Police license refusal upheld; manager's missing police clearance bars licensing

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Cererea de chemare în judecată

Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub numărul x/64 din 05 august 2013, reclamanta SC "A." SRL Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică a solicitat: anularea adresei din 09 iulie 2013, emisă de IGPR, privind soluţionarea nefavorabilă a Cererii nr. 2/2013 vizând acordarea licenţei de funcţionare pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, prevăzută de Legea nr. 333/2003; anularea adresei din 22 iulie 2013 emisă de IGPR, prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva adresei din 09 iulie 2013; să se constate îndeplinirea de către societatea reclamantă şi de către administratorul ei - numitul B. - a tuturor condiţiilor legale prevăzute de Legea nr. 333/2003 şi H.G. nr. 1010/2004, în vederea licenţierii în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei; obligarea pârâtei să emită licenţa de funcţionare pentru desfăşurarea de activităţi în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, prevăzută de Legea nr. 333/2003; în subsidiar, obligarea pârâtei să comunice în mod punctual motivul refuzului eliberării licenţei, atât în fapt, cât şi în drept, cu referire exactă asupra condiţiei neîndeplinite de firma reclamantă.

Ulterior, reclamanta, a declarat, în şedinţa publică din data de 7 noiembrie 2013, că înţelege să îşi restrângă acţiunea, prin renunţarea la capătul subsidiar de cerere, care vizează obligarea pârâtei să comunice în mod punctual motivul refuzului eliberării licenţei, poziţie de care instanţa a luat act.

2. Soluţia instanţei.

Prin Sentinţa civilă nr. 238 F din data de 16 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă, în parte, acţiunea în contencios administrativ formulată şi restrânsă de reclamanta SC "A." SRL Covasna, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române să elibereze reclamantei SC "A." SRL Covasna licenţa pentru desfăşurarea activităţilor de instalare şi întreţinere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei (cod CAEN 4321), fiind respinsă în rest acţiunea.

Prin Decizia civilă nr. 1974 din data de 13 mai 2015, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admis recurs declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei civile nr. 238 F din data de 16 decembrie 2013, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, fiind casată hotărârea recurată şi trimisă cauza spre rejudecare.

În fond după casare, cauza a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/64/2013*.

Prin Sentinţa nr. 122/2015 din data de 12 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă, în parte, acţiunea formulată şi precizată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică şi, în consecinţă, a fost obligat pârâtul să elibereze reclamantei licenţa pentru desfăşurarea activităţilor de instalare şi întreţinere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei (cod CAEN 4321), fiind respinse celelalte pretenţii.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei nr. 122/2015 din data de 12 noiembrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Rutiere, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului s-a arătat că în dispozitivul sentinţei, instanţa de fond a reţinut în mod greşit, faptul că Legea nr. 333/2003 face distincţie între licenţa de desfăşurare a activităţii, care se emite de către IGPR şi avizarea conducătorului societăţii care se află în competenţa inspectoratelor de poliţie judeţene. Astfel, Curtea de Apel Braşov concluzionează că existenţa avizului nu reprezintă o condiţie pentru eliberarea licenţei de funcţionare, invocând faptul că avizul poate fi acordat şi ulterior.

Această interpretare contravine prevederilor art. 76 din normele metodologice de aplicare a legii, adoptată prin H.G. nr. 301/2013, care dispun că "în vederea obţinerii licenţei de funcţionare (...) reprezentantul legal al societăţii depune la inspectoratul de poliţie judeţean competent sau la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe bază de opis, următoarele documente: (...) lit. c) documente privind dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 20 alin. (10) din Lege de către conducătorul societăţii".

Totodată, instanţa de fond interpretează în mod eronat prevederile art. 77 din H.G. nr. 301/2013, cu trimitere la art. 27, referitor la faptul că avizul se acordă şi ulterior licenţierii.

Din interpretarea teleologică a prevederilor H.G. nr. 301/2012, este evident că această posibilitate alternativă se referă la demersul ulterior licenţierii numai în cazul schimbării conducătorului societăţii deja avizate, această obligaţie derivând din interpretarea prevederilor art. 80, în sensul că societatea specializată poate desfăşura activităţi doar dacă conducătorul deţine avizul poliţiei.

În consecinţă, există o cauzalitate directă între existenţa avizului conducătorului societăţii şi emiterea licenţei de funcţionare, iar sentinţa instanţei de fond, cu privire la obligarea instituţiei de eliberare a licenţei de funcţionare fără existenţa avizului conducătorului, este greşită.

