Agency's appeal dismissed: irregularity report annulled for lack of proof of artificially created aid conditions

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 octombrie 2014, reclamanta SC B. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea Procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 03 iulie 2014 privind Proiectul "Achiziţii utilaje pentru dotare microîntreprindere comuna P., judeţul Giurgiu", cod contract din 13 iunie 2012, şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei din 29 iulie 2014.

2. Soluţia primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 1.603 din 5 iunie 2015, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea şi a anulat Decizia de soluţionare a contestaţiei înregistrată sub din 29 iulie 2014 şi Procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din data de 03 iulie 2014 emise de pârâta AFIR.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentinţe, în condiţiile art. 483 C. proc. civ., a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În argumentarea recursului, recurenta-pârâtă susţine că instanţa de fond a încălcat normele de drept material şi anume, dispoziţiile legale care reglementează acordarea fondurilor nerambursabile prin FEADR, dispoziţiile Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii şi prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.

3.1. În ceea ce priveşte avantajul necuvenit (condiţiile artificiale) creat de intimata-reclamantă, se arată că art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 al Consiliului pentru punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală, trebuie interpretat în sensul că aceste condiţii de punere în aplicare a textului de lege necesită prezenţa unui element subiectiv şi a unui element obiectiv.

Potrivit primului dintre aceste elemente, respectiv elementului obiectiv, recurenta-pârâtă apreciază că este necesar să se identifice împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de chema de ajutor din cadrul FEADR nu poate fi atinsă.

Potrivit celui de-al doilea element, respectiv elementului subiectiv, recurenta-pârâtă susţine că este necesar să se identifice elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor din cadrul FEADR, candidatul a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine schemei menţionate.

În acest sens, au fost identificate elementele de legătură dintre beneficiar/beneficiari şi alte entităţi juridice implicate, aşa-numitele "steguleţe roşii", prin faptul că SC C. SRL are asociat 6,3% şi administrator pe dna D., contractul de comodat pentru terenul pe care urma să se realizeze investiţia a fost încheiat cu această societate, iar calea de acces este comună, fără a se menţiona în contract acest drept.

Un element de legătură a fost identificat şi în privinţa SC E. SRL, care are administrator pe dna D., aceasta a depus un proiect cu titlul "Crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală din zona localităţii P., judeţul Giurgiu, prin dotarea cu utilaje şi echipamente agricole a microîntreprinderii SC E. SRL, proiectul a fost selectat, iar suma reprezentând cofinanţare privată a fost încasată.

Consideră recurenta-pârâtă că virarea acestei sume nu are nicio justificare economico-contractuală, având în vedere că la data depunerii cererii de finanţare şi la data încasării valorii reprezentând cofinanţarea, intimata-reclamantă nu desfăşura nicio activitate economică.

Se mai arată că aproximativ 80% din serviciile prestate de intimata-reclamantă sunt către SC F. SRL (al cărei reprezentant legal este G. ce poartă acelaşi nume de familie cu reprezentantul legal al reclamatei, H. şi asociatul unic, I., societatea activând pe aceeaşi piaţă cu beneficiarul) şi Primăria P. (primarul este soţul administratoarei C.).

Administratorul intimatei-reclamante, H., este asociat unic şi administrator la SC J. SRL, iar cele două societăţi activează pe aceeaşi piaţă relevantă.

Avantajul obţinut de intimata-reclamantă este necuvenit şi contravine obiectivelor măsurii accesate, precizează recurenta-pârâtă, aceasta rezultând din analiza şi coroborarea indicatorilor sus-menţionaţi, societatea nu reprezintă o microîntreprindere de sine stătătoare, aptă să realizeze obiectivul general al Măsurii 312, acela de a promova spiritul întreprinzător prin crearea de noi locuri de muncă şi de a consolida structura economică în zona rurală, ci este o societate care are scopul clar de a obţine în mod artificial o intensitate mai mare a sprijinului financiar nerambursabil, deoarece nu se poate considera că s-a consolidat structura economică în zonă, în condiţiile în care relaţiile comerciale s-au desfăşurat în proporţie de 80% între beneficiar şi entităţi ce au aceeaşi asociaţi/administratori.

3.2. În ceea ce priveşte reţinerea instanţei de fond privind o eventuală culpă a autorităţii, prin neidentificarea avantajului necuvenit în faza premergătoare finanţării, recurenta-pârâtă arată că structurile AFIR efectuează verificări, strict în baza unor prevederi interne acreditate, fapt ce nu înseamnă că în situaţia în care ulterior sunt efectuate alte controale aprofundate, de către compartimente specializate sau chiar instituţii externe cu atribuţii de control, beneficiarul este exonerat de răspundere pentru documentele depuse sau acţiunile întreprinse.

