Annulment challenge granted and appeal re-set for hearing after integrity report ruling made without legally summoned parties.

Asupra contestaţiei în anulare de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Cadrul procesual

Prin contestaţia înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/118/2013 din 30 iulie 2013, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 31270/G/II/11 iulie 2013.

Prin Sentinţa civilă nr. 56/CA din 15 ianuarie 2014, Tribunalul Constanţa, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.

Ulterior, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii iniţiale, prin care a solicitat introducerea în cauză a inspectorului de integritate B., autor al raportului contestat în cauză.

2. Hotărârea de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 16/CA din 04 februarie 2015, pronunţată în Dosarul nr. x/118/2013, de către Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, învestită cu soluţionarea cauzei în fond, subsecvent declinării de competenţă, a dispus următoarele:

A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a funcţionarului public B., invocată de pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca nefondată.

A admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Integritate şi B.

A dispus anularea Raportului de evaluare nr. 31267/G/II din 11 iulie 2013, ca nelegal.

A respins cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 100.000 lei, ca nefondată.

3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinţei civile nr. 16/CA din 04 februarie 2015 pronunţate de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/118/2013, a declarat recurs pârâta Agenţia Naţională de Integritate, invocând dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din noul C. proc. civ. şi solicitând casarea în tot a sentinţei atacate şi, în rejudecare, respingerea contestaţiei, cu consecinţa menţinerii ca temeinic şi legal a Raportului de evaluare nr. 31270/G/II din 11 iulie 2014 emis de Agenţia Naţională de Integritate, apreciind că soluţia instanţei de fond a fost pronunţată cu încălcarea şi aplicarea greşită a normelor de drept material.

4. Decizia pronunţată în recurs şi atacată cu contestaţie în anulare

Prin Decizia civilă nr. 820 din 2 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/118/2013, s-a admis recursul declarat de pârâta Agenţia Naţională de Integritate împotriva Sentinţei civile nr. 16/CA din 04 februarie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal; s-a casat în parte sentinţa atacată şi, în rejudecare, a fost a respinsă în tot acţiunea reclamantului A., ca neîntemeiată, fiind menţinută sentinţa atacată cu privire la soluţia dată excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive.

5. Contestaţia în anulare formulată

Împotriva Deciziei civile nr. 820 din 2 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/118/2013, contestatorul A. a formulat contestaţie în anulare, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 503 şi următoarele C. proc. civ., solicitând admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei contestate şi respingerea recursului promovat de Agenţia Naţională de Integritate.

S-a arătat că decizia contestată este nelegală, întrucât la momentul soluţionării recursului, recurentul-contestator nu a fost citat şi nu a avut cunoştinţă de termenul fixat, fiindu-i încălcat dreptul la apărare, în condiţiile în care, prin dispoziţiile art. 153 C. proc. civ., se prevede că instanţa poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părţile au fost legal citate ori s-au prezentat personal sau prin reprezentant, în caz contrar, instanţa fiind ţinută să amâne judecarea cauzei şi să dispună refacerea procedurii de citare.

În speţă, se susţine că a solicitat ca actele de procedură să îi fie comunicate la sediul profesional al avocatului care îl reprezenta, dar cu toate acestea, nu a fost citat la acea adresă, motiv pentru care consideră că pentru termenul din data de 02 martie 2017 nu a fost îndeplinită procedura de citare cu recurentul, fiind incidente dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Cu privire la fondul cauzei, arată că recursul formulat de către Agenţia Naţională de Integritate este nefondat, sens în care solicită respingerea recursului şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii de primă instanţă, arătând că, prin Raportul de evaluare nr. 30629/G/II din 23 iulie 2014 emis ulterior în aceeaşi lucrare cu nr. 14547/A/II din 13 martie 2012, s-a dispus clasarea lucrării, reţinându-se că nu au fost identificate elemente de încălcare a legislaţiei privind regimul juridic al conflictului de interese.

6. Apărările formulate de intimata Agenţia Naţională de Integritate

Intimata Agenţia Naţională de Integritate a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei în anulare ca nefondată, având în vedere că motivele de fapt invocate de contestator nu se regăsesc între cele prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., iar decizia contestată a fost pronunţată cu respectarea Codului de procedură civilă, şi anume art. 493 alin. (6).

