Funding agency's refusal-to-pay annulled; €415,828.47 award upheld on appeal

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, anularea actelor administrative: notificarea privind refuzul din 22 decembrie 2014, raportul de verificare din 11 decembrie 2014 şi raportul de verificare din 16 ianuarie 2015, precum şi obligarea pârâtei să plătească reclamantei suma de 415.

828,47 lei, reprezentând sprijin financiar nerambursabil conform contractului de finanţare din 20 martie 2012 şi cererii de plată cod P121V011161300007.1, cu cheltuieli de judecată.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 6/2015 din data de 02 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, s-au dispus următoarele:

- s-a admis cererea de chemare în judecată şi, în consecinţă, au fost anulate actele emise de pârâtă, respectiv notificarea beneficiarului cu privire la refuzul plăţii din 22 decembrie 2014, raportul de verificare din 11 decembrie 2014 şi raportul de verificare din 16 ianuarie 2015;

- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 415.828,47 lei, reprezentând sprijin financiar nerambursabil conform contractului de finanţare din 20 martie 2012 şi cererii de plată cod P121V011161300007.1.

- a fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 4.700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 6/2015 din data de 02 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale, considerând-o nelegală, întrucât a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, indicând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond apreciază că nu echivalează cu o neregulă nedeţinerea în original a dosarului de achiziţii, la momentul verificării pe teren şi nici inadvertenţele vădite între ofertele prezentate de ofertanţi şi raportul de evaluare.

Astfel, în susţinerea legalităţii actelor administrative emise de recurentă, aceasta învederează clauzele contractuale incidente speţei, din care susţine că rezultă, fără putinţă de tăgadă, că, beneficiarul are obligaţia respectării Instrucţiunilor de achiziţii şi a legislaţiei în materia achiziţiilor, care nu permite vreo neconcordanţă între ofertele depuse de ofertanţi şi raportul de selecţie nici sub aspectul numerelor de înregistrare ale ofertelor nici sub aspectul preţurilor menţionate în acestea.

Susţine recurenta că prin pronunţarea sentinţei, toate dispoziţiile contractuale cât şi ale Ghidului Solicitantului aferent măsurii 121 sunt ignorate de instanţa de fond.

Instanţa de fond consideră că prin depunerea în original în cadrul prezentului litigiu, la termenul din data de 02 noiembrie 2015 a dosarului original a procedurii de achiziţii, beneficiarul probează că a respectat clauzele contractuale şi prevederile Ghidului Solicitantului care obligă fără dubiu beneficiarul să deţină, pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare, în original, un exemplar al dosarului de achiziţii pe care să îl poată prezenta la orice control al Autorităţii Contractante.

Pe de altă parte, motivarea instanţei de fond în sensul că inadvertenţele între oferte şi raportul de evaluare nu au relevanţă şi nu afectează procedura de achiziţii este total nelegală şi contrară Instrucţiunilor de Achiziţii din cadrul Anexei IV la contractul de finanţare.

Precizează recurenta că, nu se poate interpreta, potrivit normelor legale, că inadvertenţele şi neconcordanţele observate de experţii AFIR la verificarea eligibilităţii cererii de plată sunt nişte simple erori strecurate în oferte sau în raportul de evaluare.

În concluzie, consideră că actele administrative emise de recurentă sunt temeinice şi legale neexistând motive concrete care să atragă anularea acestora.

Accesarea sprijinului financiar nerambursabil pentru fiecare din măsurile din cadrul PNDR se realizează prin încheierea de contracte de finanţare/decizii de finanţare între APDRP şi solicitanţii selectaţi pentru finanţare.

