Challenge to EU fund financial correction imposed for exceeding validated eligible expenses, turning on application of later verification instructions and non-nullity of missed communication deadline.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal sub nr. x/2/2014, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale - OI POSDRU MEN, a solicitat instanţei să dispună anularea Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2013, emisă de OI POSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale, în sensul anulării în tot a Procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire creanţe bugetare nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014 şi exonerarea de la plata sumei de 73.

261,71 lei.

Totodată, a solicitat suspendarea executării actelor contestate şi a tuturor formelor de executare ce decurg din Procesul-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţei bugetare, până la soluţionarea acţiunii de anulare a actului administrativ în cauză.

Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 1.307 din 8 mai 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, instanţa a luat act de cererea formulată de reclamantă vizând renunţarea la judecata cererii de suspendare.

Pe fondul cauzei a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale OI POSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale.

În motivarea sentinţei, instanţa a reţinut, în esenţă, că actele contestate sunt legale, iar soluţionarea cu întârziere a cererii 3 de rambursare, ulterior depunerii cererii de rambursare nr. 4, nu influenţează calculul privind corecţia de 10%, această corecţie fiind aplicată la valoarea eligibilă validată pentru toate cele patru cereri de rambursare iar depunerea unei eventuale cereri de rambursare suplimentară nu afectează validitatea măsurilor dispuse prin actele contestate.

Calea de atac exercitată

Împotriva Sentinţei civile nr. 1.307 din 8 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs reclamantul A., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi, rejudecând, să se admită acţiunea astfel cum a fost formulată în sensul anulării Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2014, emisă de OI POSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale şi a Procesului-verbal nr. OI/7.174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014 şi exonerarea de la plata sumei de 73.261,71 lei.

În dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate în drept pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul arată că instanţa a soluţionat cererea fără a intra în cercetarea fondului şi fără a ţine cont de cadrul legislativ în vigoare în perioada implementării proiectului.

În acest context se apreciază că Instrucţiunile nr. 78/2013 nu îi sunt opozabile, cererea de rambursare fiind formulată la data de 24 decembrie 2012, iar validarea s-a făcut în data de 25 iulie 2014.

În timpul ultimilor doi ani de implementare a proiectului, prin cadrul legislativ promulgat privind salarizarea membrilor din echipa de implementare aparţinând leaderului de parteneriat a făcut ca estimarea cheltuielilor cu resursa umană să fie imposibil de controlat, salarizarea personalului beneficiarului fiind făcută în baza unui cadru legal caracterizat de o mare instabilitate, apărând modificări aproape în fiecare an.

Modificarea adusă art. 5 din O.U.G. nr. 52/1999, prin art. VIII din O.U.G. nr. 114/2009 privind unele măsuri financiar-bugetare a avut un efect profund negativ, destabilizând bugetul proiectului.

Cheltuielile efectuate şi încadrate la FEADR au fost făcute exclusiv pentru implementarea corespunzătoare a proiectului şi realizarea indicatorilor de rezultat şi performanţă, în spiritul şi temeiul activităţilor derulate, având un unic obiectiv îndeplinirea indicatorilor din cererea de finanţare.

Procesul-verbal de control este lovit de nulitate, în sensul art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, potrivit căruia procesul-verbal contestat trebuia comunicat în termen de 3 zile de la data emiterii lui, fiind emis la 17 septembrie 2014 şi comunicat la 30 septembrie 2014 cu depăşirea termenului de 3 zile.

Neregulile din sistem nu constituie motive de fapt pentru constatarea de nereguli imputabile beneficiarului, iar O.U.G. nr. 114/2009 aduce atingere în mod direct şi negativ pentru bugetul unui proiect intrat în implementare anterior apariţiei dispoziţiilor legale menţionate.

Mai mult, Instrucţiunile nr. 78/2013 pentru verificarea şi validarea cererilor de rambursare 4 şi 5 nu sunt opozabile, proiectul POSDRU nr. x/1.3/S/38654 fiind încheiat la data de 30 septembrie 2012.

Încadrarea ca neregulă a unor cheltuieli care anterior au fost fundamentate şi validate ca eligibile, sumele şi valorile stabilite şi imputate prin procesul-verbal de constatare nereguli cu nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014, respectiv a Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2013, nu au un fundament legal.

În consecinţă, se apreciază că în mod greşit a fost respinsă acţiunea vizând anularea Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2014 emisă de OI POSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale, şi a procesului-verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţei bugetare cu nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014.

Intimatul Organismul Intermediar pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educaţiei Naţionale nu a formulat întâmpinare la recursul declarat de reclamantul Centrul Naţional de Calificare şi Instruire Feroviară.

Procedura filtru

În procedura de filtru, reglementată de dispoziţiile art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilităţi în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părţilor conform art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., iar în şedinţa din 10 octombrie 2017 a fost admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1.307/2015, pronunţată în Dosarul nr. x/2/2014, fiind dispusă citarea părţilor în şedinţa publică, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Hotărârea instanţei de recurs

Analizând sentinţa recurată în limita criticilor formulate, ţinând cont de dispoziţiile legale incidente şi probatoriul administrat, se constată că recursul este nefondat.

Recurentul a invocat formal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., dispoziţiile menţionate vizând situaţia în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori străine de natura cauzei dar în cauza de faţă hotărârea recurată respectă dispoziţiile art. 425 lit. b) C. proc. civ., în condiţiile în care instanţa, în considerentele sentinţei a stabilit împrejurările de fapt şi drept esenţiale, fiind invocate normele substanţiale incidente, soluţia exprimată prin dispozitiv fiind susţinută de considerente.

