Qualification as Securitate agent under O.U.G. 24/2008 for initiating information surveillance lacking a legitimate state security purpose

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Hotărârea pronunţată de instanţa de fond

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 18 mai 2015, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii pârâtului A. de lucrător al Securităţii.

1.2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 2.616 din 15 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a constatat calitatea pârâtului de lucrător al Securităţii.

2. Cererea de recurs

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii recurate în sensul respingerii acţiunii reclamantului CNSAS.

În ceea ce priveşte motivul de recurs prevăzut de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., a apreciat recurentul-pârât că sentinţa recurată cuprinde motive contradictorii şi neconforme cu probatoriul administrat.

Instanţa de fond a judecat în virtutea unei reale prezumţii de vinovăţie cu privire la faptele sale. Deşi s-a reţinut că trebuie îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, nu s-a avut în vedere că activităţile sale nu au suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale.

Astfel, activităţile sale, cu privire la titularul dosarului x invocat de CNSAS, au fost exclusiv activităţi profesionale/în învăţământ ale obiectivului vizat, desfăşurate la locurile de muncă, în legătură cu drepturile şi obligaţiile profesionale, şi nu cu viaţa privată. Referirile la conduita extraprofesională/extracuriculară, la deplasările şi contactele cu cetăţeni suspecţi din străinătate, refuzul de a participa la sărbătorirea zilei naţionale şi la concepţiile politice au doar valoare de indicii orientative cu privire la profilul moral, la vulnerabilitatea personajului monitorizat la săvârşirea de fapte/acţiuni de natură a afecta siguranţa naţională sau programa şcolară educativă, ce constituiau suspiciuni rezonabile ca temei real şi legal al verificărilor de securitate desfăşurate, şi nu pe temeiuri politice.

A mai arătat recurentul, referitor la motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., că instanţa a aplicat greşit normele de drept material.

Astfel, a reţinut greşit că ar fi încălcat prevederile art. 33 din Constituţia României (1965), deşi niciun înscris conceput sau semnat de el nu reprezintă un act de violare a secretului corespondenţei sau a convorbirilor telefonice ale persoanelor invocate de CNSAS. Instanţa a interpretat greşit un pasaj din Nota de constatare depusă de CNSAS la dosar, pasaj care reprezintă o propunere de măsuri complexe informative, dar care nu rezultă cu certitudine că ar fi fost pusă în aplicare, că ar fi interceptat corespondenţa şi convorbirile telefonice ale persoanei în cauză.

Instanţa de fond a apreciat greşit că faptele sale ar constitui încălcări ale drepturile persoanelor prevăzute de art. 17 din Pactul Internaţional pentru Drepturile Civile şi Politice, pentru că nu s-a dovedit caracterul arbitrar şi ilegal al pretinselor imixtiuni în viaţa particulară sau familiară a persoanelor în cauză.

De asemenea, nu s-a ţinut seama de faptul că verificările CNSAS desfăşurate asupra sa şi prezentul proces reprezintă o încălcare indirectă a prevederilor art. 25 lit. b) şi art. 26 din acelaşi pact.

Nu s-a avut în vedere că petentul P.M., cel care a solicitat verificarea calităţii sale de lucrător, s-a autodemascat ca fiind un activ informator al Securităţii locale din Tecuci.

A mai apreciat recurentul-pârât că hotărârea recurată nu ţine seama de deciziile Curţii Constituţionale a României şi nici de practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la analiza riguroasă a dovezilor.

Instanţa de fond ar fi trebuit să stabilească şi să motiveze necesitatea echilibrului rezonabil între interesul general, clamat de O.U.G. nr. 24/2008, şi drepturile subiective sau interesele legitime private, prin menţionarea în motivare a faptelor concrete, consumate, comisive sau omisive, certe şi indubitabile, comise împotriva unor persoane ce au fost monitorizate.

Ar fi trebuit să analizeze existenţa condiţiilor ca limitările să fie prevăzute de legea naţională/în constituţie, să aibă un scop legitim, moral, de interes pentru binele general al societăţii şi să fie necesare într-o societate normală şi democratică la momentul analizat.

