State aid refusal upheld for final court rejection; second correction remanded for rehearing.

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

1.1. Obiectul acţiunii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 23 februarie 2015 sub nr. x/33/2015, reclamanta SC A. SA Bistriţa a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr. 129989 din 05 decembrie 2014 emisă de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Direcţia Generală AM POS Mediu Bucureşti solicitând anularea ei şi, pe cale de consecinţă, să se constate ca prima corecţie aplicată prin Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012 nu se încadrează în prevederile O.G. 15/2013, iar celeilalte prin Nota de constatare nr. 127.993 din 28 mai 2013 îi sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) din O.U.G. nr. 15/2013.

1.2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 347/2015 din data de 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosar nr. x/33/2015, a fost admisă acţiunea şi, în consecinţă, s-a dispus anularea Deciziei nr. 129989 din 5 decembrie 2014 emisă de pârât.

2. Recursul

Împotriva acestei sentinţe, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene, a formulat recurs, prin care a solicitat schimbarea acesteia şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

2.1. În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

Ca o primă precizare, sub aspect procesual, recurentul a arătat că faţă de prev. art. 1 lit. a) şi art. 3 din O.U.G. nr. 85/2014 pentru aprobarea unor măsuri de eficientizare a sistemului de gestionare a instrumentelor structurale, publicată în M. Of. al României nr. 940 din 22 decembrie 2014, ca urmare a faptului că Direcţia generală Autoritatea de management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu nu mai face parte din structura organizatorică a Ministerului Mediului şi Schimbărilor Climatice, ci este o structură fără personalitate juridică în cadrul Ministerului Fondurilor Europene, în cauză a operat transmisiunea legală a calităţii procesuale, de la Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice la Ministerul Fondurilor Europene şi, pe cale de consecinţă, calitate procesuală de pârât în cauza de faţă are Ministerul Fondurilor Europene.

Faţă de prev. art. V din O.U.G. nr. 107/2013 pentru stabilirea unor măsuri bugetare şi faţă de alin. (4) al art. II din O.U.G. nr. 6/2013, Ministerul Fondurilor Europene participă în calitate de pârât, însă acesta va fi reprezentat de Ministerul Finanţelor Publice, în baza mandatului legal.

Pe fondul recursului, recurentul a arătat că instanţa de fond nu a analizat apărările formulate de autoritatea pârâtă. Astfel, instanţa de fond a analizat exclusiv motivele invocate de către reclamanta din prezenta cauză în formularea contestaţiei, omiţând să aibă în vedere întâmpinarea formulată de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu.

Faţă de prev. art. 425 C. proc. civ., instanţa de fond a nesocotit apărările formulate de pârât, lipsind astfel hotărârea de indicarea elementelor care atrag criticile şi în raport de care trebuie să fie formulată calea de atac.

Prin Sentinţa civilă nr. 347 din data de 23 iunie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, instanţa a admis acţiunea formulată de către SC A. SA Bistriţa în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului şi Pădurilor - Direcţia AM POS Mediu şi a dispus anularea Deciziei nr. 129989 din 05 decembrie 2014, emisă de pârâtă.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut faptul că, prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 s-a respins contestaţia formulată de către reclamanta SC A. SA Bistriţa împotriva "Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013", înregistrată sub nr. 143198 din 30 octombrie 2014, emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Direcţia Generală Autoritatea de Management a programului Operaţional Sectorial Mediu.

Totodată, instanţa de fond a reţinut faptul că, prin "Nota de constatare s-a aplicat reclamantei o corecţie de 25% reprezentând 203.

378,74 lei din valoarea fără TVA a Contractului nr. 53 din 15 noiembrie 2010 "Asistenţă tehnică pentru Managementul proiectului-CS1" din cadrul proiectului "Extinderea şi modernizarea infrastructurii de apă şi apă uzată în judeţul Bistriţa-Năsăud".

Astfel, deşi instanţa de fond menţionează în hotărârea pronunţată că problema în cauză este încadrarea situaţiei de fapt în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, practic nu a avut în vedere în niciun moment apărările formulate de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu, prin care au fost invocate motivele pentru care prezenta speţă se încadrează în cazurile căreia nu îi sunt aplicabile prevederile O.G. nr. 15/2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice pentru Programul operaţional sectorial Mediu 2007 - 2013.

