Administrative litigation penalty for non-execution of judgment transferred to first-instance court due to lack of jurisdiction

Asupra plângerii de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin cererea formulată şi înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 18 octombrie 2017, petenţii A. şi B. solicită obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata de penalităţi către B., în calitate de parte vătămată, în baza prevederilor art. 52 din Constituţia României şi a art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum şi anularea în tot, în baza prevederilor art. 153 alin. (2) şi art. 179 alin. (3) C. proc. civ., a următoarelor hotărâri judecătoreşti: Decizia nr. 532 din 16 februarie 2017 din Dosarul nr. x/1/2016; Sentinţa civilă nr. 1367 din 15 iunie 2017 din Dosarul nr. x/84/2017, precum şi decizia ce urmează a se pronunţa de către Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/84/2017.

De asemenea, solicită anularea Deciziei civile nr. 9960 din 21 octombrie 2013 din Dosarul nr. x/84/2013 şi Decizia civilă nr. 690 din 27 ianuarie 2014 din Dosarul nr. x/84/2013.

Cererea este întemeiată pe prevederile art. 1 alin. (5) şi art. 16 alin. (2) din Constituţia României, art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 905, art. 906 C. proc. civ., respectiv pe prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi ale Deciziei nr. 2179 din 17 iunie 2010 a Parlamentului European.

În motivarea cererii, petenţii critică modalitatea de soluţionare a Dosarelor nr. x/1/2016, nr. x/84/2017 şi nr. x/84/2013, apreciind că prin soluţiile pronunţate şi prin modalitatea de administrare şi reţinere a probelor depuse, petenţii au fost prejudiciaţi, astfel că sunt îndreptăţiţi la acordarea de penalităţi.

De asemenea, se invocă stabilirea eronată a cadrului procesual în privinţa părţilor chemate în judecată, susţinând că în dosarele mai sus arătate, pentru acordarea de penalităţi a înţeles să cheme în judecată Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice şi nu Consiliul Superior al Magistraturii. Invocă şi nelegala citare a Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice, care potrivit dispoziţiilor art. 153 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. este sancţionată cu nulitatea.

În esenţă, petenţii, în baza unui presupus refuz de punere în aplicare a Sentinţei civile nr. 470 din 12 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. x/84/2009 al Tribunalului Sălaj, astfel cum a fost modificată în recurs prin Decizia civilă nr. 2816/2010 din data de 11 noiembrie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/84/2009, solicită acordarea de penalităţi.

2. Apărarea formulată de intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice

Deşi legal citat, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice nu a formulat întâmpinare.

II. Considerentele Înaltei Curţi

Reclamantul a învestit Înalta Curte cu o cerere formulată în temeiul art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 905 şi 906 C. proc. civ., solicitând obligarea Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice la plata de penalităţi pentru neexecutarea Sentinţei civile nr. 470 din 12 februarie 2010 pronunţată în Dosarul nr. x/84/2009 al Tribunalului Sălaj, modificată în recurs prin Decizia civilă nr. 2816/2010 din data de 11 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.

Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004: "(3) La cererea creditorului, în termenul de prescripţie a dreptului de a obţine executarea silită, care curge de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (1) şi care nu au fost respectate, instanţa de executare, prin încheiere definitivă, dată cu citarea părţilor, aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, care se face venit la bugetul de stat, iar reclamantului îi acordă penalităţi, în condiţiile art. 905 C. proc. civ."

Totodată, art. 905 şi 906 C. proc. civ., invocate de către petenţi în prezentul demers judiciar vizează Executarea obligaţiei de a nu face şi, respectiv, Aplicarea de penalităţi, etape circumscrise de asemenea, etapei de executare.

Conform dispoziţiilor art. 97 C. proc. civ., "Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie judecă:

1. recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel, precum şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege;

2. recursurile în interesul legii;

3. cererile în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor probleme de drept;

4. orice alte cereri date prin lege în competenţa sa."

Văzând obiectul cererii formulate de către petenţi şi temeiurile de drept invocate de către aceştia, se reţine că în materia contenciosului administrativ, instanţa de executare se stabileşte potrivit art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia: "(1) Instanţa de executare, care în materia contenciosului administrativ este, potrivit art. 2 alin. (1) lit. ţ), instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ, aplică, respectiv acordă sancţiunea şi penalităţile prevăzute la art. 24 alin. (3), fără a fi nevoie de învestirea cu formulă executorie şi de încuviinţarea executării silite de către executorul judecătoresc. "

În conformitate cu dispoziţiile citate, Înalta Curte reţine că, în materia contenciosului administrativ şi fiscal, sancţiunea şi penalităţile prevăzute de art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 pentru neexecutarea la termen, de către autoritatea publică, a unei hotărâri judecătoreşti se aplică, respectiv se acordă de către instanţa de executare, la cererea reclamantului, iar conform art. 2 alin. (1) lit. ţ) din aceeaşi lege, "instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ".

În cauză, Sentinţa nr. 470 din 12 februarie 2010 din Dosarul nr. x/84/2009 a fost pronunţată de Tribunalul Sălaj şi, prin urmare, această instanţă este competentă să soluţioneze cererea formulată de petenţi.

Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. art. 25 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) lit. ţ) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va trimite cauza privind petenţii A. şi B., spre soluţionare, la Tribunalul Sălaj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Trimite cauza privind petenţii A. şi B., spre soluţionare, la Tribunalul Sălaj.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2018.