Budgetary claim enforcement against lease rents: requirement of prior judicial decision for uncertain debts under O.G. 11/1996
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice dismissed the cassation appeal filed by the General Prosecutor, thereby upholding the appellate court's decision to annul the enforcement titles and allowing the defendant to prevail. The dispute involved the enforcement of budgetary claims for unpaid rent and late fees stemming from an agricultural land lease contract, where the initial instance had rejected the defendant's contestation but the appellate court reversed, finding that ordinary civil law governed the relationship rather than special budgetary enforcement rules. The court held that the debt was not "certain, liquid, and enforceable" without a prior judicial determination of existence and amount, rendering the application of O.G. nr. 11/1996 art. 4 lit. f) (which bypasses court judgment for certain debts) inapplicable; instead, art. 4 lit. j), which requires a court decision, was the correct legal basis, confirming that the enforcement titles were invalid.
Legislator headnote
AI generatedBudgetary claim enforcement against lease rents: requirement of prior judicial decision for uncertain debts under O.G. 11/1996: Împotriva acestei decizii, la data de 9 aprilie 2003, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a introdus recurs în anulare cerând reformarea ei pentru încălcarea esențială a dispozițiilor art. 1 și 4 lit. f) din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. S-a susținut că în temeiul textelor de lege enunțate, creanțele de litigiu sunt creanțe bugetare rezultate dintr-un contract de locațiune, executabile potrivit dispozițiilor O.G. nr. 11/1996. În consecință, s-a cerut păstrarea soluției judecătoriei.
Keywords
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra recursului în anulare de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 mai 2001, O.I. a chemat în judecată Primăria comunei Scorțaru Nou, Județul Brăila pentru anularea formelor de executare a două creanțe bugetare reprezentând chirii (30 milioane lei) și majorări de întârziere (26.901.100 lei), urmărite în temeiul contractului de locațiune a 100 ha teren agricol, încheiat cu pârâta la data de 17 aprilie 1999.
Judecătoria Brăila, prin sentința civilă nr. 9361 din 20 noiembrie 2001, a respins contestația, ca nefondată.
Tribunalul Brăila, secția civilă, prin decizia nr. 598 din 9 aprilie 2002, a admis recursul contestatoarei și admițând contestația, a anulat formele de executare, cu motivarea că litigiul derivă dintr-un contract de închiriere căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Codului civil, nefiind incidente, ca atare prevederile O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare.
Împotriva acestei decizii, la data de 9 aprilie 2003, Procurorul General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a introdus recurs în anulare cerând reformarea ei pentru încălcarea esențială a dispozițiilor art. 1 și 4 lit. f) din O.G. nr. 11/1996 privind executarea creanțelor bugetare. S-a susținut că în temeiul textelor de lege enunțate, creanțele de litigiu sunt creanțe bugetare rezultate dintr-un contract de locațiune, executabile potrivit dispozițiilor O.G. nr. 11/1996. În consecință, s-a cerut păstrarea soluției judecătoriei.
Recursul în anulare este nefondat.
În materia oricărei executări silite se aplică regula imperativă că nici o urmărire asupra bunurilor mobile sau imobile nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidată și exigibilă (art. 379 alin. (10 C. proc. civ.).
Conform art. 112 din O.G. nr. 11/1996, regula enunțată este aplicabilă și executării creanțelor bugetare, fiind, ca atare, indubitabil, că textul art. 4 lit. f) din ordonanță are în vedere, necondiționat, creanțele care sunt certe, lichide și exigibile.
Creanța invocată de intimată izvorăște însă dintr-un contract de locațiune, impus regulilor generale ale dreptului comun, referitor la care existența, exigibilitatea și lichiditatea chiriilor restante datorate de contestatoare nu pot rezulta decât dintr-o hotărâre judecătorească. În această ipoteză sunt aplicabile dispozițiile art. 4 lit. j) din O.G. nr. 11/1996 care cer existența hotărârii judecătorești, și nu ale art. 4 lit. f) așa cum pretinde recursul în anulare.
În consecință, soluția admiterii contestației se verifică a fi legală și temeinică, considerent pentru care se impune respingerea recursului în anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva deciziei civile nr. 598/R din 9 aprilie 2002 a Tribunalului Brăila, secția civilă, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 octombrie 2003.