Astfel, prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice privind soluţionarea contestaţiei formulate de către SA A. SA Bistriţa împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 nr. 143198 din 30 octombrie 2014 emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice prin Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Mediu, s-a respins contestaţia formulată de către intimata-reclamantă, dispunându-se totodată, menţinerea în tot a documentului atacat.

În motivarea acestei decizii s-a reţinut de către Comisia de soluţionare faptul că, potrivit art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului operaţional sectorial Mediu 2007 - 2013 în situaţia în care corecţiile financiare şi/sau creanţele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 1, prin hotărâri definitive.

Astfel, referitor la Contractul de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010 s-a constatat că acesta se încadrează în situaţia care constituie excepţie de la aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2013, motivat de faptul că, raportat la acesta, a fost pronunţată o hotărâre definitivă, respectiv Sentinţa nr. 989 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2012, irevocabilă prin Decizia nr. 2143 din 08 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Deşi instanţa de fond face trimitere şi analizează succint încadrarea situaţiei de fapt în excepţia de la aplicarea prevederilor O.G. nr. 15/2013, reţinând faptul că, în hotărârile anterior menţionate instanţa de judecată nu a trecut la evocarea fondului, pronunţându-se doar cu privire la excepţia inadmisibilităţii, prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 nu fac distincţie între situaţiile în care cauzele au fost soluţionate pe fond sau nu.

Conform regulilor de interpretare ale normelor juridice, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemus), astfel că atâta vreme cât cu privire la Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor, financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012 a fost pronunţată o hotărâre definitivă, este fără echivoc faptul că prezenta situaţie de fapt se încadrează în excepţia prevăzută la art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013.

Nu în ultimul rând, deşi prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 emisă de Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice se face referire atât la Contractul de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010, cât şi la Contractul de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010, iar intimata-reclamantă din prezenta cauză a criticat ambele componente ale deciziei, instanţa de fond a înţeles să se pronunţe numai cu privire la una dintre acestea.

2.2. Întâmpinarea

Intimata-reclamantă S.C A. S.A. Bistriţa a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia nulităţii recursului şi excepţia inadmisibilităţii recursului, iar în subsidiar a solicita respingerea recursului ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia nulităţii şi a inadmisibilităţii recursului, intimata a arătat că faţă de prev. art. 497 C. proc. civ., soluţia casării cu trimitere spre rejudecare este singura soluţie care poate fi adoptată de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în toate celelalte 6 motive prevăzute de art. 488 C. proc. civ., aşadar inclusiv şi pentru motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 invocat de către pârâta recurenta.

Raportat la cele arătate mai sus, putem observa ca pârâta recurenta a solicitat casarea şi să rejudecând pe fond să se respingă acţiunea formulată, cerere care este inadmisibilă prin raportare la prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 coroborat cu art. 497 noul C. proc. civ. Rejudecarea de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie se poate face numai în ceea ce priveşte motivele de casare prev. de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi pct. 7 C. proc. civ.

Pe fondul recursului, de esenţa recursului este analizarea asupra modului în care o instanţă de fond a aplicat corect sau nu normele prevăzute în dreptul material.

Recurentul are obligaţia să indice în mod expres care sunt normele de drept material încălcate şi apoi să le dezvolte pe larg. Recursul este o cale nedevolutivă de atac, având drept consecinţă nerejudecarea fondului pricinii astfel cum a solicitat prin memoriul de recurs intimata şi cum a şi înţeles să procedeze în dezvoltarea pe larg, unde nu a făcut altceva decât să reitereze cele prezentate instanţei de fond.

Intimata a arătat că este neîntemeiată susţinerea recurentului, în sensul că instanţa nu a analizat argumentele pârâtei; în cuprinsul considerentelor se indică faptul că motivele care au fost invocate de către recurenta în Decizia de respingere a contestaţiei nu se încadrează în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013.