Se mai arată că, deşi contestatorului i s-a comunicat raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, acesta nu a formulat niciun punct de vedere referitor la raport.

Consideră că în speţă nu se poate invoca faptul că prevederile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. nu ar fi aplicabile pe motiv că recurentul nu şi-a dat acordul pentru soluţionarea recursului de către completul de filtru, atât timp cât, raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului este un act întocmit ulterior, iar recurentul avea posibilitatea să precizeze în mod expres că nu este de acord cu soluţionarea recursului în procedura de filtru.

II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu soluţionarea contestaţiei de faţă, analizând motivele formulate în raport cu hotărârea atacată şi dispoziţiile legale incidente în cauză, reţine cele ce urmează:

1. Argumentele de fapt şi de drept relevante

În speţă, contestatorul a formulat contestaţie în anulare împotriva unei decizii pronunţate în calea de atac a recursului, criticând faptul că soluţionarea cauzei s-a făcut în cadrul procedurii de filtru, fără citarea părţilor.

Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, prin care se cere însăşi instanţei ce a pronunţat hotărârea atacată, în cazurile şi în condiţiile prevăzute de lege, să-şi desfiinţeze propria hotărâre şi să procedeze la o nouă judecată.

Înalta Curte reţine că această cale extraordinară de atac este deschisă exclusiv pentru situaţiile prevăzute de art. 503 C. proc. civ., fără ca instanţa de retractare să poată proceda la o reapreciere a probelor sau a dispoziţiilor legale aplicabile în cauză.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma dispoziţiilor care reglementează contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că decizia în cauză se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 503 alin. (1) C. proc. civ. "(1) Hotărârile definitive pot fi atacate cu contestaţie în anulare atunci când contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata".

Înalta Curte reţine că prin calea de atac a contestaţiei în anulare se tinde la desfiinţarea unei hotărâri, nu pentru că judecata nu a fost bine făcută, ci pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, iar ipoteza prevăzută de art. 503 alin. (1) C. proc. civ. se referă la situaţia în care contestatorul nu a fost legal citat şi nici nu a fost prezent la termenul când a avut loc. judecata.

În cauză, Înalta Curte constată că în contestaţia în anulare de faţă se invocă necitarea contestatorului pentru termenul la care a fost soluţionată calea de atac a recursului, soluţionare care s-a făcut în cadrul procedurii de filtru, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., pentru care legiuitorul nu a prevăzut necesitatea citării părţilor, aspect care se încadrează motivului de contestaţie în anulare prevăzut de dispoziţiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ.

Potrivit art. 493 alin. (6) C. proc. civ.: "Dacă raportul apreciază că recursul este admisibil şi toţi membrii sunt de acord, iar problema de drept care se pune în recurs nu este controversată sau face obiectul unei jurisprudenţe constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, completul se poate pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, printr-o decizie definitivă, care se comunică părţilor. În soluţionarea recursului instanţa va ţine seama de punctele de vedere ale părţilor formulate potrivit alin. (4)."

Pe de altă parte, conform art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., prin cererea de recurs, întâmpinare şi răspunsul la întâmpinare "se va menţiona dacă recurentul, respectiv intimatul este de acord ca recursul, atunci când este admisibil în principiu, să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut la art. 493."

Interpretând coroborat textele legale precitate, rezultă că legiuitorul a urmărit excluderea de facto, a posibilităţii soluţionării recursului în cadrul procedurii reglementate de art. 493 C. proc. civ., în lipsa unui acord expres, dat în scris de către părţi, pentru soluţionarea recursului de către completul de filtru.

Înalta Curte constată că acest aspect a făcut obiectul mai multor decizii ale instanţei de contencios constituţional, al căror caracter general obligatoriu este consacrat prin art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992.

Astfel, prin Decizia nr. 583 din 21 septembrie 2017, Curtea Constituţională a statuat referitor la posibilitatea completului de filtru de a se pronunţa asupra fondului recursului, fără citarea părţilor, în baza dispoziţiilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., că în acord cu principiul disponibilităţii, legiuitorul a acordat o importanţă deosebită exprimării acordului expres al părţilor asupra judecării recursului de către completul de filtru, atunci când a instituit, prin dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., obligativitatea depunerii acestui acord împreună cu cererea de recurs, a întâmpinării sau, respectiv, a răspunsului la întâmpinare. Ca atare, în mod corelativ, instanţa de judecată trebuie să ţină seama de acordul scris al părţilor în acest sens şi nu poate trece la soluţionarea pe fond a recursului, fără citarea părţilor, atunci când nu există acordul părţilor pentru soluţionarea potrivit procedurii reglementate prin textul de lege criticat.

