Untimely payment of judicial stamp tax leading to annulment of administrative-law appeal

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 2 aprilie 2015, reclamantul A., prin reprezentant legal B. (mama), a solicitat anularea Hotărârii nr. 123 din 20 februarie 2014 emisă de pârâtul Consiliul Naţional Combaterea Discriminării, apreciind că aceasta este nelegală, neîntemeiată şi nemotivată faţă de obiectul real.

Totodată a chemat în judecată şi celelalte părţi anchetate în Dosarul C.N.C.D. nr. 246/2014 privind soluţionarea petiţiei nr. 2532 din 09 aprilie 2014, respectiv:

- SC C. SRL colaborator transport public, pentru că nu a refuzat realizarea transportului pentru care a fost chemat;

- D. pentru că a refuzat să îi transporte scaunul rulant cu care se deplasează şi nu a mai ajuns la şcoală la program din cauza acestui refuz care a generat întârziere şi pierderea orei de matematică. Fără scaunul rulant nu se poate deplasa şi nici nu poate fi deplasat, având un handicap locomotor grav;

- compania SC E. SRL colaborator transport public, pentru că nu are în dotare niciun taxi/vehicul adaptat pentru scaunul rulant, astfel încât să se poată deplasa singur şi fără însoţitor cu taxiul şi pentru că Regulamentul de Ordine Interioară discriminează nedeplasabilul prin lipsa reglementarilor speciale şi diferite pentru situaţia diferită în care se află;

- Primăria Municipiului Bucureşti/CGMB/Direcţia Transport/Licenţe de taxi, în calitate de emitent al licenţei de taxi, pentru că a licenţiat firma SC E. SRL şi a aprobat Concesionarea serviciilor de transport către SC nelicenţiată C. SRL într-un mod discriminatoriu faţă de nedeplasabil, fără ca vehiculele societăţii să aibă adaptări şi să fie omologate la RAR pentru utilizatorii de scaun rulant electric nepliabil;

- Inspecţia Socială Bucureşti care a fost sesizată şi nu a răspuns prin Adresa 6121 din 30 aprilie 2014 la obiect, nu a constatat nimic, nu a urmărit cu interes ca dreptul său de handicap să fie respectat de autorităţi şi de societăţile de taxi, astfel încât să circule în condiţii de egalitate cu restul lumii care nu utilizează scaun rulant şi pentru că nu a luat nici o măsură de prevenţie pentru fapte viitoare similare, împiedicând mobilitatea nedeplasabilului cu taxi-ul;

- Direcţia Generală Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti pentru că nu a diferenţiat în niciun fel transportul utilizatorului de scaun rulant cu taxi, astfel încât să fie posibil în condiţii de egalitate între cetăţeni.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2547 din data de 12 octombrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal:

- a respins ca neîntemeiate excepţiile lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Primăriei Mun. Bucureşti, prin Primarul General, excepţiile lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Mun. Bucureşti, Primăriei Mun. Bucureşti, prin Primarul General, precum şi a pârâtei SC C. SRL;

- a admis în parte acţiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul A. prin reprezentant legal B. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, SC A. SRL, SC E. SRL, Primăria Municipiului Bucureşti, Consiliul General al Municipiului Bucureşti - Direcţia Transport - Licenţe de Taxi, Inspecţia Socială Bucureşti şi Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti;

- a anulat în parte Hotărârea emisă de pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării sub nr. 126 din 25 februarie 2015, în sensul că: - a constatat că faptele pârâţilor SC C. SRL şi SC E. SRL constituie discriminare, contravenţie prevăzută de disp. art. 10 lit. g) din O.G. nr. 137/2000, republicată şi în temeiul art. 26 alin. (1) şi 3 din O.G. nr. 137/2000 a aplicat celor doi pârâţi o amendă contravenţională în cuantum de câte 10.000 lei fiecare;

- a obligat pârâţii SC C. SRL şi SC E. SRL să înlăture situaţia de discriminare a reclamantului, în sensul de a deţine cel puţin un autovehicul special adaptat, destinat exclusiv efectuării serviciului public de transport în regim de taxi în favoarea persoanelor cu dizabilităţi care utilizează pentru deplasare cărucioare rulante electrice nepliabile;

- a obligat pârâţii Primăria Mun. Bucureşti prin Primarul General, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Mun. Bucureşti şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Mun. Bucureşti să înlăture situaţia de discriminare a reclamantului prin efectuarea tuturor demersurilor administrative prevăzute de dispoziţiile legale în vigoare în vederea obligării tuturor transportatorilor autorizaţi în regim taxi să deţină cel puţin un autovehicul special adaptat, destinat exclusiv efectuării serviciului public de transport în regim de taxi în favoarea persoanelor cu dizabilităţi care utilizează pentru deplasare cărucioare rulante electrice nepliabile;

- a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul D., ca neîntemeiată;

- a obligat pârâţii SC C. SRL, SC E. SRL, Primăria Mun. Bucureşti, prin Primarul General, Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Mun. Bucureşti şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Mun. Bucureşti să plătească, în solidar, Statului Român (prin Ministerul Justiţiei) suma de 50 de lei, cu titlu de cheltuieli pentru care reclamantul a beneficiat de scutirea de la plata taxei judiciare de timbru.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs următoarele pârâte:

- Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi admiterea excepţiei lipsei calităţii sale procesuale pasive.

