Nullity of appeal for failure to pay judicial stamp duty challenging an integrity agency verification report

Asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1.Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată adresată

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu sub nr. x/1748/2014 din 06 martie 2014, contestatorul A., în contradictoriu cu intimata Agenţia Naţională de Integritate, a formulat contestaţie împotriva Raportului de evaluare nr. 6466/G/II din 17 februarie 2014 prin care a solicitat anularea acestuia, ca netemeinic.

Prin Sentinţa civilă nr. 6314/2014 din 06 noiembrie 2014, Judecătoria Cornetu a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii, privind pe reclamantul A. şi pârâta Agenţia Naţională de Integritate, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa civilă nr. 2526 din 9 octombrie 2015, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, ca neîntemeiată.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei civile nr. 2526 din 9 octombrie 2015, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul A. a declarat recurs, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. şi solicitând casarea hotărârii recurate şi admiterea contestaţiei formulate de acesta.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea înregistrată la data de 07 aprilie 2016, intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat şi menţinerea sentinţei de fond ca legală şi temeinică.

5. Procedura de soluţionare a recursului

Raportul întocmit în cauză în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 16 noiembrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat.

Părţile nu au formulat un punct de vedere cu privire la raportul întocmit asupra admisibilităţii recursului.

II. Soluţia instanţei de recurs

Examinând cu prioritate condiţiile de admisibilitate ale recursului, Înalta Curte constată că recursul este nul, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ.: "La cererea de recurs se vor ataşa dovada achitării taxei de timbru, conform legii [...]".

În cauză sunt incidente dispoziţiile art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cărora: "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material, pentru cereri şi acţiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puţin de 100 lei; în aceeaşi ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 lei."

Prin adresa comunicată recurentului-reclamant la data de 08 martie 2016, conform dovezii de înmânare aflate la fila 11 din dosar, Înalta Curte a adus la cunoştinţa părţii obligaţia achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 100 de lei.

Prin Raportul asupra admisibilităţii recursului întocmit în cauză, magistratul raportor a opinat în sensul soluţiei de anulare a recursului, în principal ca netimbrat şi, în măsura în care taxa judiciară de timbru va fi achitată până la data analizării în completul de filtru a admisibilităţii în principiu a recursului, a apreciat recursul ca fiind nul pentru neîndeplinirea obligaţiei de achitare a taxei judiciare de timbru, în raport cu dispoziţiile art. 486 alin. (2) teza I coroborate cu dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilităţii recursului a fost comunicat recurentului-reclamant A. la data de 27 noiembrie 2017, potrivit dovezii de înmânare aflate la fila 26 verso din dosar, acesta neformulând un punct de vedere şi nedepunând dovada achitării taxei judiciare de timbru până la termenul stabilit pentru analizarea recursului de către completul de filtru.

Având în vedere aceste aspecte, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant A. nu a respectat obligaţia legală a achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stipulat de art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, deşi această obligaţie i-a fost adusă la cunoştinţă atât prin adresa comunicată la data de 08 martie 2016, cât şi prin comunicarea raportului asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Înalta Curte constată că recursul nu este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, iar la dosar nu a fost depusă, de către recurentul-reclamant, o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, potrivit dispoziţiilor O.U.G. nr. 51/2008.

Consecinţa neachitării taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului este prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., sancţiunea fiind nulitatea recursului netimbrat.

Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 486 alin. (2) şi (3) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune anularea recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinţei civile nr. 2526 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează recursul declarat de A. împotriva Sentinţei civile nr. 2526 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 1 februarie 2018.