Cu privire la Nota de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012, se arată că recurentul a emis această notă, prin care a aplicat intimatei o corecţie financiară în cuantum de 25% din valoarea Contractului nr. 53 din 15 noiembrie 2010. Împotriva acestei note, a formulat contestaţie în termenul legal, dar care nu a fost soluţionată în termenul legal de 30 de zile, astfel că intimata a sesizat instanţa de judecată cu acţiunea în anulare. Prin hotărârea judecătorească emisă, a fost respinsă acţiunea sa ca inadmisibilă, raportat la faptul ca nu a fost atacată şi Decizia de soluţionare a contestaţiei. În concluzie, instanţa nu s-a pronunţat cu privire la legalitatea şi temeinicia Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012, ci a respins acţiunea cu privire la o chestiune procedurală. În timpul litigiului purtat, intimata a comunicat şi Decizia de soluţionare a contestaţiei formulate împotriva Notei de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 136155b din 03 iulie 2012, Decizie prin care s-a respins contestaţia, dar împotriva acestei Decizii intimata nu a formulat niciun demers judiciar.

Având în vedere aceste aspecte, intimata a arătat că nu se află în situaţia prevăzuta de art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, deoarece instanţa nu s-a pronunţat cu privire la temeinicia şi legalitatea actului, ci pe o chestiune procedurala. Mai mult, la momentul soluţionării contestaţiei, comisia de soluţionare a avut în vedere o altă hotărâre judecătorească, în speţă Hotărârea nr. 2181 din 07 iunie 2013 a Curţii de apel Iaşi, şi nu Hotărârea nr. 898/2012, pronunţată în Dosarul nr. 1523/33/2012 de către curtea de apel Cluj. Deoarece Comisia de Soluţionare a analizat contestaţia formulată prin prisma unei alte hotărâri, în opinia noastră Decizia pronunţată este netemeinică şi nelegală.

Cu privire la Nota de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 127993 din 28 mai 2013, se arată că cererea de suportare de la bugetul statului a contravalorii corecţiei stabilite prin acest act, s-a formulat la data de 22 iulie 2014, iar Nota privind neîncadrarea în prevederile O.G. nr. 15/2013 nr. 143198/CG a fost emisă la data de 30 octombrie 2014. Decizia de soluţionare a contestaţiei nr. 129989 emisă de către Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice a fost emisă la data de 05 decembrie 2014.

În motivarea respingerii contestaţiei, se reţine faptul că la momentul formulării solicitării de suportare de la bugetul statului a contravalorii acestor corecţii şi totodată la momentul emiterii Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013 nr. 143198/CG şi a Deciziei de soluţionare a contestaţiei nr. 129989, nu erau în vigoare prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) din O.G. nr. 15/2013.

Intimata a arătat că, analizând istoricul modificărilor intervenite în corpul O.G. nr. 15/2013, de la momentul adoptării şi până în prezent, se constată faptul ca prevederile art. 2 alin. (4) lit. d) au fost introduse prin legea 334 din 10 decembrie 2013, publicată în M. Of. nr. 774 din 11 decembrie 2013. În consecinţă, nu se poate reţine argumentaţia din motivarea Deciziei că aceste prevederi nu erau în vigoare şi nu aveau aplicabilitate, când în realitate acestea au intrat în vigoare cu cel mai mult de 6 luni înainte de formularea solicitării de suportare a corecţiilor financiare.

În ceea ce priveşte argumentul că pe rolul instanţelor exista un litigiu pendinte, atâta timp cât cu privire la acest act nu exista o hotărâre de admitere sau respingere a acţiunii, nu se află în situaţia prevăzută de art. 6, sens în care starea de fapt reţinută prin Notă se încadra în prevederile art. 2 şi în consecinţă era îndreptăţită la a i se admite cererea de suportare de la buget a contravalorii corecţiei stabilite.

2.3. Răspunsul la întâmpinare

Recurentul-pârât nu a formulat răspuns la întâmpinare, deşi întâmpinarea i-a fost comunicată în termenul legal.

3. Procedura de soluţionare a recursului

3.1. Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 13 octombrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părţile nu au depus puncte de vedere faţă de raportul comunicat.