Prin aceeaşi decizie a instanţei de contencios constituţional s-a reţinut că în cazul în care nu există acordul părţilor pentru judecarea de către completul de filtru, fără citarea acestora, nu este asigurată o veritabilă contradictorialitate în cadrul procesului civil, reţinându-se totodată şi că "dispoziţiile art. 490 alin. (2) teza finală din acelaşi cod au caracterul unor dispoziţii generale, aplicabile întotdeauna în cadrul procedurii de filtrare a recursurilor, acestea completând condiţiile de care trebuie să ţină seama completul de filtru în cazul soluţionării pe fond a recursului, fără citarea părţilor. Astfel, în vederea respectării principiilor contradictorialităţii şi a disponibilităţii, pentru judecarea pe fond a recursului în cadrul completului de filtru, fără citarea părţilor, Curtea reţine că întotdeauna este necesar să existe acordul expres al părţilor în acest sens. Prin aplicarea coroborată a prevederilor art. 490 alin. (2) teza finală şi a prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., instanţa de judecată realizează o veritabilă operaţiune de interpretare, dând expresie competenţei sale constituţionale reglementate prin art. 126 alin. (1) din Constituţie."

De asemenea, având a se pronunţa şi anterior asupra aceluiaşi aspect, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 839 din 8 decembrie 2015, a statuat că "acordul părţilor ca judecata să se facă fără citarea lor, pe baza actelor depuse la dosar, inclusiv a punctelor formulate de acestea cu privire la raportul întocmit asupra recursului, dă expresia unei valorificări a principiului contradictorialităţii, asigurată, în acest caz (în care judecata se face fără citarea părţilor), prin comunicarea actelor de procedură ale părţilor şi a raportului, precum şi prin exprimarea acordului intimatului şi al recurentului în acest sens. (...) Pe lângă aceste condiţii prevăzute expres de alin. (6) al art. 493 C. proc. civ., deşi nu mai este reluată de textul legal criticat, este obligatorie şi îndeplinirea condiţiei prevăzute de art. 490 alin. (2) teza finală C. proc. civ., potrivit căreia, prin actele de procedură depuse, recurentul şi, respectiv, intimatul trebuie să îşi dea acordul ca atunci când recursul este admisibil în principiu, acesta să fie soluţionat de către completul de filtru prevăzut de art. 493 C. proc. civ. În lipsa acestui acord, chiar în situaţia în care celelalte condiţii prevăzute de alin. (6) al art. 493 C. proc. civ. sunt îndeplinite, recursul nu poate fi soluţionat pe fond de completul de filtru, fără citarea părţilor."

Prin urmare, soluţionarea recursului conform procedurii reglementate de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., text de lege ce s-a dorit a asigura celeritatea soluţionării cauzelor în materie civilă, este condiţionată de existenţa acordului expres şi prealabil al părţilor, dat în formă scrisă prin cererea de recurs, întâmpinare sau răspunsul la întâmpinare, acord în lipsa căruia instanţa nu poate păşi la soluţionarea recursului conform acestei proceduri, deoarece în caz contrar, se încalcă atât principiile contradictorialităţii şi a disponibilităţii părţilor în procesul civil, dar şi principiul consacrat constituţional al publicităţii şedinţelor de judecată.

Or, în cauză, părţile nu şi-au exprimat acordul expres, dat în scris, pentru soluţionarea recursului conform procedurii reglementate de dispoziţiile art. 493 alin. (6) C. proc. civ., astfel cum a statuat Curtea Constituţională a României prin deciziile evocate.

2. Temeiul legal al soluţiei adoptate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 504 şi art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 820 din 2 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/118/2013; va anula decizia contestată, urmând a se fixa termen pentru rejudecarea recursului la data de 16 martie 2018, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite contestaţia în anulare formulată de A. împotriva Deciziei civile nr. 820 din 2 martie 2017 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. x/118/2013.

Anulează decizia contestată şi fixează termen pentru rejudecarea recursului la data de 16 martie 2018, cu citarea părţilor.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2018.