4. Apărările intimatei:

Intimata reclamantă nu a formulat întâmpinare la recursul declarat, deşi acesta i-a fost comunicat în termenul legal.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru:

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în Complet de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 9 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 11 decembrie 2017, Completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului:

Verificând documentele dosarului şi susţinerile părţilor, precum şi actele normative incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Ca situaţie de fapt, se reţine că societatea intimată a solicitat Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia Ordine Publică eliberarea licenţei de funcţionare pentru activitatea de întreţinerea şi montarea sistemelor de securitate. Prin adresa nr. 1.309.255/S3/TL din 09 iulie 2013, I.G.P.R. - Direcţia de Ordine Publică a comunicat acesteia faptul că s-a constatat neîndeplinirea condiţiilor legale de emitere a licenţei societăţii, pe motiv că nu au fost îndeplinite prevederile art. 77, coroborat cu art. 27 alin. (2) din H.G. nr. 301/2012 de către B. - administratorul societăţii.

Împotriva adresei de comunicare a refuzului autorităţii de a elibera licenţa, intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă, iar prin adresa din 22 iulie 2013 a I.G.P.R. - Direcţia de Ordine Publică a răspuns în sensul că se menţine punctul de vedere exprimat anterior, privind neîndeplinirea condiţiilor de eliberare a licenţei.

În faza de rejudecare a cauzei, Curtea de Apel Braşov a reţinut că "legea face o distincţie clară între licenţa de desfăşurare a activităţii, care se emite, în favoarea persoanei fizice sau juridice care urmează efectiv să exercite această activitate, de către Inspectoratul General al Poliţiei Române, cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii şi avizarea conducătorului persoanei juridice, aflată în competenţa inspectoratelor de poliţie judeţene sau Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti, după caz."

Prima instanţă a stabilit că, "întrucât avizul poate fi obţinut de conducătorul persoanei juridice şi ulterior emiterii în favoarea acesteia a licenţei de funcţionare, este evident că existenţa avizului nu poate reprezenta o condiţie de emitere a licenţei", iar în aceste condiţii refuzul de eliberare a licenţei este nelegal.

Pornind de la criticile formulate în cadrul prezentului recurs, Înalta Curte va porni analiza de la textele de lege incidente în cauză, în forma existentă la momentul exprimării refuzului autorităţii, contestat în prezenta cauză:

Art. 34 din Legea nr. 333/2003:

(1) Persoanele fizice sau juridice pot desfăşura activităţi de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere a componentelor sau sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, numai pe baza licenţei eliberate de Inspectoratul General al Poliţiei Române, prelungită la fiecare 3 ani, şi cu avizul prealabil al Serviciului Român de Informaţii, eliberat în termen de 30 de zile.

(2) Persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) sunt obligate ca, în termen de 15 zile, să comunice în scris unităţii de poliţie competente orice modificare intervenită în structura şi organizarea activităţii pentru care a fost eliberată licenţa.

(3) Conducătorii persoanelor juridice, personalul tehnic al acestora şi persoanele fizice care desfăşoară activităţile prevăzute la alin. (1) se avizează de inspectoratele de poliţie judeţene sau de Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti pe raza cărora/căreia societatea îşi are sediul, respectiv persoana fizică, domiciliul.

(4) Persoanele licenţiate sau autorizate într-unul dintre statele membre ale Uniunii Europene sau ale Spaţiului Economic European pot desfăşura activităţile prevăzute la alin. (1) şi (3) după notificarea Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Art. 76 din H.G. nr. 301/2012 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor:

(1) În vederea obţinerii licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere a sistemelor de alarmare împotriva efracţiei şi/sau servicii privind sistemele de securizare, reprezentantul legal al societăţii depune la inspectoratul de poliţie judeţean competent sau la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe bază de opis, următoarele documente:

a) documentele prevăzute la art. 25 alin. (1) lit. a), f), g) şi h);

b) regulamentul de organizare şi funcţionare, care cuprinde: organigrama societăţii comerciale, din care să rezulte organizarea activităţii în domeniul pentru care se cere licenţierea, mijloacele tehnice din dotare şi procedurile de lucru specifice activităţii pentru care se solicită licenţierea sau, atunci când există implementat un sistem de management al calităţii, procedurile de lucru pentru domeniul în care se solicită licenţierea;

c) documente privind dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 20 alin. (10) din Lege de către conducătorul societăţii.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. c), necesare acordării avizului prevăzut de art. 20 alin. (9) din Lege, sunt:

a) documentele prevăzute la art. 25 alin. (2) lit. a)-c);

b) copie certificată de pe certificatul de competenţe pentru ocupaţia "proiectant sisteme de securitate", "inginer sisteme de securitate" ori "tehnician sisteme de securitate";

c) declaraţie pe propria răspundere cu privire la cunoaşterea obligaţiei păstrării confidenţialităţii datelor şi informaţiilor obţinute în procesul muncii, potrivit art. 32 din Lege.