3.3. Cu privire la cele reţinute de prima instanţă în sensul lipsei unei legături care să arate că întreprinderile sunt legate, conform Legii nr. 346/2004, recurenta-pârâtă susţine că interpretarea este eronată, deoarece actul normativ indicat nu prevede obligaţia deţinerii unui procent de 50% din părţile sociale către o persoană sau un grup de persoane, ci doar exercitarea unei influenţe dominante (art. 44 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) de către o persoană sau un grup, singura condiţie fiind aceea de a-şi desfăşura activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

Recurenta-pârâtă evidenţiază jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, Cauza C-110/13, Hotărârea din 27 februarie 2014, J. Fo împotriva Finanzamt Haldensleben, conform căreia poate fi interpretată ca "afiliere" şi în legătura identificată prin prisma unor persoane fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor, influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, chiar şi în condiţiile în care nu există relaţii contractuale între aceste persoane şi nicio constatare a intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii.

3.4. Referitor la existenţa unui prejudiciu, recurenta-pârâtă invocă disp. art. 4 din Regulamentul nr. 2.988/95, potenţialitatea acesteia şi obligaţia de recuperare a fondurilor UE, ce intervine automat la constatarea neregulilor/fraudelor, fără a fi necesară demonstrarea în concret a prejudiciului.

Se mai arată că recuperarea prejudiciului este obligatorie, iar prin semnarea contractului de finanţare, beneficiarul şi-a asumat în totalitate prevederile contractuale care stipulează obligaţia restituirii integrale a sumelor primite ca finanţare nerambursabilă, în cazul constatării unei nereguli.

4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 8 iunie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 12 octombrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

II. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Recursul este nefondat.

1. Cu privire la existenţa/inexistenţa creării unor condiţii artificiale la încheierea contractului de finanţare

Potrivit disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul Comisiei (CE) nr. 65/2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a prevederilor de control şi a eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală, nu se efectuează nicio plată către beneficiari în cazul cărora s-a stabilit că au creat în mod artificial condiţiile necesare pentru a obţine aceste plăţi în scopul obţinerii unui avantaj care contravine obiectivelor schemei de ajutor.

Curtea de Justiţie a Uniunii, prin Hotărârea pronunţată în data de 12 septembrie 2013, în cauza C-434/12 Slancheva sila Eood a interpretat disp. art. 4 alin. (8) din Regulamentul UE nr. 65/2011 al Comisiei din 27 ianuarie 2011 de stabilire a normelor de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1.698/2005 al Consiliului, în ceea ce priveşte punerea în aplicare a procedurilor de control şi a eco-condiţionalităţii în cazul măsurilor de sprijin pentru dezvoltare rurală.

Astfel, potrivit Hotărârii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, condiţiile de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1.698/2005 necesită prezenţa unui element obiectiv şi a unui element subiectiv.

Instanţa naţională este însă cea care apreciază împrejurările obiective ale speţei care permit să se concluzioneze că finalitatea urmărită de schema de ajutor FEADR nu poate fi atinsă (elementul obiectiv), precum şi elementele de probă obiective care permit să se concluzioneze că, prin crearea în mod artificial a condiţiilor necesare pentru a beneficia de plată în temeiul schemei de ajutor FEADR, candidatul a urmărit în exclusivitate să obţină un avantaj care contravine obiectivelor schemei menţionate (elementul subiectiv).

Totuşi, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene arată că o astfel de cerere de plată nu poate fi respinsă pentru simplul motiv că un proiect de investiţii care candidează la acordarea unui ajutor din această schemă nu are autonomie funcţională sau că există o legătură juridică între candidaţi la acordarea unui astfel de ajutor, fără ca celelalte elemente obiective din speţă să fi fost luate în considerare.

În cadrul elementului subiectiv, instanţa naţională va avea în vedere legăturile juridice, economice şi/sau personale dintre persoanele implicate în proiecte de investiţii similare, dar şi indicii care dovedesc existenţa unor coordonări deliberate între aceste persoane.

În speţă, recurenta-pârâtă a identificat următoarele aspecte:

- administratorul societăţii reclamante, D., este asociat cu participare 6,3% la SC C. SRL;

- între reclamantă şi SC C. SRL s-a încheiat contractul de comodat pentru spaţiul utilizat pentru gararea utilajelor achiziţionate de reclamantă;

- reclamanta a prezentat documentul care demonstrează existenţa cofinanţării, extras de cont din data de 25 mai 2011, banii provenind de la SC E. SRL, care are administrator pe D. şi care, la rândul său, a depus un proiect ce a fost selectat în cadrul Măsurii 312;

- în comuna P., judeţul Giurgiu, pentru Măsura 312 mai există proiecte selectate, societăţile sunt administrate şi de D., iar consultantul este acelaşi - K..

