Timeliness of administrative appeal: 15-day deadline calculation from service of sentence and dismissal for late filing under Law No. 554/2004

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1. Circumstanţele cauzei

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 5 februarie 2015, reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (A.N.O.F.M.) a solicitat în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României (C.C.R.):

1) anularea măsurii prevăzute la punctul I.8. din Decizia CCR nr. 18 din 29 octombrie 2014, denumită în continuare Decizie, precum şi a punctului 1 din Încheierea nr. 2 din 08 ianuarie 2015 emisă de către Comisia de soluţionare a contestaţiilor din cadrul CCR, denumită în continuare Încheiere;

2) anularea în parte a măsurii prevăzute la parag. (1) al punctului I.15. din Decizie, potrivit căreia recepţia dispusă a fi efectuată se impune a fi realizată în condiţiile Regulamentului de recepţie a lucrărilor de construcţii şi instalaţii aferente acestora, aprobat prin H.G. nr. 273/1994, precum şi a punctului 2 din Încheiere;

3) anularea măsurii prevăzute la punctul II.16. din Decizie precum şi a punctului 3 din Încheiere;

4) anularea în parte a măsurii prevăzute la punctul II.18. din Decizie, în ceea ce priveşte extinderea verificărilor la nivelul tuturor agenţiilor teritoriale în vederea identificării situaţiilor similare celei constatate de echipa de auditori în Procesul-verbal de constatare nr. 40730 din 02 octombrie 2014 încheiat de CCR şi înregistrat sub nr. 3644 din 30 septembrie 2014, denumit în continuare Proces-verbal, în care s-a reţinut efectuarea de plăţi nejustificate din bugetul asigurărilor pentru şomaj precum şi în ceea ce priveşte stabilirea întinderii prejudiciului, evidenţierea în contabilitate, recuperarea acestuia conform prevederilor legale şi virarea sumelor la buget, pe măsura recuperării, având în vedere inclusiv aplicarea prevederilor art. 731 şi art. 751 din Legea finanţelor publice nr. 500/2002, precum şi a punctului 4 din Încheiere;

5) anularea măsurii prevăzute la punctul II.19. din Decizie precum şi a punctului 5 din Încheiere.

2. Hotărârea instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 2322 din data de 22 septembrie 2015 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a admis în tot cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta accesorie Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă Cluj, a anulat în parte Decizia nr. 18 din 29 octombrie 2014, numai în ceea ce priveşte măsura prevăzută la punctul II.18, referitor la extinderea verificărilor la nivelul tuturor agenţiilor teritoriale în vederea identificării situaţiilor similare celei constatate de echipa de auditori în Procesul-verbal de constatare nr. 40730 din 02 octombrie 2014 încheiat de C.C.R. şi înregistrat la instituţia reclamantă sub nr. 3644 din 30 septembrie 2014, precum şi în ceea ce priveşte stabilirea întinderii prejudiciului, evidenţierea în contabilitate a acestuia, recuperarea prejudiciului, conform prevederilor legale şi virarea sumelor la buget, pe măsura recuperării, având în vedere inclusiv aplicarea prevederilor art. 731 şi art. 751 din Legea nr. 500/2002 a finanţelor publice, cu modificări şi completări, a anulat în parte Încheierea nr. 2 din 08 ianuarie 2015, numai în ceea ce priveşte punctul 4, a menţinut în rest actele administrative contestate, a admis în parte cererea intervenientei privind cheltuielile de judecată, a obligat pârâta la plata către intervenientă a onorariului de avocat de 1.400 lei şi a luat act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

3. Recursurile exercitate în cauză

Împotriva sentinţei au declarat recurs atât reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă, cât şi pârâta Curtea de Conturi a României, ambele părţi criticând-o pentru nelegalitate.

Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a solicitat casarea în parte a hotărârii şi, în rejudecare, admiterea în integralitate a acţiunii astfel cum a fost formulată, iar Curtea de Conturi a României a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea în parte a sentinţei cu privire la soluţia de admitere în parte a cererii de anulare a actelor contestate şi, în rejudecarea, respingerea în tot a acţiunii dar şi a cererii de intervenţie accesorie, ambele fiind neîntemeiate.