Art. 20 din Legea nr. 333/2003:

(9) Conducătorul societăţii specializate de pază şi protecţie trebuie să obţină avizul inspectoratului de poliţie judeţean sau al Direcţiei generale de poliţie a municipiului Bucureşti, după caz, în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea respectivă.

(10) Unitatea de poliţie competentă poate acorda avizul persoanei prevăzute la alin. (9), care are cetăţenie română sau cetăţenia unuia dintre statele membre ale Uniunii Europene ori ale Spaţiului Economic European, a împlinit vârsta de 21 de ani, posedă pregătire corespunzătoare atribuţiilor ce îi revin, este cunoscută ca având o bună conduită cetăţenească şi nu a suferit condamnări pentru infracţiuni săvârşite cu intenţie.

Art. 25 din H.G. nr. 301/2012 privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor:

(1) În vederea obţinerii licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de pază şi protecţie, reprezentantul legal al societăţii trebuie să depună la inspectoratul de poliţie judeţean competent sau la Direcţia Generală de Poliţie a Municipiului Bucureşti, pe bază de opis, următoarele documente:

a) cererea de acordare a licenţei de funcţionare, datată şi înregistrată la societate;

b) regulamentul de organizare şi funcţionare, întocmit cu respectarea modelului pus la dispoziţie de Inspectoratul General al Poliţiei Române, adaptat specificului societăţii;

c) lista prevăzută la art. 20 alin. (3) lit. b) din Lege;

d) copie certificată de pe dovada eliberată de Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci, referitoare la înregistrarea denumirii societăţii şi a însemnelor distinctive;

e) copie certificată de pe notificarea prin care se încunoştinţează consiliul judeţean sau, după caz, Consiliul General al Municipiului Bucureşti despre faptul că societatea are sediul social în zona de responsabilitate a acestora;

f) certificatul de înregistrare şi certificatul constatator, eliberate de oficiul registrului comerţului cu toate menţiunile înscrise şi/referitoare la situaţia societăţii comerciale;

g) documente privind dovada existenţei sediului înregistrat şi autorizat pentru organizarea administrativă şi coordonarea operativă a personalului angajat;

h) copii certificate de pe atestatele profesionale pentru persoanele care urmează să execute activităţi de pază şi protecţie, în situaţia în care societatea are angajate astfel de persoane;

i) documente privind dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute la art. 20 alin. (10) din Lege de către conducătorul societăţii;

j) dovada achitării taxei pentru obţinerea licenţei de funcţionare prevăzute la art. 20 alin. (3) lit. e) din Lege.

(2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. i), necesare acordării avizului prevăzut la art. 20 alin. (9) din Lege, sunt următoarele:

a) copii certificate de pe actul de identitate sau alte documente ce fac dovada cetăţeniei şi a vârstei;

b) certificatul de cazier judiciar în termen de valabilitate;

c) curriculum vitae elaborat potrivit prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 1.021/2004 pentru aprobarea modelului comun european de curriculum vitae;

d) copie a certificatului de competenţe pentru ocupaţia "manager de securitate" sau a diplomei de licenţă - profilul ştiinţe juridice.

(3) Documentele prevăzute la alin. (1) şi (2), depuse în copie certificată, se prezintă însoţite de documentele originale, care după confruntare se restituie reprezentantului legal.

(4) Persoanele juridice străine care solicită obţinerea licenţei de funcţionare pentru a desfăşura activităţi de pază şi protecţie trebuie să depună documente similare celor prevăzute la alin. (1)-(3), traduse şi legalizate.

Din textele legale citate mai sus, rezultă, fără putinţă de tăgadă, că la momentul solicitării acordării licenţei de funcţionare, conducătorul societăţii petente trebuie să facă dovada îndeplinirii condiţiei legale prev. de art. 20 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 333/2013, respectiv să obţină în prealabil avizul emis de Inspectoratul Judeţean de Poliţie, care să ateste că îndeplineşte criteriile de onorabilitate stabilite de legiuitor.

Astfel, se observă că actul administrativ atacat în prezenta cauză este adresa din 09 iulie 2013 emisă de Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliţiei Române - Direcţia de Ordine Publică, aflată în copie la dosar fond, prin care s-a refuzat solicitarea SC A. SRL de acordare a licenţei în domeniul sistemelor de alarmare împotriva efracţiei, stabilindu-se că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru eliberarea acesteia.