În privinţa serviciilor prestate, recurenta-pârâtă a arătat că 80% sunt către SC F. SRL şi Primăria P., unde primar este soţul administratoarei SC C. SRL.

Din cuprinsul analizei existenţei unei legături între societăţile sus-menţionate, Înalta Curte constată că într-adevăr, sunt dovedite legăturile personale dintre persoanele implicate în proiectele de investiţii, cele economice (relaţiile comerciale) şi cele juridice (în privinţa terenului care a făcut obiectul controlului de comodat.

Pentru îndeplinirea elementului obiectiv este obligatoriu a se dovedi de către autoritate că beneficiarul nu poate atinge obiectul specific Măsurii 312 şi anume, crearea şi menţinerea locurilor de muncă în spaţiul rural; creşterea valorii adăugate în activităţi non-agricole, crearea şi diversificarea serviciilor pentru populaţia rurală prestate de către microîntreprinderi.

Cu privire la îndeplinirea obiectivului specific Măsurii 312 de către intimata-reclamantă, prin motivele de recurs şi prin actele administrative contestate, recurenta-pârâtă declară la nivel teoretic că acesta nu a fost îndeplinit" însă nu există nicio referire la faptul că în cauză nu s-ar fi creat locuri de muncă sau acestea nu au fost menţinute şi nici la faptul că societatea reclamantă prestează servicii în domeniul pentru care s-a acordat finanţarea ori că aceasta a achiziţionat utilaje în acest scop.

Întrucât prin Hotărârea Slanceva a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene subliniază că cererea de plată nu poate fi respinsă dacă sunt întrunite elementele subiective pentru crearea unor condiţii artificiale, dacă nu sunt întrunite elementele obiective".

Înalta Curte constată că obiectivul Măsurii 312 este atins, astfel încât autoritatea competentă a considerat în mod greşit că sunt îndeplinite/dovedite toate elementele pentru care se poate aprecia că reclamanta a creat condiţii artificiale la încheierea contractului de finanţare.

2. Referitor la existenţa unei eventuale culpe a autorităţii competente, prin neidentificarea avantajului cuvenit în faza premergătoare finanţării

Instanţa de fond a apreciat că, în cazul în care ar fi existat condiţii artificiale, acestea ar fi trebuit depistate de către reprezentanţii pârâtei AFIR, la momentul analizei iniţiale, eventualele neregularităţi putând fi remediate în faza premergătoare finanţării".

Această susţinere nu conduce la negarea dreptului autorităţii competente, a structurilor din cadrul AFIR de a efectua controale şi constata nereguli, ulterior încheierii etapei procedurale de selecţie a candidaţilor, ci ea reprezintă un reproş personal al judecătorului adus acesteia, care, în ipoteza existenţei unor suspiciuni, s-ar fi putut rezolva anterior aprobării cererii de finanţare şi a plăţii ajutorului.

3. Cu privire la încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 şi la faptul că prima instanţă a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile existenţei unor întreprinderi legate/afiliate

Recurenta-pârâtă consideră că interpretarea corectă a disp. art. 44 alin. (1) lit. c) şi alin. (4) din Legea nr. 346/2004 este aceea a executării unei influenţe dominante de către o persoană sau grup, simpla condiţie fiind aceea de a-şi desfăşura activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente.

În acest sens, recurenta-pârâtă a indicat şi hotărârea pronunţată de Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauza C-110/13 din 27 februarie 2014, J. Fo, conform căreia art. 3 alin. (3) paragraf 4 din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 06 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate "afiliate", atunci când rezultă din analiza unor raporturi atât juridice, cât şi economice stabilite între întreprinderi, că ele constituie, prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează în mod concertat, ca o entitate economică unică chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal vreuna dintre relaţiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) primul parag. din anexă şi de asemenea, că se consideră că acţionează în mod concertat în sensul art. 3 alin. (3) parag. 4 din anexă, persoanele fizice care se coordonează pentru a exercita asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca întreprinderile respective să poată fi considerate ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic, iar îndeplinirea acestei condiţii depinde de împrejurările cauzei şi nu poate în mod necesar să fie subordonată unor relaţii contractuale între aceste persoane şi nici chiar constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici sau mijlocii în sensul acestei recomandări.