Astfel, potrivit prevederilor art. 16(1) - Anexa 1 - Prevederi generale - din Contractul de finanţare:" 16(1) Prin "neregulă" în accepţiunea prezentului contract, se înţelege orice abatere de la legalitate, regularitate şi conformitate, precum şi orice nerespectare a prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementarilor în vigoare privind asistenţa financiară nerambursabilă acordată României de Comunitatea Europeană, precum şi a prevederilor contractului de finanţare, caz în care cheltuiala este neeligibilă şi are ca efect prejudicierea bugetului general al Comunităţilor Europene sau a bugetelor administrate de acestea ori în numele lor şi a bugetului naţional."

Totodată, conform clauzelor contractuale cunoscute şi asumate de Reclamantă prin semnarea contractului de finanţare, beneficiarul se obligă la respectarea prevederilor memorandumurilor de finanţare, acordurilor de finanţare, reglementărilor în vigoare privind asistenta financiară nerambursabilă acordata României de Comunitatea Europeană, precum şi la respectarea tuturor celorlalte clauze ale contractului de finanţare.

Mai precizează recurenta că necunoaşterea de către beneficiar a prevederilor legale comunitare şi naţionale în vigoare nu îl absolvă de respectarea şi aplicarea acestora.

Pentru acordarea finanţării nerambursabile pot fi luate în considerare doar cheltuielile eligibile, cheltuielile prevăzute în bugetul proiectului (buget care constituie Anexa III la contractul de finanţare) având caracter estimativ şi reprezentând plafonul maxim pentru cheltuielile eligibile. Sumele prevăzute în bugetul indicativ nu reprezintă un drept câştigat automat prin semnarea contractului de finanţare, ele trebuind justificate de beneficiar cu documente care să ateste efectuarea lor cu respectarea regulilor de finanţare specifice FEADR.

Face precizarea că respectarea tuturor condiţiilor cerute pentru acordarea finanţării este impusă de reglementări comunitare şi naţionale, acestea urmând a se verifica pe întreaga perioadă de implementare a unui proiect, respectiv de la data acordării deciziei de finanţare şi pe o perioada de încă cinci ani.

4. Apărările intimatei:

Intimata reclamantă SC A. S.R.L a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

A susţinut intimata că pe tot parcursului recursului se face referire exclusiv la aprecieri cu privire la starea de fapt şi la probele administrate.

Cu toate că recurenta învederează în drept, într-un context general, încălcarea normelor de drept material prev. de H.G. nr. 224/2008, aceasta nu face nicio referire concretă şi nicio critică de nelegalitate privind nerespectarea acestui act normativ.

Singura menţiune care se face cu privire la critici de nelegalitate, sunt cele referitoare la art. 21 alin. (2) din H.G. nr. 224/2008 (pagina 9 recurs, aliniat 6) "beneficiarul trebuie să depună din proprie iniţiativă toate eforturile pentru a lua cunoştinţă de toate informaţiile oferite, astfel încât să cunoască înainte de asumarea obligaţiilor toate drepturile şi obligaţiile născute din contractul de finanţare" critici care sunt neîntemeiate şi irelevante în speţă.

Casarea hotărârii de primă instanţă, pe temeiul art. 488 noul C. proc. civ. poate fi solicitată numai pentru motivele de nelegalitate expres şi limitativ prevăzute la pct. 1 - 8, legiuitorul excluzând categoric posibilitatea remedierii, pe calea recursului, a unor erori de fapt. Motivele de fapt şi de drept ale recursului trebuie să se circumscrie în mod riguros acelora limitativ prevăzute de textul legal, în caz contrar ele neputând fi primite.

Ceea ce solicită recurenta este o reapreciere a probelor administrate de prima instanţă, fără a se invoca şi justifica o încălcare sau aplicare greşită a normelor de drept material. Prima instanţă a stabilit starea de fapt, a analizat şi sintetizat probele depuse, iar o reapreciere a lor în faţa instanţei de recurs este exclusă în raport cu dispoziţiile art. 488 noul C. proc. civ., cele care reglementează motivele de casare.