Însă, aceste aspecte au dus la admiterea nelegală a acţiunii, nelegalitate care pleacă de la însăşi greşita încadrare juridică ce se bazează pe un act juridic abrogat din 1991, Constituţia României din 1965.

Pe aceeaşi logică, a acestei Constituţii, instituţia Securităţi era absolut legală, avea lege proprie de funcţionare iar legitimitatea funcţionării sale ca ofiţer nu era ceva ilegal şi munca de culegere de informaţii era strict reglementată. Scopul înfiinţării Securităţii nu a fost să suprime drepturi şi libertăţi, astfel că, din analiza materialelor selectate de intimatul-reclamant CNSAS, nu se confirmă sub nicio formă încălcarea dreptului la libertatea de exprimare şi de expresie liberă a opiniilor conform art. 28 din Constituţia României din 1965.

3. Apărările intimatului-reclamant

Prin întâmpinare, intimatul-reclamant Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, fiind îndeplinită condiţia ca activităţile recurentului, dispuse în calitate de ofiţer în cadrul Securităţii, să fi suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului.

4. Procedura de soluţionare a recursului

4.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea din 12 octombrie 2017, Completul de filtru a constatat, în funcţie de conţinutul Raportului întocmit în cauză, că recursul îndeplineşte cerinţele de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată.

4.2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Nu se poate reţine incidenţa motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., hotărârea instanţei de fond îndeplinind exigenţele dispoziţiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. şi explicând în mod convingător soluţia pronunţată în dispozitiv.

De asemenea, nu se impune casarea hotărârii recurate nici prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant, în calitate de ofiţer al fostei Securităţi, a participat nemijlocit la instrumentarea acţiunii împotriva titularului dosarului, P.M.

Astfel, pornindu-se de la suspiciunea unor legături cu cetăţeni străini, în planul de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă, din 20 mai 1988 (dosar x), recurentul a stabilit că este necesar a se stabili natura legăturii obiectivului cu fugarul N.T. din Austria şi documentarea activităţii desfăşurate de P.M.

Măsurile propuse pentru aducerea la îndeplinire a obiectivelor stabilite erau deosebit de severe în condiţiile în care implicau o supraveghere permanentă a persoanei urmărite în toate segmentele vieţii sale, în mediul familial, la locul de muncă şi în cercul relaţional, prin folosirea mijloacelor speciale de tehnică operativă, prin interceptarea corespondenţei şi prin punerea sub filaj.

Aceste măsuri au fost propuse din nou de recurent prin notele raport din 03 februarie 1989 şi 15 august 1989.

Deci, rezultă cu evidenţă că acţiunea informativă deschisă pe numele lui P.M. s-a făcut la iniţiativa recurentului, în calitate de ofiţer al fostei Securităţi.

Declanşarea acţiunii informative nu a avut la bază posibila comitere a unor fapte care să interfereze cu siguranţa statului, suspiciunile existente în privinţa persoanei urmărite având ca temei relaţiile dezvoltate cu cetăţeni străini. Din actele dosarului nu reiese ca persoana urmărită să fi dezvoltat relaţii cu cetăţeni străini în scopul desfăşurării unor acţiuni care să pună în pericol siguranţa statului.

Ca urmare, motive exclusiv politice, şi nu considerente legate de siguranţa statului, au stat la baza declanşării acţiunii informative deschise din iniţiativa recurentului pe numele persoanei urmărite.

Măsurile propuse împotriva persoanei în cauză nu au urmărit realizarea unui scop legitim şi, ca atare, nu exista nici justificare pentru utilizarea acestora.

De asemenea, aşa cum s-a arătat mai sus, măsurile propuse de intimat erau deosebit de severe, punerea lor în executare implicând o gravă atingere dreptului fundamental la respectarea vieţii private, în toate componentele sale.