Potrivit dispoziţiilor legii naţionale, Legea nr. 346/2004, prin disp. art. 44 alin. (1) lit. c) şi alin. (4), întreprinderile legate sunt întreprinderile între care există oricare dintre următoarele raporturi: ... lit. c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte întreprinderi, în temeiul unui contract încheiat cu această întreprindere sau al unei clauze din statutul acesteia" şi alin. (4): întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise mai sus prin intermediul unei persoane fizice sau al unui grup de persoane fizice care acţionează de comun acord, sunt, de asemenea, considerate întreprinderi legate, dacă îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevanţă ori pe pieţe adiacente.

Din analiza dispoziţiilor legale sus-menţionate, Înalta Curte constată că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 346/2004, deoarece între societăţile (întreprinderile) în discuţie nu s-a încheiat vreun contract din care să rezulte existenţa dreptului de a exercita o influenţă dominantă asupra celeilalte societăţi, iar o asemenea influenţă nu reiese din cuprinsul statutului vreuneia dintre ele.

Menţiunea cuprinsă la finalul art. 44 din Legea nr. 346/2004, conform căreia "îşi desfăşoară activitatea sau o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă ori pe pieţe adiacente" se interpretează în contextul întregului alin. (4). Astfel că sunt considerate legate întreprinderile între care există oricare dintre raporturile descrise la alin. (1)-(3) ale art. 44, prin intermediul unei persoane fizice/grup de persoane fizice care acţionează de comun acord şi îşi desfăşoară activitatea/o parte din activitate pe aceeaşi piaţă relevantă/pieţe adiacente.

Prin urmare, susţinerea recurentei-pârâte conform căreia, în speţă, întreprinderile sunt legate pentru că îşi desfăşoară activitatea pe aceeaşi piaţă relevantă este insuficientă, dacă nu se dovedeşte şi că între aceste întreprinderi există raporturile descrise la alin. (1)-(3), prin intermediul unor persoane/grup de persoane care acţionează de comun acord.

Acest aspect nu a fost dezvoltat de recurenta-reclamantă şi nu a fost demonstrat, de unde rezultă că, în sensul Legii nr. 346/2004 nu se poate vorbi de întreprinderi legate.

Cu privire la Hotărârea Curţii de Justiţie a Uniunii Europene pronunţată în cauza C-110/13, este de observat că recurenta-pârâtă nu a invocat în cuprinsul procedurii administrative şi în faţa instanţei de fond, Recomandarea 2003/361 CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor şi a întreprinderilor mici şi mijlocii, însă având în vedere că Legea nr. 346/2004 a preluat în conţinutul său, prevederile art. 3 alin. (3) din Recomandare, urmează a se analiza şi incidenţa jurisprudenţei Curţii cu privire la întreprinderile legate.

Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a stabilit, cu referire la art. 3 alin. (3) parag. 4 (corespondent al art. 44 din legea naţională), că acesta trebuie interpretat în sensul că unele întreprinderi pot fi considerate afiliate [...] chiar şi atunci când între acestea nu există în mod formal una dintre soluţiile avute în vedere la art. 3 alin. (3) privind paragraful din anexă, iar condiţia subordonării este îndeplinită şi în lipsa unor relaţii contractuale sau a constatării intenţiei lor de a eluda definiţia microîntreprinderilor.

Tot Curtea de Justiţie a Uniunii Europene afirmă, în cuprinsul hotărârii, că îndeplinirea acestor condiţii depinde de împrejurările fiecărei cauze.

În speţa supusă analizei, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene a observat că există legături de familie între A, B şi D, care deţin cele două întreprinderi, iar A şi C conduc în mod simultan aceste societăţi, de unde rezultă că astfel de legături par de natură să dea acestor persoane posibilitatea de a se coordona pentru a efectua asupra deciziilor comerciale ale întreprinderilor în cauză o influenţă care exclude ca aceea din urmă să poată fi considera ca fiind independente una de cealaltă din punct de vedere economic.

În prezentul dosar, recurenta-pârâtă nu a demonstrat faptul că întreprinderile sunt deţinute de aceleaşi persoane, fiind vorba numai despre existenţa administratorului comun şi nici că deciziile se iau concertat de o anumită persoană sau de un grup de persoane.

O înşiruire de date şi situaţii nu reprezintă în sine o dovadă a existenţei unei decizii concertate şi care să excludă ca intimata-reclamantă să poată fi considerată independentă faţă de cealaltă societate.

4. În ceea ce priveşte critica ce constă în existenţa unui prejudiciu produs bugetului UE sau bugetelor naţionale, deşi din punct de vedere teoretic, aserţiunile recurentei-reclamante sunt corecte, prejudiciul nu este real şi nici potenţial, având în vedere considerentele expuse la punctele anterioare, neexistând vreo neregulă care să afecteze interesele financiare ale Comunităţilor.

Faţă de acestea, nefiind întrunite disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei nr. 1.603 din 5 iunie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 februarie 2018.