Union's salary claim assigned to Iași Tribunal after jurisdictional conflict resolved.
Romania (RO)
Legislator summary
AI generatedThe High Court of Cassation and Justice resolved a negative jurisdictional conflict by assigning the case to the Iași Tribunal, Second Civil Administrative and Fiscal Section, which had declined jurisdiction in favor of the Bucharest Tribunal, whose decision was overturned. The dispute involved a union, acting on behalf of its public servant members, seeking to compel the regional public finance directorate and the national tax agency to set and pay salary differences based on the maximum base salary level, starting 31 August 2016. The court held that, because the union acted as a conventional representative of the members under a written mandate pursuant to Article 28(2) of Law No. 62/2011, rather than in its own name, the special territorial jurisdiction rule in Article 10(3) of Law No. 554/2004 applied, allowing plaintiffs to choose between courts at their domicile or the defendant’s seat; since the claimants were domiciled in Suceava, Botoșani, and Bacău counties, while the defendant’s seat was within Iași Tribunal’s jurisdiction, the Iași Tribunal was competent, and the reasoning of Decision No. 1/2013 (on Article 269(2) of the Labor Code) was inapplicable as it concerned labor disputes, not administrative claims.
Legislator headnote
AI generatedart. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 109 din Legea nr. 188/1999, art. 134 C. proc. civ, art. 135 alin. (1) C. proc. civ, art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004; Union's salary claim assigned to Iași Tribunal after jurisdictional conflict resolved: The dispute involved a union, acting on behalf of its public servant members, seeking to compel the regional public finance directorate and the national tax agency to set and pay salary differences based on the maximum base salary level, starting 31 August 2016. The court held that, because the union acted as a conventional representative of the members under a written mandate pursuant to Article 28(2) of Law No. 62/2011, rather than in its own name, the special territorial jurisdiction rule in Article 10(3) of Law No. 554/2004 applied, allowing plaintiffs to choose between courts at their domicile or the defendant’s seat; since the claimants were domiciled in Suceava, Botoșani, and Bacău counties, while the defendant’s seat was within Iași Tribunal’s jurisdiction, the Iași Tribunal was competent, and the reasoning of Decision No. 1/2013 (on Article 269(2) of the Labor Code) was inapplicable as it concerned labor disputes, not administrative claims.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedCited Case Law
AI generatedRelated Decisions
AI generatedKey legal questions extracted by Legislator
AI generatedBasis for the court to settle the negative conflict of competence and establish the competent court.
Full text
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal, sub Dosar nr. 6132/99 din 03 martie 2017, reclamanţii prin Sindicatul Naţional A., în numele membrilor de sindicat din tabelul anexă, a solicitat obligarea pârâtei Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi la stabilirea, începând cu data de 31 august 2016, a nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţie de încadrare aflat în plată în cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, obligarea la calculul şi plata către reclamanţi a diferenţelor de drepturi salariale dintre nivelul maxim al salariului de baza/indemnizaţiei de încadrare a funcţionarilor din cadrul DGRFP Iaşi, din data de 31 august 2016 şi până la data stabilirii nivelului salariului conform pct. 1, obligarea pârâtei A.N.A.F. la finanţarea DGRFP Iaşi în vederea plăţii diferenţelor de drepturi salariale.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Sentinţa nr. 3948 din 21 iunie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a de contencios administrativ şi fiscal s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a considerat că nu se justifică promovarea acţiunii pe rolul Tribunalul Bucureşti, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi art. 109 din Legea nr. 188/1999, având în vedere că în materia contenciosului administrativ, competenţa fiind alternativă, este competentă inclusiv instanţa de la domiciliul pârâtului, respectiv Tribunalul Iaşi, în cauză nefiind aplicabilă Decizia nr. 1/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, întrucât dezlegarea dată priveşte interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, republicat, care au caracter special, fiind aplicabile numai jurisdicţiei muncii şi asigurărilor sociale.