Nu au fost identificate în recursul promovat critici de nelegalitate astfel încât acestea să poată fi supuse controlului de legalitate a instanţei de recurs, recurenta limitându-se strict în critici de apreciere a probelor şi a temeiniciei acestora.

Se mai susţine că însăşi recurenta recunoaşte prin recursul declarat (pagina 3 aliniat penultim) că principiul de bază al finanţărilor nerambursabile este acela al rambursării cheltuielilor eligibile efectuate în prealabil de beneficiar.

Ambele condiţii au fost îndeplinite în cauză de intimata SC A. SRL. Toate cheltuielile efectuate cu achiziţionare de tractor şi celelalte utilaje agricole au fost considerate ca fiind cheltuieli eligibile, motiv pentru care proiectul a fost aprobat şi a fost semnat contractul de finanţare. Ulterior, din resurse proprii şi prin credit bancar, intimata a procedat la plata tuturor bunurilor achiziţionate în cadrul proiectului şi abia după aceea a solicitat rambursarea parţială a acestor cheltuieli prin cererea de plată din 18 septembrie 2014.

Astfel nu există niciun motiv real şi legal pentru care cererea sa de plată să fie refuzată.

Mai arată că în mod corect, instanţa de fond a confruntat toate ofertele şi contractele a căror copie a fost depusă la AFIR, anexă la dosarul achiziţiei, cu ofertele şi contractele în originale, existente în dosarul beneficiarului, prezentate în şedinţa de judecată din data de 02 noiembrie 2015.

Astfel, în urma verificărilor, instanţa de fond a constatat că la dosarul cauzei a fost depus întreg dosarul procedurii de achiziţie astfel cum acesta a fost înregistrat în luna iulie 2013 la pârâtă, iar în şedinţa publica din data de 2 noiembrie 2015 reclamanta prin reprezentantul sau a prezentat originalul aceluiaşi dosar de achiziţie. Totodată, susţine că, instanţa a verificat toate ofertele depuse în dosarul aflat la pârâtă cu dosarul păstrat de reclamanta şi toate contractele încheiate în baza acestor oferte şi a constatat că toate ofertele depuse şi toate contractele încheiate se afla în original în dosarul reclamantei şi în copie în dosarul depus la pârât astfel ca aceasta neregula invocată de recurentă, în realitate, nu exista şi criticile recurentei privind ofertele şi contractele ce au făcut parte din dosarul de achiziţie sunt total neîntemeiate.

Cu privire la critica privind necorespodenta dintre valorile din oferte şi procesul-verbal de selecţie din 25 februarie 2013, instanţa de fond, din nou a verificat aceste aspecte în şedinţa de judecată din 2 noiembrie 2015, şi în prezenţa reprezentantului legal al recurentei, s-a constatat că nu există diferenţe între valorile din ofertele existente la dosarul beneficiarului şi valorile din procesul-verbal de selecţie, fiind verificate în mod special şi ofertele B. şi C. privind tractorul. Nu s-au constatat diferenţe, atât în ofertele menţionate cât şi în procesul-verbal de selecţie nr. 23 din 25 februarie 2013 figurând cu acelaşi preţ 63.800 euro.

Nici în ceea ce priveşte celelalte utilaje la care SC B. şi SC C. au depus oferte nu exista nicio diferenţa între preţul înscris în aceste oferte şi cel menţionate în procesul-verbal-raport de selecţie neputându-se reţine aşadar existenţa vreunei nereguli în ceea ce priveşte preţul ofertat de cele doua societăţi comerciale sub aspectul menţionării lor într-un cuantum diferit în procesul-verbal-raport de selecţie. De altfel, în afara de preţul pentru tractor în actele atacate nu se arată în ce constau aceste diferenţe şi, ca atare în lipsa unei asemenea precizări nu se poate stabili cu exactitate la ce se refera actele contestate acestea fiind imprecise în ce priveşte aceasta ultima constatare.