Nu se pot reţine susţinerile recurentului, că nu rezultă cu certitudine că ar fi fost puse în aplicare măsurile dispuse (de interceptare a corespondenţei şi a convorbirilor telefonice ale persoanei în cauză, de filaj a acesteia), în condiţiile în care, în cuprinsul Planului de măsuri privind deschiderea dosarului de urmărire informativă din 20 mai 1988, se menţionau neechivoc mijloacele folosite în supravegherea persoanei urmărite (dirijare reţea informativă, mijloace de tehnică operativă, interceptare corespondenţă, filaj), măsuri reiterate în notele raport din 03 februarie 1989 şi din 15 august 1989, iar, prin Raportul cu propuneri de atenţionare din 06 octombrie 1989, s-a făcut referire şi la informaţiile astfel obţinute (persoana urmărită a fost contactată şi s-a întâlnit cu fiul lui N.T. din Austria şi a fost semnalată cu comentarii negative la adresa politicii partidului şi statului). De asemenea, şi măsura atenţionării persoanei urmărite a fost pusă în aplicare.

Astfel, Înalta Curte constată au fost puse în aplicare aceste măsuri şi au fost obţinute şi exploatate informaţii legate de viaţa privată a persoanei în cauză, precum şi faptul că utilizarea mijloacelor folosite nu a urmărit realizarea unui scop legitim.

De altfel, ar fi fost de neconceput ca măsurile propuse printr-un raport încheiat de securitate să nu fi fost luate în considerare ori să nu impună cel puţin minime verificări asupra aspectelor semnalate. Dimpotrivă, iniţierea unei acţiuni informative presupunea, în mod necesar, şi finalizarea acesteia, indiferent de rezultat.

Rezultă că, în cauză, a avut loc. o încălcare a drepturilor fundamentale ale omului.

Conform art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, calitatea de lucrător al fostei Securităţi există în persoana tuturor celor care au participat la suprimarea/îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, indiferent de gradul de contribuţie mai mare sau mai mic avut la realizarea acţiunilor interzise. Calitatea de lucrător al fostei Securităţi se dobândeşte în persoana fiecărui participant care contribuie la producerea rezultatului vătămător, circumscris consecinţelor decurgând din încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.

Prin urmare, Înalta Curte constată că măsurile propuse de recurent se încadrează în lanţul cauzal al activităţilor de supraveghere desfăşurate împotriva persoanei urmărite, constituind elementul declanşator şi o verigă importantă şi necesară în acţiunea informativ-operativă desfăşurată de fosta Securitate împotriva celui în cauză, acţiune care a contribuit la suprimarea/îngrădirea unor drepturi fundamentale ale omului.

Alegaţiile recurentului referitoare la echilibrul rezonabil dintre interesul general, clamat de O.U.G. nr. 24/2008, şi drepturile şi interesele legitime, şi la faptul că verificările CNSAS desfăşurate asupra sa şi că prezentul proces ar reprezenta o încălcare indirectă a drepturilor sale civile, nu pot fi avute în vedere, neavând nicio relevanţă în cauză. O.U.G. nr. 24/2008 stabileşte condiţiile care trebuie întrunite de o persoană pentru a fi calificată lucrător al Securităţii. În acest fel, această persoană este consemnată public pentru activitatea de poliţie politică comunistă, fără a fi antrenată o altă răspundere, decât cea morală.

De asemenea, nici aprecierile recurentului privind scopul înfiinţării şi statutul Securităţii şi prevederile Constituţiei din 1965, abrogată în 1991, nu pot fi reţinute, întrucât, pe de o parte, statul comunist român era ţinut de respectarea întocmai a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, astfel cum acestea erau prevăzute şi de Constituţia în vigoare şi de pactele şi tratatele internaţionale la care România a aderat, şi, pe de altă parte, nu s-au relevat, în cauză, elemente care să conducă la presupunerea rezonabilă a implicării persoanei care a solicitat verificarea recurentului sub aspectul calităţii de lucrător al Securităţii în acţiuni împotriva securităţii naţionale (spionaj, trădare), şi care să justifice, prin urmare, o eventuală ingerinţă a organelor Securităţii în viaţa privată.

4.3. Soluţia instanţei de recurs

Pentru considerentele expuse, neexistând motive de casare a hotărârii recurate, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 2.616 din 15 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.