reconstituirea dreptului de proprietate la fel ca şi în situaţia în care s-ar ataca o hotărâre a comisiei judeţene de respingere a cererii, fapt ce atrage competenţa de soluţionare în favoarea judecătoriei.

Capătul de cerere formulat în contradictoriu Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor este unul accesoriu, în condiţiile în care soluţionarea lui depinde de soluţia dată primului capăt de cerere.

Prin urmare, raportat la natura de fond funciar a cauzei, întrucât la momentul sesizării instanţei cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenului se afla în soluţionare la Comisia locală de fond funciar Perieni, competenţa de verificare a legalităţii actelor emise de această autoritate revine Judecătoriei Bârlad.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bârlad.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul A. şi pe pârâtele Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţii şi Primăria Perieni, în favoarea Judecătoriei Bârlad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 17 ianuarie 2018.