Prin încheierea din 20 septembrie 2017, completul de filtru a respins excepţia nulităţii recursului şi a inadmisbilităţii recursului, invocate de intimată ca nefondate, apreciind că motivele de recurs invocate pot fi încadrate în prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi a constatat, în raport de conţinutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru soluţionarea recursului conform art. 493 alin. (5) sau 6 C. proc. civ.; pe cale de consecinţă, a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. şi a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

3.2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Într-un prim motiv de recurs, recurenta a invocat faptul că instanţa de fond nu a analizat apărările formulate de autoritatea pârâtă, ci exclusiv motivele invocate de către reclamanta în formularea contestaţiei, omiţând să aibă în vedere întâmpinarea formulată de către Ministerul Fondurilor Europene - Autoritatea de Management POS Mediu.

Întrucât recurenta a invocat şi prev. art. 425 C. proc. civ., Înalta Curte constată că acest motiv de recurs se încadrează în prev. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neinvocate expres de recurentă, dar aplicabile faţă de prev. art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că acest motiv de casare este parţial fondat, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

Astfel, în fapt, intimata-reclamantă a formulat o solicitare de încadrare a corecţiilor aplicate acesteia în categoria corecţiilor financiare a căror contravaloare se va suporta de la bugetul statului în temeiul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013. Aceasta solicitare s-a referit la corecţiile aplicate prin:

- Nota de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 136155 din 03 iulie 2012, prin care a fost aplicată reclamantei o corecţie financiară în cuantum de 25 % din valoarea contractului de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010;

- Nota de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 127993 din 28 mai 2013, prin care a fost aplicată reclamantei o corecţie financiară de în cuantum de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010.

Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, prin Direcţia Generală AM POS MEDIU, al cărei succesor procesual este recurentul din cauza de faţă, a respins solicitarea de mai sus prin Nota privind neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013 nr. 143198/CG din 30 octombrie 2014, prin care s-a reţinut că Nota nr. 136155 din 03 iulie 2012 se încadrează în prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013, iar cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013 s-a reţinut faptul că aceasta este contestata şi la acel moment nu exista o hotărâre pronunţată şi în consecinţă nu îi sunt aplicabile prevederile art. 2 alin. (4) din Ordonanţă.

Împotriva Notei privind neîncadrarea în prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2013 nr. 143198/CG din 30 octombrie 2014, intimata-reclamantă a formulat contestaţie, iar recurenta-pârâtă, prin Comisia de Soluţionare a Contestaţiilor, a respins contestaţia formulată pronunţând Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014.

Împotriva acestei decizii, a fost formulată acţiunea în anulare în faţa instanţei de judecată, iar prima instanţă a anulat integral Decizia nr. 129989 din 5 decembrie 2014 emisă de pârât, dar a motivat exclusiv aspectele legate de Nota nr. 136155 din 03 iulie 2012 aferentă Contractului de serviciu nr. 53 din 15 noiembrie 2010.

Astfel, este corectă susţinerea recurentei-pârâte, în sensul că, deşi prin Decizia nr. 129989 din 05 decembrie 2014 se face referire atât la Contractul de servicii nr. 53 din 15 noiembrie 2010, cât şi la Contractul de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010, iar intimata-reclamantă din prezenta cauză a criticat ambele componente ale deciziei, instanţa de fond a înţeles să se pronunţe numai cu privire la una dintre acestea.

Din lipsa de motivare cu privire la cea de a doua Notă de Constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare nr. 127993 din 28 mai 2013, prin care a fost aplicată reclamantei o corecţie financiară de în cuantum de 5% din valoarea contractului de servicii nr. 55 din 07 decembrie 2010, se ajunge la concluzia necercetării fondului pe acest capăt de cerere, ceea ce va duce la admiterea recursului pe acest temei şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

Trimiterea spre rejudecare se impune cu atât mai mult cu cât prima instanţă nu a analizat susţinerile contradictorii ale părţilor raportat la această notă, în ceea ce priveşte reţinerea unei greşite sau corecte aplicabilităţi în timp a prevederilor art. 2 alin. (4) lit. d) din O.G. nr. 15/2013, aspect ce fusese invocat de către reclamantă prin cererea introductivă de instanţă.

În ceea ce priveşte restul criticilor formulate de recurentul-pârât, cu privire la Nota nr. 136155 din 3 iulie 2012, încadrabile în prev. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. ca urmare a aplicării art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte constată, de asemenea, caracterul fondat al acestora.

