Request to complete judgment with restitution of tax enforcement security deposit dismissed for lack of legal basis
Legislator summary
AI generatedThe Supreme Court dismissed the request of the debtor company to complete the operative part of its prior decision to include the restitution of a cash deposit (cautio), ruling that the conditions for such completion were not met and leaving the original dismissal of the tax enforcement suspension request in force. The dispute arose after the Supreme Court, in a previous appellate proceeding, had admitted the tax authorities' appeal, quashed a lower court order that had suspended the execution of a tax assessment, and upon retrial rejected the company's application for suspension of enforcement, for which a security deposit had been posted. The court held that the specific statutory provision for automatic restitution of security deposits upon dismissal of the underlying claim (Article 1064(4) of the Code of Civil Procedure) was inapplicable because the initial first-instance decision had admitted the suspension and the enforcement effects had remained suspended until the final appellate ruling; consequently, the court found no omission of a claim within the meaning of Article 444(1) of the Code of Civil Procedure, which governs the completion of judgments, and directed the party to pursue restitution through the standard procedural channels at the court of first instance.
Legislator headnote
AI generatedart. 1064 alin. (4) C. proc. civ, art. 444 alin. (1) C. proc. civ, art. 22 alin. (6) C. proc. civ, art. 15 din Legea nr. 554/2005, art. 1064 C. proc. civ; Request to complete judgment with restitution of tax enforcement security deposit dismissed for lack of legal basis: Examinând actele şi lucrările dosarului, având în vedere şi dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele în continuare arătate.
Keywords
AI generatedCited Legislation
AI generatedRelated Decisions
AI generatedFull text
Asupra cererii de completare a dispozitivului deciziei de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin Decizia nr. 4105 din data de 14 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/33/2015*/a1 s-a admis recursul declarat de Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj împotriva Încheierii din 26 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal.
A fost casată încheierea recurată şi, rejudecând, s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL, ca nefondată.
Prin cererea înregistrată la data de 18 decembrie 2017, intimata-reclamantă SC A. SRL a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 4105 din data de 14 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţiei şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x33/2015*/a1, în sensul restituirii cauţiunii în cuantum de 135.
892,5 lei consemnată la B. - Sucursala Cluj, la dispoziţia Curţii de Apel Cluj, în Dosarul nr. x/33/2015*, conform recipisei de consemnare din 18 noiembrie 2015, invocându-se soluţia pronunţată de instanţă şi dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.
Examinând actele şi lucrările dosarului, având în vedere şi dispoziţiile art. 444 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit dispoziţiilor art. 444 alin. (1) C. proc. civ. cărora "Dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu, ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Instanţa constată că textul de lege enunţat are în vedere ipoteza în care judecătorul a omis să soluţioneze un capăt de cerere principal sau accesoriu ori o cerere conexă sau incidentală (minus petita), totalitatea cererilor constituind cadrul obiectiv al judecăţii şi limitele învestirii instanţei pe care instanţa este ţinută să le respecte întocmai, în conformitate cu dispoziţiile art. 22 alin. (6) C. proc. civ.
Or, în cauză, instanţa Înalta Curte s-a pronunţat atât asupra cererii de recurs cu care a fost învestită, astfel cum aceasta a fost formulată de către recurentele-pârâte Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Cluj-Napoca şi Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Cluj, cât şi, în rejudecare, asupra acţiunii introductive de instanţă, astfel cum a fost formulată de reclamanta SC A. SRL.
Într-adevăr, urmare a admiterii cererii de recurs, în rejudecare, Înalta Curte a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A. SRL pentru care s-a achitat cauţiunea în discuţie.
Dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ., invocate ca temei al cererii de completare a dispozitivului, prevăd că: "dacă cererea pentru care s-a depus cauţiunea a fost respinsă, instanţa va dispune din oficiu şi restituirea cauţiunii".
De asemenea, se reţine că hotărârea dată cererii de suspendare pronunţată potrivit dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2005, este executorie de drept, iar recursul nu suspendă executarea.
Coroborând cele două texte de lege, Înalta Curte reţine că dispoziţiile art. 1064 alin. (4) C. proc. civ. nu sunt aplicabile ipotezei în care prima instanţă a admis cererea de suspendare a executării, în condiţiile în care efectele deciziei de impunere au fost suspendate până la pronunţarea recursului.
Or, prezenta cerere poate face obiectul procedurii reglementate la alin. (1)-(3) a art. 1064 C. proc. civ., în faţa instanţei de fond, în care trebuie îndeplinită în prealabil şi condiţia ca partea îndreptăţită, respectiv creditorul, să nu fi formulat cerere pentru plata de despăgubiri.
În speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 444 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4105 din 14 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2/2015*/a1, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge cererea formulată de petenta SC "A." SRL Cluj de completare a dispozitivului Deciziei nr. 4105 din 14 decembrie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/2/2015*/a1, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.