2.2. Prin Sentinţa nr. 1826 din 26 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Iaşi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetentei teritoriale a Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ, şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, în condiţiile art. 134 C. proc. civ., şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul Iaşi, în contextul invocării prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/200 şi a art. 109 din Legea nr. 188/1999, a reţinut că prezenta acţiune este formulată în temeiul art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor, text de lege prin care i se recunoaşte, în mod expres, sindicatului legitimarea procesuală activă, astfel că reclamant în cauză este însăşi organizaţia sindicală şi nu membrii săi în numele cărora a formulat acţiunea, aceasta reprezentare nefiind valabilă numai în situaţia conflictelor de muncă, ci şi în materia contenciosului administrativ, sens în care sunt şi dispoziţiile Deciziei nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.
Obiectul prezentului dosar îl constituie o acţiune formulată de funcţionari publici în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi, autoritate publică locală, prin care s-a solicitat acordarea, începând cu data de 31 august 2016, a nivelului maxim al salariului de bază/indemnizaţie de încadrare aflat în plată în cadrul Direcţiei Generale de Administrare a Marilor Contribuabili, obligarea la calculul şi plata către reclamanţi a diferenţelor de drepturi salariale dintre nivelul maxim al salariului de bază/indemnizaţiei de încadrare a funcţionarilor din cadrul DGRFP Iaşi, din data de 31 august 2016 şi până la data stabilirii nivelului salariului conform pct. 1.
Instanţele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului.
Legea nr. 188/1999 - la art. 1 alin. (1) "reglementează regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, prin autorităţile administrative autonome ori prin autorităţile şi instituţiile publice ale administraţiei publice centrale şi locale, denumite în continuare raporturi de serviciu".
Astfel, în materia raporturilor de serviciu ale funcţionarului public, deci inclusiv în ceea ce priveşte modificarea salariului reclamanţilor, potrivit dispoziţiilor exprese ale art. 109 din Legea nr. 188/1999 actualizată, competenţa materială de a soluţiona litigiul în primă instanţă revine secţiilor de contencios administrativ ale tribunalelor competente teritorial.
Înalta Curte constată că, în cauza de faţă, sindicatul acţionează potrivit art. 28 alin. (2) din Legea nr. 62/2011, în numele membrilor săi de sindicat, menţionaţi în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri scrise din partea acestora (tabel cu semnături ataşat), sindicatul fiind reprezentantul acestora în faţa instanţei.
Astfel, Înalta Curte apreciază că, în speţă, sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului; dacă reclamantul a optat pentru instanţa de la domiciliul pârâtului, nu se poate invoca excepţia necompetenţei teritoriale.", în condiţiile în care reclamanţii domiciliază pe razele judeţelor Suceava, Botoşani şi Bacău, iar sediul pârâtului este în raza de competenţă a Tribunalului Iaşi.
În ceea ce priveşte Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în soluţionarea recursului în interesul legii, instanţa precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) C. muncii, respectiv a unei norme de competenţă reglementată de Codul muncii şi la recunoaşterea calităţii procesuale active a organizaţiei sindicale.
Argumentele deciziei pronunţate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoaşterea legitimităţii procesuale a organizaţiei de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres şi, pe cale de consecinţă, stabilirea competenţei, doar în această ipoteză, la sediul sindicatului.
Chiar şi anterior pronunţării acestei decizii, în materia contenciosului administrativ sindicatul avea recunoscută calitatea de subiect activ în lumina dispoziţiilor art. 2 lit. s) din Legea nr. 554/2004, însă în speţă, sindicatul nu acţionează în nume propriu ci ca reprezentant convenţional al reclamanţilor, conform împuternicirilor depuse la dosar.
Din aceste motive, instanţa va acorda prioritate principiilor consacrate la art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care reprezintă norma specială în materie, constatând că reclamanţii aveau dreptul de a opta doar între instanţele de la domiciliile acestora şi cea de la sediul pârâtului.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă
Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanţii A., B., C., D., E, (...), toţi prin Sindicatul Naţional A. în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Iaşi şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, în favoarea Tribunalului Iaşi, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.