Dacă în privinţa acestei note, nu se poate reţine ca fiind fondat motivul de casare prev. de alin. (6) al art. 488 C. proc. civ., sentinţa arătând raţiunile avute în vedere de prima instanţă în soluţia avansată, nu se poate reţine că a fost făcută o corectă aplicare a legii.

Astfel, prev. art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15 din 24 iulie 2013 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare pentru suportarea de la bugetul de stat a sumelor aferente corecţiilor financiare aplicate pentru abaterile de la conformitatea cu legislaţia din domeniul achiziţiilor publice pentru Programul operaţional sectorial Mediu 2007 - 2013, stabilesc că nu fac obiectul prezentului act normativ sumele aferente contractelor finanţate din fonduri europene din cadrul Programului operaţional sectorial Mediu 2007 - 2013:

"c) în situaţia în care corecţiile financiare şi/sau creanţele bugetare stabilite prin note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, precum şi sumele rezultate din aplicarea reducerilor procentuale au fost menţinute de instanţele judecătoreşti în sarcina beneficiarilor prevăzuţi la art. 1, prin hotărâri definitive."

În fapt, în cadrul procesului declanşat de reclamantă în vederea anulării acestei note, prin Sentinţa nr. 989 din 13 decembrie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/33/2012, irevocabilă prin Decizia nr. 2143 din 08 mai 2014 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, acţiunea în anulare formulată de reclamantă a fost respinsă ca inadmisibilă.

Problema de drept ridicată de prezentul recurs este aceea dacă art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 impune ca şi condiţie de aplicabilitate pe aceea ca hotărârile judecătoreşti de menţinere a actului sancţionator să fi realizat o analiză pe fond a legalităţii şi temeiniciei acestuia. Menţinerea unui act administrativ ce a fost atacat în faţa instanţei se poate realiza printr-o multitudine de soluţii procedurale, ce erau cunoscute şi uzuale legiuitorului, dacă ar fi dorit să circumstanţieze în funcţie de acestea.

Înalta Curte constată justeţea argumentelor recurentei; prevederile art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 nu fac distincţie între situaţiile în care cauzele au fost soluţionate pe fond sau nu, iar conform regulilor de interpretare ale normelor juridice, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă.

Per a contrario, ar însemna ca atunci când notele de constatare şi de aplicare a corecţiilor financiare sunt anulate de instanţe, să se verifice dacă anularea a avut în vedere raţiuni care ţineau de fondul corecţiei, iar nu raţiuni procedurale, ceea ce ar depăşi, de asemeni, scopul avut în vedere de legiuitor. Astfel, legiuitorul a avut în vedere ca acele corecţii financiare menţinute prin hotărârile instanţei judecătoreşti, indiferent de soluţia care a dus la această menţinere, să nu mai fie suportate de la bugetul de stat.

Prin urmare, atâta vreme cât cu privire la Nota nr. 136155 din 03 iulie 2012 a fost pronunţată o hotărâre definitivă de respingere a acţiunii în anulare, este fără echivoc faptul că prezenta situaţie de fapt se încadrează în excepţia prevăzută la art. 6 lit. c) din O.G. nr. 15/2013 şi că refuzul de suportare a cuantumului corecţiei de la bugetul de stat era justificat.

3.3. Temeiul procesual al soluţiei date recursului

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentinţa atacată şi rejudecând va respinge acţiunea cu privire la Nota nr. 136155 din 3 iulie 2012, ca nefondată; în temeiul art. 497 raportat la art. 488 alin. (1) pct. 6 coroborat cu art. 498 alin. (2) C. proc. civ. şi cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Finanţelor Publice în numele şi pentru Ministerul Fondurilor Europene împotriva Sentinţei nr. 347 din 23 iunie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosar nr. x/33/2015 în contradictoriu cu intimata-reclamantă SC "A." S.A.

Casează în parte sentinţa atacată şi, rejudecând:

Respinge acţiunea cu privire la Nota nr. 136155 din 3 iulie 2012, ca nefondată.

Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, cu privire la Nota nr. 127993 din 28 mai 2013.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 februarie 2018.