Cu privire la critica recurentei privind necorespondenta numărului de înregistrare al ofertelor depuse şi datele din Procesul-verbal raport de selecţie nr. 23 din 25 februarie 2013, instanţa de fond, în urma verificării numărului de înregistrare a ofertelor dat de fiecare ofertant în parte, în concordanţă cu registrul propriu de intrări al SC A. SRL aflat în copie la dosar, a constatat concordanţa între aceste numere de înregistrare, concordanţă care permite determinarea cu certitudine a ofertei la care face referire acest proces-verbal, existând în mod neechivoc certitudinea ca ofertele prezentate şi în faţa instanţei sunt cele care s-au depus, care au primit numărul de înregistrare în discuţie şi care sunt astfel individualizate în procesul-verbal-raport de selecţie.

În ce priveşte ultima critică a recurentei, că în oferta depusă de C. SRL, preţul pentru încărcătorul frontal este în valoarea de 9.120 euro în timp ce în procesul-verbal de selecţie valoarea menţionată este de 9.000 euro, iar la echipamentul de cântărit şi ambalat preţul este de 8.850 euro iar în procesul-verbal 8.405 euro, arătă că este vorba doar de o eroare materială de transcriere. Este singura diferenţă de preţ între oferte şi procesul-verbal de selecţie, aşa cum a constatat şi instanţa de fond.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru:

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 9 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a respins excepţia nulităţii recursului, invocată de intimată pe calea întâmpinării şi a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Verificând documentele dosarului şi susţinerile părţilor, precum şi actele normative incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Un prim motiv de recurs se referă la faptul că în urma reverificării dosarelor de achiziţii de către experţii recurentei s-a constatat faptul că beneficiarul nu deţinea ofertele şi contractele în original, conform manualului de procedură achiziţii private, iar Raportul de evaluare întocmit de beneficiar în urma selecţiei de oferte încheiate în data de 25 februarie 2013, face referire la alte oferte decât cele prezentate de beneficiar experţilor verificatori pe teren, iar valoarea bunurilor menţionată în raportul de selecţie este diferită faţă de cea menţionată în oferte.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că în Contractul de finanţare la cap. 4.3 "Depunerea de către beneficiar a dosarului de achiziţii" se prevede că: "Dosarul de achiziţii se întocmeşte în 3 exemplare, 1 exemplar original, cu documente în original rămâne la beneficiar şi 2 exemplare (copii conforme cu originalul) se depun la OJFIR (OJPDRP)/CRFIR (CRPDRP) ". Conformitatea poate fi efectuata în situaţii speciale la solicitarea conducerii AFIR (APDRP) sau a CRFIR (CRPDRP) care pot dispune verificarea conformităţii dosarului de achiziţii original cu cele doua copii depuse la sediul beneficiarului ori de cate ori este cazul şi numai ulterior depunerii dosarelor de achiziţii şi verificării acestora din punct de vedere procedural".

Aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, din compararea dosarului de achiziţii aflat în original la societatea intimată-reclamantă şi în copie la recurenta pârâtă, se observă că toate contractele încheiate se afla, în original, în dosarul reclamantei şi în copie, în dosarul depus la pârât, astfel că această neregulă în realitate nu există.

Un al doilea motiv de recurs invocat se referă la faptul că la sediul beneficiarului au fost identificate mai multe exemplare în original ale aceleiaşi oferte şi ale aceluiaşi ofertant, fiecare cu alta suma, diferite totodată de valoarea specificata în "Raportul de selecţie".

În plus, s-a susţinut că în dosarul administrativ exista trei exemplare din procesul-verbal raport de selecţie din 25 februarie 2013. O copie din Dosarul de achiziţii depus la OJFIR Cluj şi două exemplare identificate la beneficiar. Unul din exemplarele identificate la beneficiar este diferit de celelalte două în sensul că valorile utilajelor ofertate sunt diferite.