Concret, motivul pentru care s-a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile legale pentru eliberarea licenţei a fost acela că B., conducătorul societăţii şi administrator nu a obţinut avizul favorabil de la IPJ. Totodată, în adresa menţionată s-a luat act de faptul că B. a fost condamnat la 1 an şi 6 luni închisoare cu suspendare conform art. 861, 862 C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat.

Din referatul cu nr. 1313827/S3 din 22 iulie 2013, aflat la dosar fond, emis anterior actului administrativ atacat, rezultă că deşi s-a adresat o cerere în acest sens, "IPJ Covasna - Serviciul de Ordine Publică nu a acordat aviz domnului B., conducătorul societăţii SC A. SRL, aspect rezultat din Raportul nr. 127528 din 19 iunie 2013".

Prin urmare, sub aspect formal, Înalta Curte constată că la momentul verificării documentelor pentru îndeplinirea condiţiilor legale, de către recurentul pârât, intimata nu îndeplinea un criteriu esenţial pentru obţinerea licenţei şi anume nu obţinuse avizul prealabil pentru conducătorul societăţii, conform celor de mai sus.

În considerarea dispoziţiilor deciziei anterioare de casare, prima instanţă trebuia să stabilească dacă în vederea obţinerii licenţei de funcţionare reprezentantul legal al societăţii, care este ţinut să depună la inspectoratul de poliţie o serie de documente, între care şi cel prin care se face dovada că persoana nu a suferit condamnări anterioare, materializat prin avizul eliberat de Inspectoratul Judeţean de Poliţie, a obţinut sau nu acest aviz.

În cauză, la momentul depunerii documentaţiei de eliberare a licenţei de funcţionare, conducătorul societăţii nu avea avizul eliberat de IPJ, privind îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 20 alin. (10) din lege, aviz care trebuia obţinut în prealabil de la o altă instituţie decât autoritatea căreia intimata i s-a adresat.

Prin urmare, aprecierile instanţei de fond, referitoare la efectele legale ale reabilitării, nu au nicio relevanţă, de vreme ce, această verificare trebuia efectuată de către Inspectoratul Judeţean de Poliţie, la momentul eliberării avizului conducătorului societăţii, iar acest aviz trebuia obţinut anterior depunerii documentaţiei de eliberare a licenţei.

Cum, în speţă, nu s-a contestat refuzul de eliberare a avizului de către IPJ Covasna, iar recurentul pârât nu putea examina îndeplinirea condiţiilor prev. de art. 20 alin. (10) din lege, potrivit prevederilor legale, ci doar constata acordarea în condiţiile legii a avizului, aşa cum de altfel a procedat, Înalta Curte constată că refuzul exprimat este legal.

Aşadar, obţinerea avizului conducătorului societăţii, de la Inspectoratul Judeţean de Poliţie, reprezintă o condiţie prealabilă şi necesară în procedura licenţierii, pe care intimata reclamantă nu a îndeplinit-o în cauză şi nici nu a făcut dovada că ar fi obţinut ulterior acest document.

Pe cale de consecinţă, refuzul de eliberare a licenţei de funcţionare, nu poate fi apreciat ca fiind unul abuziv şi este exprimat de recurentă în termenii legali prevăzuţi de legiuitor în actul normativ de reglementare a activităţii de pază şi protecţie.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va dispune admiterea recursului declarat de recurentul pârât, cu consecinţa casării hotărârii instanţei de fond, şi, în rejudecare, respingerea în totalitate a acţiunii formulate de intimata reclamantă.

Hotărârea instanţei de fond, va fi menţinută în ce priveşte dispoziţia privind respingerea pretenţiilor de a se anula adresele prin care s-a exprimat refuzul şi de a se constata îndeplinirea de către societate şi de către administratorul acesteia a condiţiilor legale în vederea licenţierii, aşa cum rezultă din considerentele şi dispozitivul sentinţei.

În conformitate cu prevederile art. 494 şi 453 alin. (1) C. proc. civ., se va dispune obligarea intimatei reclamante la suportarea cheltuielilor de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române împotriva Sentinţei nr. 122/2015 din 12 noiembrie 2015 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.

Casează în parte sentinţa recurată şi, rejudecând, respinge în totalitate cererea de chemare în judecată a reclamantei SC A. SRL Covasna, ca neîntemeiată.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Obligă intimata-reclamantă SC A. SRL Covasna la plata către recurentul-pârât Inspectoratul General al Poliţiei Române a sumei de 100 lei cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 5 februarie 2018.