Jurisdictional conflict over declassification of state secret intelligence: central authority criterion under Law 554/2004 vs. public information access under Law 544/2001

Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, sub nr. x/2 din 02 februarie 2017, reclamanta Societatea Academică Română a solicitat în contradictoriu cu Serviciul Român de Informaţii, obligarea pârâtului la declasificarea informărilor trimise autorităţilor publice şi private în legătură cu: a) neregulile şi/sau ilegalităţile săvârşite de angajaţii SC A. ori de alte persoane în legătură cu aprovizionarea cu dezinfectanţi a unităţilor sanitare din România, b) situaţia îmbolnăvirilor nosocomiale în spitale şi alte unităţi sanitare, respectiv corectitudinea raportării datelor privitoare la aceste îmbolnăviri, c) orice alte informaţii legate de neregulile şi/sau ilegalităţile constatate în sistemul sanitar, precum şi să fie obligat pârâtul să remită reclamantei informaţiile desecretizate în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă

2.1. Prin Sentinţa civilă nr. 2450 din 20 iunie 2017 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut că reclamanta s-a prevalat de dispoziţiile art. 13 din Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, solicitând obligarea pârâtei la desecretizarea şi comunicarea unor informaţii de interes public, astfel că, în raport cu prevederile art. 22 alin. (1) din Legea nr. 544/2001 privind privind liberul acces la informaţiile de interes public, competenţa materială de soluţionare a cauzei este secţia de contencios administrativ a tribunalului.

2.2. Prin Sentinţa civilă nr. 5781 din 10 octombrie 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetentei materiale şi a fost declinată competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului de competenţă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că reclamanta a înţeles să îşi întemeieze cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 182/2002, iar nu pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001, aspect în raport cu care competenţa materială de soluţionare a cauzei se stabileşte în condiţiile art. 10 din Legea nr. 554/2004, respectiv faţă de rangul instituţiei pârâte ca fiind organ central şi, astfel, aparţine Curţii de Apel.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă

Înalta Curte, constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente cauzei.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea formulată de reclamanta Societatea Academică Română prin care a solicitat obligarea pârâtului Serviciul Român de Informaţii la declasificarea informărilor trimise autorităţilor publice şi private în legătură cu: a) neregulile şi/sau ilegalităţile săvârşite de angajaţii SC A. ori de alte persoane în legătură cu aprovizionarea cu dezinfectanţi a unităţilor sanitare din România; b) situaţia îmbolnăvirilor nosocomiale în spitale şi alte unităţi sanitare, respectiv corectitudinea raportării datelor privitoare la aceste îmbolnăviri; c) orice alte informaţii legate de neregulile şi/sau ilegalităţile constatate în sistemul sanitar, precum şi să fie obligat pârâtul să remită reclamantei informaţiile desecretizate în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Reţine instanţa că potrivit dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 182/2002 "accesul cetăţenilor străini, al cetăţenilor români care au şi cetăţenia altui stat, precum şi al persoanelor apatride la informaţiile secrete de stat şi în locurile în care se desfăşoară activităţi şi se expun obiecte sau se execută lucrări din această categorie este permis numai în situaţiile şi în condiţiile stabilite prin tratatele internaţionale la care România este parte sau prin hotărâre a Guvernului."

Totodată, conform dispoziţiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 "orice persoană fizică sau juridică română poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă, împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului administrativ, iar art. 24 alin. (10) prevede că declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de clasificare este realizată de persoanele sau autorităţile publice competente să aprobe clasificarea şi nivelul de secretizare a informaţiilor respective."

Constatând că principalul capăt al acţiunii este desecretizarea unor informaţii de către pârâtul S.R.I., Înalta Curte apreciază că, în speţă, competenţa de soluţionare a cauzei se stabileşte în raport de prevederile art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, nefiind incidente dispoziţiile Legii nr. 544/2001 privind liberul acces la informaţii de interes public.

În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a reţinut, cu caracter unitar, că aceste dispoziţii instituie două criterii de determinare a competenţei materiale a instanţei de fond, după cum urmează:

- criteriul poziţionării în cadrul sistemului administraţiei publice (rangul autorităţii centrale sau locale) a autorităţii publice emitente a actului atacat;

- criteriul valoric, stabilit pe baza cuantumului impozitului, taxei, contribuţiei sau datoriei vamale care face obiectul actului administrativ contestat.

De asemenea, se reţine că prin norme cuprinse în legi speciale, se poate deroga de la această regulă, însă doar pentru situaţiile distinct reglementate.

Având în vedere obiectul cauzei de faţă, respectiv refuzul soluţionării cererii adresate pârâtului S.R.I., precum şi faptul că Legea nr. 182/2002 nu prevede o competenţă specială derogatorie, Înalta Curte apreciază că soluţionarea cauzei este de competenţa curţii de apel, fiind stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat în cadrul sistemului administraţiei publice de autoritatea pârâtă.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate asupra conflictului de competenţă

Pentru considerentele expuse şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabileşte competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta Societatea Academică Română în contradictoriu cu pârâtul Serviciul Român de Informaţii, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.