5. Procedura derulată în recurs

Prin raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul declarat de Curtea de Conturi a României este admisibil în principiu, iar cel declarat de reclamanta Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă este promovat cu depăşirea termenului de 15 zile de la data comunicării, reglementat de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004.

Raportul a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părţilor potrivit încheierii de şedinţă din data de 5 octombrie 2017, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului, arătând că sentinţa instanţei de fond a fost comunicată instituţiei la data de 12 octombrie 2015, comunicarea fiind înregistrată sub nr. 12892 din 12 octombrie 2015, astfel cum rezultă din copia acesteia şi din extrasul din registrul de evidenţă al A.N.O.F.M. anexate.

Invocând dispoziţiile art. 181 alin. (1) pct. 2 şi art. 182 alin. (1) C. proc. civ., referitoare la modul de calcul al termenelor, dar şi programul de lucru al instituţiei în zilele de vineri între orele 8 - 14, recurenta a susţinut că neînregistrarea comunicării în data de 9 octombrie 2015 poate fi justificată de împrejurarea depunerii sentinţei la sediul A.N.O.F.M. după ora 14, ora la care activitatea instituţiei încetează în mod legal, astfel încât data comunicării sentinţei este prima zi lucrătoare ce urmează datei de 9 octombrie 2015, respectiv ziua de luni 12 octombrie 2015.

Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României nu a depus punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

6. Considerentele şi soluţia completului de filtru cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate în principiu a recursurilor

În materia contenciosului administrativ, conform dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Sentinţa nr. 2322 din data de 22 septembrie 2015 recurată în prezenta cauză a fost comunicată recurentei Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă la data de 9 octombrie 2015, conform dovezii de comunicare aflate la dosar fond. Această dovadă este semnată de funcţionarul însărcinat cu primirea corespondenţei şi poartă ştampila registraturii instituţiei.

Susţinerile recurentei referitoare la înregistrarea comunicării sentinţei la data de 12 octombrie 2015 şi la presupusa depunere a acesteia în data de 9 octombrie 2015 după încheierea programului de lucru, sunt neîntemeiate şi nu pot fi avute în vedere de instanţa de control judiciar, câtă vreme dovada existentă la dosar este completată cu respectarea dispoziţiilor art. 164 C. proc. civ., iar conform dispoziţiilor art. 165 alin. (1) C. proc. civ. procedura de comunicare a sentinţei se socoteşte îndeplinită la data semnării dovezii de înmânare.

Termenul de 15 zile se calculează, aşadar, pe zile libere, de la data comunicării sentinţei - 9 octombrie 2015, ultima zi de declarare a căii de atac este 26 octombrie 2015, astfel încât recursul depus la data de 27 octombrie 2015 este declarat cu depăşirea termenului legal, absolut şi imperativ prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal şi nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancţiunea decăderii, iar completul de filtru, în conformitate cu dispoziţiile art. 185 alin. (1) şi art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursul Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă ca tardiv formulat.

În privinţa recursului declarat de pârâta Curtea de Conturi a României, se apreciază că acesta îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, având în vedere menţiunile din raport, în sensul că nu există o jurisprudenţă constantă, conturată la nivelul secţiei de contencios administrativ şi fiscal, care să dezlege unitar problema de drept dedusă judecăţii, completul de filtru constată că recursul nu poate fi soluţionat potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (5) sau (6) C. proc. civ., astfel încât în temeiul dispoziţiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ. îl va admite în principiu şi va fixa termen pentru soluţionarea pe fond a acestuia, cu citarea părţilor.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă împotriva Sentinţei nr. 2322 din data de 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.

Admite în principiu recursul declarat de Curtea de Conturi a României împotriva Sentinţei nr. 2322 din data de 22 septembrie 2015 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Fixează termen de judecată pe fond a recursului declarat de Curtea de Conturi a României la 15 martie 2018, cu citarea părţilor.

Fără cale de atac, în ceea ce priveşte soluţia de respingere ca tardiv a recursului declarat de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 februarie 2018.