- SC E. SRL a invocat cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 şi 8 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii, în sensul de a se menţine Hotărârea C.N.C.D. nr. 126/2015 în ceea ce o priveşte, dar şi privinţa amenzii contravenţionale aplicate de instanţa de fond.

- Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul general, a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei, iar pe fond respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

- Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti a invocat cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea recursului şi casarea hotărârii.

- SC C. SRL a invocat cazurile de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4 şi 6 C. proc. civ. şi a solicitat admiterea casarea sentinţei şi rejudecarea cauzei, în sensul de a se constata faptul că societatea nu l-a discriminat pe reclamant.

5. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul Primăriei Municipiului Bucureşti este admisibil în principiu, iar celelalte 4 recursuri sunt admisibile în principiu, sub rezerva ca recurentele să achite taxa judiciară de timbru: - Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti - 100 lei; - SC E. SRL - 200 lei; - Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti - 100 lei; - SC C. - 200 lei.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurentele SC E. SRL şi SC C. au depus dovada achitării taxelor judiciare de timbru aferente căilor de atac promovate.

Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti au formulat cereri de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, acestea fiind respinse, în mod definitiv, potrivit încheierii din data de 13 noiembrie 2017 pronunţate în Dosarul nr. x/2/2015/a1.

La data de 15 noiembrie 2017 Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit.

6. Considerentele şi soluţia completului de filtru cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursurilor

Prin adresa din data de 2 octombrie 2017, comunicată recurentei Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti la data de 6 octombrie 2017, a fost adusă la cunoştinţa acesteia obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac promovate, în cuantum de 100 lei, stabilită conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013.

Conform art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, partea obligată poate face cerere de reexaminare, la aceeaşi instanţă, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate.

Recurenta a folosit acest mijloc procesual reglementat de norma specială menţionată, iar cererea a fost respinsă potrivit încheierii din data de 13 noiembrie 2017.

Obligaţia de a achita taxa judiciară de timbru stabilită în sarcina Direcţiei Generale de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti subzista în continuare, însă, până la termenul de judecată fixat pentru examinarea admisibilităţii în principiu a recursului, aceasta nu s-a conformat dispoziţiilor instanţei.

Potrivit dispoziţiilor art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 taxele de timbru se plătesc anticipat, cu excepţiile prevăzute de lege, art. 197 C. proc. civ. statuează că în cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează acesteia, netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrag anularea cererii de chemare în judecată sau, după caz, a căii de atac în condiţiile legii, iar dispoziţiile art. 486 alin. (2) stabilesc faptul că la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei judiciare de timbru, potrivit alin. (3) această cerinţă fiind prevăzută sub sancţiunea nulităţii.

Constatând că recurenta Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti nu a îndeplinit obligaţia achitării taxei judiciare de timbru, completul de filtru va aplica sancţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (5) din acelaşi Cod va anula recursul ca netimbrat.

În privinţa recursurilor declarate de SC C. SRL, SC E. SRL, Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, se apreciază că acestea îndeplinesc condiţiile de admisibilitate şi, având în vedere menţiunile din raport, în sensul că nu există o jurisprudenţă constantă, conturată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecăţii, completul de filtru constată că recursurile nu pot fi soluţionate potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., astfel încât în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. le va admite în principiu şi va fixa termen pentru soluţionarea pe fond a acestora, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Anulează ca netimbrat recursul declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 2547 din data de 12 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Admite în principiu recursurile declarate de SC C. SRL, SC E. SRL, Primăria Municipiului Bucureşti, prin Primarul General - C.G.M.B. - Direcţia Transport - Licenţe de Taxi, şi Agenţia pentru Plăţi şi Inspecţie Socială a Municipiului Bucureşti, împotriva Sentinţei nr. 2547 din data de 12 octombrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fixează termen de judecată pe fond a celor 4 recursuri la 15 martie 2018, cu citarea părţilor.

Fără cale de atac, în ceea ce priveşte soluţia de anulare a recursului declarat de Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.