Allocation of state budgetary funds to settle public institution debts vs. statutory restriction to research and development financing under O.G. 22/2002

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data de 05 februarie 2015, reclamanta A. Iaşi a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, alocarea sumei necesare pentru plata debitului de 6.

669.430 lei, reprezentând datorii restante la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, restanţe înregistrate ca urmare a nealocării în bugetul de venituri şi cheltuieli al staţiunii pe anii 2012 şi 2013 a sumei de 4.319.000 lei subvenţii de la bugetul de stat prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gheorghe Ionescu-Şişeşti".

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 137 din 21 septembrie 2015, Curtea de Apel Iaşi a respins excepţia lipsei calităţii procesuale invocată de pârât şi a respins acţiunea reclamantei.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri, reclamata A. Iaşi a formulat recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate şi, pe fondul cauzei, admiterea acţiunii astfel cum a fost formulată.

A susţinut recurenta-reclamantă că este instituţie de drept public şi de utilitate publică, înfiinţată prin H.G. nr. 1.711/2004, desfăşurându-şi activitatea în baza Legii nr. 45/2009 privind organizarea şi funcţionarea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti şi a sistemului de cercetare-dezvoltare din domeniile agriculturii, silviculturii şi industriei alimentare.

Art. 35 şi 36 din lege stabilesc faptul că finanţarea unităţilor de cercetare dezvoltare se asigură din venituri proprii şi din subvenţii de la bugetul de stat.

Debitele şi accesoriile acumulate au fost cauzate de neacordarea subvenţiilor prevăzute în bugetele de venituri şi cheltuieli pe anii 2012 şi 2013 şi pentru neacordarea în continuare a subvenţiilor prevăzute de lege pe anii următori.

Întreaga activitate, inclusiv cercetarea şi plata integrală a drepturilor salariale care trebuiau finanţate din subvenţii, a fost asigurată din veniturile proprii, creându-se un dezechilibru între veniturile totale comparativ cu necesarul de cheltuieli.

A mai arătat că în mod eronat instanţa a apreciat că ar fi trebuit să demonstreze că subvenţiile pe anii 2012 şi 2013 aveau destinaţie pentru plata datoriilor la bugetul de stat, pentru că nu a susţinut acest fapt, subvenţiile având destinaţie să echilibreze bugetul de venituri şi cheltuieli al unităţii, avându-se în vedere specificul unităţii, de cercetare-dezvoltare.

Acţiunea este întemeiată pe prevederile imperative ale O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, act normativ care nu face distincţie cu privire la cauza care a condus la existenţa titlurilor executorii, instanţa de fond neavând competenţa să cenzureze modul de acumulare a datoriilor.

Astfel, în temeiul art. 1 alin. (1) şi (2) şi art. 4 alin. (1) şi (2) din O.G. nr. 22/2002, este legitimă cererea sa de obligare a Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale la a întreprinde măsurile ce se impun pentru asigurarea creditelor în vederea achitării sumelor prevăzute în titlurile executorii.

A mai menţionat recurenta că aceasta este şi poziţia Ministerului Finanţelor Publice, după cum rezultă din Adresa din 03 mai 2015 adresată Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice - ASAS, privitor la obligaţia Ministerului Agriculturii la asigurarea creditelor bugetare pentru achitarea sumelor stabilite prin titlul executoriu.

3. Apărările intimatului-pârât

Prin întâmpinare, intimatul-pârât Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

A apreciat, în esenţă, că în mod corect prima instanţă a reţinut faptul că MADR nu poate aloca sume de la buget pentru plata de datorii, ci, potrivit art. 9 din H.G. nr. 1.711/2004, fondurile alocate pot fi doar pentru investiţii, dotări, echipamente şi instalaţii necesare realizării obiectivelor sale de cercetare-dezvoltare.

De asemenea, solicitarea recurentei priveşte datorii pentru anul 2012 - 2013, însă, din actele dosarului, rezultă că debitele datează, în parte, din anul 2011.

Intimatul-pârât a reiterat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată şi în faţa instanţei de fond, apreciind că se impune a fi admisă, astfel cum a fost motivată prin întâmpinarea depusă la fond. A arătat că recurenta-reclamantă A. Iaşi funcţionează în subordinea Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice, MADR nefiind responsabil cu politicile de guvernare din domeniul agricol şi neavând obligaţia de a vira sume din bugetul de stat ce reprezintă datorii ale staţiunilor de cercetare.

De asemenea, recurenta beneficiază de subvenţii de la bugetul de stat numai pentru activităţile prevăzute la art. 27 din Legea nr. 45/2009

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

4.2.1. Preliminar analizării susţinerilor recurentei-reclamante, instanţa de control judiciar constată că Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale a reiterat, prin întâmpinarea la recurs, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, invocată şi în faţa instanţei de fond. Prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, însă pârâtul MADR nu a înţeles să formuleze recurs împotriva acestei soluţii.