Din verificarea documentelor dosarului se constată că singurele diferenţe ce se pot constata sunt cele din oferta SC C. SRL. În această oferta preţul încărcătorului frontal este de 9.120 euro iar în procesul-verbal-raport de selecţie este indicat preţul de 9.000 euro, iar în ceea ce priveşte maşina de încărcat şi ambalat preţul este în oferta de 8.850 euro iar în procesul-verbal-raport de selecţie preţul este de 8.405 euro.

Aceste diferenţe, însă, nu au fost de natură să influenţeze cursul procedurii de achiziţie, întrucât, aşa cum a constatat şi instanţa de fond, pentru aceste doua utilaje selecţia a fost câştigată de alte societăţi comerciale respectiv pentru încărcător frontal SC D. SRL, iar pentru maşina de încărcat şi ambalat SC E. SRL care au oferit un preţ mai bun.

Pe de altă parte, nici menţionarea greşită în raportul de selecţie a numerelor de înregistrare a ofertelor, nu reprezintă decât simple erori materiale, care nu pot atrage sancţiunea neeligibilităţii cheltuielilor, în condiţiile în care nu s-a dovedit o influenţă a acestor erori asupra procedurii de selecţie şi a rezultatului derulării achiziţiei.

Mai mult, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în ceea ce priveşte neconcordanţa sub aspectul numerelor de înregistrare pentru ofertele SC B., SC C. şi SC E. aceasta neconcordanţă nu exista în realitate, întrucât fiecare dintre ofertanţi a emis oferta sub propriul numar de înregistrare. Odată cu primirea lor reclamanta a alocat fiecărei oferte un număr propriu de înregistrare în registrul său de intrări aflat în copie în anexa 5 a cererii de chemare în judecată.

Recurenta susţine în recursul său că "instanţa de fond consideră că prin depunerea în original în cadrul prezentului litigiu, la termenul din data de 02 noiembrie 2015 a dosarului original a procedurii de achiziţii, beneficiarul probează că a respectat clauzele contractuale şi prevederile Ghidului Solicitantului care obligă fără dubiu beneficiarul sa deţină pe toată durata de valabilitate a contractului de finanţare în original un exemplar al dosarului de achiziţii pe care să îi poată prezenta la orice control al Autorităţii Contractante."

Totodată, recurenta mai arată că, "motivarea instanţei de fond în sensul că inadvertenţele între oferte şi raportul de evaluare nu au relevanţă şi nu afectează procedura de achiziţii este total nelegală şi contrară Instrucţiunilor de Achiziţii din cadrul Anexei IV la contractul de finanţare."

În afară de faptul că recurenta a citat în cuprinsul recursului o serie de texte de lege din contractul de finanţare şi din Instrucţiunile de Achiziţii din cadrul Anexei IV, aceasta nu a indicat în concret, de ce sunt nelegale constatările instanţei de fond, având în vedere că din nicio dispoziţie legală citată nu rezultă că simplele erori materiale din documentaţia de achiziţie, recunoscute de altfel de intimată, ar putea conduce la declararea ca neeligibilă a finanţării.

Pe de altă parte, în ce priveşte originalul ofertelor, acestea au fost depuse la dosar, astfel încât nu se mai poate susţine ipoteza inexistenţei lor, ceea ce face ca premisa recurentei să nu poată fi primită.

Ca atare, Înalta Curte constată că în mod legal prima instanţă a stabilit, în urma administrării tuturor probelor relevante că nu se poate reţine în speţă, încălcarea prevederilor cuprinse în anexa IV din contractul de finanţare încheiat între părţile litigante.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu consecinţa menţinerii ca legală a hotărârii instanţei de fond.

În conformitate cu prevederile art. 494 raportat la art. 451 C. proc. civ., recurenta pârâtă va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariul apărătorului intimatei reclamante.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâta Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale împotriva Sentinţei civile nr. 6/2015 din 2 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Cluj, secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale la plata către intimata-reclamantă SC A. SRL a sumei de 4500 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.