Doctrina şi jurisprudenţa au statuat, cu caracter unitar, că judecătorul nu este obligat să răspundă fiecărui argument din cele pe care părţile le invocă în susţinerea uneia şi aceleiaşi idei. Chiar dacă hotărârea este motivată doar pe scurt, în condiţiile în care problemele esenţiale expuse de reclamant au fost analizate în mod real, în cauză nu pot fi reţinute motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Recurentul prin acţiunea promovată a solicitat instanţei anularea Deciziei nr. OI/1.513 din 31 octombrie 2014 emisă de OI POSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale şi a Procesului-Verbal de constatare nereguli şi de stabilire a creanţei bugetare nr. OI/7174/SJCSN din data de 17 septembrie 2014 dar în motivarea acţiunii nu au fost arătate motivele de nelegalitate a actelor contestate şi a sancţiunii aplicate, apărarea în sensul că cheltuielile estimate iniţial nu au putut fi făcute din cauza modificărilor legislative privind diminuarea salariilor, nu constituie motive de nelegalitate a actelor contestate.

Recurenta-reclamantă a fost beneficiara Contractului de finanţare POSDRU nr. x/1.3/S/38654, având ca obiect acordarea finanţării nerambursabile de către AMPOSDRU pentru implementarea Proiectului intitulat "Formarea formatorilor: o necesitate pentru alinierea la Standardele Uniunii Europene privind formarea profesională din domeniul feroviar", perioada de implementare fiind de 36 de luni.

Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergent, în urma controlului efectuat ca urmare a suspiciunii de neregulă nr. OI/2.548/SJCSN din 15 aprilie 2014, s-a stabilit ca totalul cheltuielilor de tip FEDR efectuate de recurentul-reclamant, în calitate de beneficiar al proiectului de finanţare, depăşesc procentul de 10% din valoarea totală eligibilă validată a proiectului, valoarea cheltuielilor afectate de nereguli fiind în cuantum de 73.261,71 lei.

Prin Decizia OI/1.513 din 31 octombrie 2014 emisă de OIPOSDRU Ministerul Educaţiei Naţionale, a fost respinsă contestaţia formulată de A. împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. OI/7.174/SJCSN din 17 septembrie 2014.

Recurentul-reclamant a investit instanţa de contencios administrativ şi fiscal să verifice legalitatea celor două acte enunţate dar aşa cum a reţinut şi instanţa de fond nu au fost invocate aspecte de nelegalitate a sancţiunii aplicate.

Critica vizând nerespectarea termenului de 3 zile de la data emiterii procesului-verbal şi data comunicării, nu pot fi reţinute, dispoziţiile art. 34 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 neprevăzând expres sancţionarea pentru nerespectarea termenului menţionat cu atât mai mult cu cât legea dă posibilitatea de a fi contestat pe cale administrativă şi ulterior pe cale judecătorească, recurentul nefiind vătămat în drepturile sale.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011 reprezintă neregulă "orice abatere de la legalitate, regularitate, şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, precum şi cu prevederile contractuale ori cu alte angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziţii, ce rezultă dintr-o acţiune sau inacţiune a beneficiarului ori a autorităţii cu competenţe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene.

Eligibilitatea cheltuielilor este reglementată în prezenta speţă şi de H.G. nr. 759/2007, O.U.G. nr. 64/2009 şi Ghidul Solicitantului.

Alegaţiile recurentului în sensul că Instrucţiunile nr. 78 din 7 octombrie 2013 au fost aplicate în mod greşit, cu încălcarea principiului neretroactivităţii, nu pot fi reţinute având în vedere că dispoziţiile normative evocate au intrat în vigoare anterior validării Cererii de rambursare nr. 4.

În acest sens este şi jurisprudenţa Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care, în cauza C-84/14, A2A, din data de 3 septembrie 2015, a statuat că, deşi principiul securităţii juridice nu impune aplicarea retroactivă a unei reglementări, acelaşi principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată şi efectelor ulterioare ale unei situaţii apărute sub imperiul legii vechi.

Cu privire la aceeaşi problemă de drept a fost sesizată Curtea de Justiţie a Uniunii Europene în cauzele conexe C 260/14 şi C 261/14, Curtea de Justiţie pronunţându-se în acelaşi sens.

Hotărârile Curţii de Justiţie a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanţele naţionale, noile reglementări fiind aplicabile efectelor viitoare ale unei situaţii apărute sub imperiul reglementării anterioare.

La data săvârşirii neregulilor reţinute prin actele administrative contestate era şi este în vigoare şi Regulamentul CE nr. 1.083/2006 care se aplică în mod direct, fiind parte a legislaţiei naţionale şi ca urmare stabilirea corecţiei financiare de 10% în conformitate cu O.U.G. nr. 66/2011 şi Instrucţiunile nr. 78 din 7 octombrie 2013, respectă principiul securităţii juridice şi protecţia încrederii legitime.

Nu trebuie omise nici obligaţiile asumate de părţi prin contractul de finanţare, la art. 3 pct. 4 din contract stabilindu-se că "La finalizarea proiectului, finanţarea nerambursabilă acordată de AMPOSDRU va fi limitată la valoarea obţinută prin aplicarea procentului prevăzut la art. 3 alin. (2) - Cheltuieli totale eligibile"

Faţă de considerentele expuse, Înalta Curte, în raport de criticile formulate de recurent, constată că în cauză nu sunt incidente motivele de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1.307 din 8 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 1.307 din 8 mai 2015 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 07 februarie 2018.