Este corectă soluţia primei instanţe, de vreme ce acţiunea reclamantei priveşte constatarea refuzului Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a soluţiona favorabil cererea sa de acordare a sumei necesare acoperirii unor debite. Susţinerile intimatului-pârât în motivarea excepţiei, că recurenta funcţionează în subordinea ASAS şi că aceasta solicită fonduri pentru acoperirea unor datorii de la bugetul de stat şi bugetul de asigurări sociale, iar nu pentru destinaţiile prevăzute în H.G. nr. 1.711/2004, sunt apărări pe fondul acţiunii, în dovedirea faptului că refuzul său de a da curs cererii recurentei nu este unul nejustificat.

4.2.2. Pe fondul recursului, Înalta Curte reţine că recurenta-reclamantă A. Iaşi a supus controlului de legalitate exercitat de instanţa de contencios administrativ refuzul pârâtului Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de alocare a sumei de 6.669.430 lei, reprezentând datorii restante la bugetul de stat şi bugetul asigurărilor sociale, înregistrate ca urmare a nealocării în bugetul de venituri şi cheltuieli al staţiunii pe anii 2012 şi 2013 a sumei de 4.319.000 lei subvenţii de la bugetul de stat prin Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice - ASAS.

După cum precizează recurenta, acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile O.G. nr. 22/2002 privind executarea obligaţiilor instituţiilor publice stabilite prin titluri executorii, cu modificările şi completările ulterioare.

Conform art. 1 şi art. 4 din actul normativ menţionat,

"Art. 1. - (1) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora sau, după caz, de la titlurile de cheltuieli la care se încadrează obligaţia de plată respectivă.

(2) Creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor şi autorităţilor publice nu se pot achita din sumele destinate potrivit bugetului aprobat pentru acoperirea cheltuielilor de organizare şi funcţionare, inclusiv a celor de personal, în scopul îndeplinirii atribuţiilor şi obiectivelor legale, pentru care au fost înfiinţate."

"Art. 4. - (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligaţia să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare, în condiţiile legii, pentru asigurarea în bugetele proprii şi ale instituţiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plăţii sumelor stabilite prin titluri executorii.

(2) Virările de credite bugetare prevăzute la alin. (1) se pot efectua pe parcursul întregului an bugetar, prin derogare de la prevederile art. 47 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările ulterioare, şi ale art. 49 din Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale."

Însă, conform art. 9 din H.G. nr. 1.711/2004 privind înfiinţarea A. Iaşi prin reorganizarea B. Iaşi,

"A. Iaşi poate beneficia de fonduri alocate din bugetul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale pentru investiţii, dotări, aparatură, echipamente şi instalaţii necesare realizării obiectivelor sale de cercetare-dezvoltare specifice, în condiţiile legii."

În cauză, se solicită alocarea unei sume prin care, însă, se urmăreşte acoperirea unor debite stabilite prin titluri executorii pentru anii 2011 - 2013, după cum reiese din situaţia titlurilor executorii depuse la dosar chiar de către recurenta-reclamantă.

Art. 1 din O.G. nr. 22/2002 dispune că toate creanţele stabilite prin titluri executorii în sarcina instituţiilor se achită din sumele aprobate cu această destinaţie prin bugetele acestora. Or, în cauză, recurenta-reclamantă nu a făcut dovada aprobării unor sume cu această destinaţie.

În raport cu aceste dispoziţii legale, nu se poate reţine obligaţia Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a aloca sume pentru plata datoriilor recurentei stabilite prin titluri executorii.

Jurisprudenţa în materie, la care recurenta face referire în susţinerea motivelor de recurs, Decizia nr. 3.119 din 3 iulie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, confirmă cele reţinute anterior, pentru că această decizie privea o sumă expres prevăzută în art. 59 din O.G. nr. 10/2011 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2011 şi unele măsuri financiare, sumă alocată în bugetul Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru a fi repartizată Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice Gheorghe Ionescu-Şişeşti pentru plata datoriilor unităţilor de cercetare-dezvoltare din subordonarea şi/sau coordonarea acesteia.

Ţinând seama de aceste împrejurări şi de prevederile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, care definesc refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri drept exprimarea cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unui subiect de drept, Înalta Curte constată că, în cauză, nu se poate reţine a fi nejustificat refuzul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale de a acorda recurentei suma necesară pentru plata datoriilor restante la bugetul de stat.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de A. Iaşi împotriva Sentinţei nr. 137 din 21 septembrie 2015 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.