Deadline for contesting individual ANRE administrative decisions: notification requirement vs. publication on institutional website

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16 iunie 2014 reclamanta SC A. SA Focşani a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei, anularea Deciziei nr. 939 din 15 aprilie 2014 privind stabilirea operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi şi numărul de certificate verzi neachiziţionate de către aceştia pentru anul 2013, emisă de preşedintele ANRE, în ceea ce o priveşte pe reclamantă; suspendarea efectelor deciziei, respectiv suspendarea executării societăţii în ceea ce priveşte suma de 96,655,11 lei, reprezentând contravaloare certificate verzi neachiziţionate, evidenţiată în factura fiscală nr. 2005976 din 19 mai 2014, emisă de Administraţia Fondului pentru Mediu în baza Deciziei nr. 939 din 15 aprilie 2014.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin Sentinţa nr. 3022 din 10 noiembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii ca neîntemeiată, a admis excepţia tardivităţii cererii în anulare a Deciziei nr. 939 din 15 aprilie 2014 şi a cererii de suspendare a executării acesteia formulată de reclamanta SC A. SA Focşani, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE), ca tardiv formulată.

3. Recursul formulat în cauză şi motivele de casare invocate

Împotriva sentinţei menţionate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta SC A. SA Focşani, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond admiterea acţiunii, astfel cum a fost formulată.

Reclamanta invocă faptul că în mod eronat instanţa de fond a apreciat că termenul de 30 de zile pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ curge de la data publicării deciziei pe pagina de internet a ANRE.

Legislaţia în domeniu, respectiv O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea ANRE, cât şi Metodologia de stabilire a cotelor anuale de achiziţie de certificate verzi (Metodologia), aprobată prin Ordinul ANRE nr. 45/2011 nu prevăd faptul că publicarea pe site-ul instituţiei are valoare de notificare pentru entitatea vizată de actele emise de pârâtă.

Asimilarea publicării pe site-ul instituţiei emitente cu notificarea persoanei interesate este forţată, instanţa de fond adăugând în acest fel la lege, încălcând principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus.

În alte situaţii, similare, Decizia ANRE nr. 262 din 29 ianuarie 2013 emisă de Preşedintele autorităţii publice şi notificată părţii interesate (SC B. SA Focşani) prin adresa din 30 ianuarie 2013.

Instanţa de fond a aplicat greşit dispoziţiile art. 24 alin. (4) din metodologie, cu încălcarea dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, norme cu forţă juridică superioară celor aplicate de Curtea de Apel Bucureşti.

Pe de altă parte, în mod eronat s-a susţinut că decizia preşedintelui ANRE a fost notificată reclamantei la data de 17 aprilie 2014 prin fax, deoarece nu se dovedeşte trimiterea notificării, înscrisul depus de pârâtă având doar o dată de transmitere fără a se putea decela conţinutul documentelor trimise.

Faptul că au fost depuse la dosarul cauzei de intimata-pârâtă, un număr de 5 pagini care conţin Decizia nr. 939 din 15 aprilie 2014 şi referatul de aprobare privind stabilirea operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de certificate verzi neachiziţionate de către aceştia pentru anul 2013, nu dovedeşte că aceste documente au fost trimise în mod efectiv reclamantei.

Toate aceste aspecte sunt de natură să indice că pârâta ANRE nu a notificat reclamantei decizia contestată, astfel încât aceasta era în termen să formuleze acţiune - instanţa respingând în mod eronat acţiunea ca tardivă.

4. Apărările formulate în cauză

La data de 15 aprilie 2015 a depus întâmpinare pârâta ANRE, solicitând respingerea recursului formulat de reclamantă, ca nefondat.

În esenţă, pârâta a arătat că dispoziţiile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 stabilesc faptul că deciziile emise de preşedintele instituţiei în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ în termen de 30 de zile de la data la care au fost notificate părţilor interesate.

Decizia nr. 939 din 15 aprilie 2014 a fost notificată reclamantei SC Compania de Utilităţi Publice SA Focşani, prin fax, la data de 17 aprilie 2014, însă reclamanta a formulat acţiune la data de 13 iunie 2014, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de lege.

4. Derularea procedurii judiciare în faţa instanţei de recurs şi analiza motivelor de casare

Raportul întocmit în cauză, în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi a fost comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 8 noiembrie 2016, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din acelaşi act normativ.

Prin încheierea de şedinţă din data de 19 septembrie 2017, completul de filtru a constatat, analizând conţinutul raportului întocmit, că memoriul de recurs îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi, pe cale de consecinţă, a admis în principiu recursul, în temeiul prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., şi a fixat termen de judecată pentru judecarea recursului, în şedinţă publică, la data de 30 ianuarie 2018.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Examinând sentinţa recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului şi de dispoziţiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Criticile formulate în recurs se subsumează dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând să fie analizate din această perspectivă.

Pentru a răspunde criticilor formulate în recurs, instanţa de control judiciar trebuie să lămurească natura juridică a actului administrativ atacat cu acţiune în nulitate în faţa instanţei de fond şi, în mod subsecvent, să determine care sunt dispoziţiile legale ce reglementează termenul înăuntrul căruia poate fi contestat actul în litigiu.

i) Natura juridică a actului administrativ contestat în faţa instanţei de fond

În cauză, reclamantul a investit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Deciziei nr. 939 din 15 aprilie 2014 privind stabilirea operatorilor economici care nu şi-au îndeplinit cota obligatorie de achiziţie de certificate verzi şi numărul de certificate verzi neachiziţionate de către aceştia pentru anul 2013, emisă de Preşedintele ANRE.

Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca tardivă, acţiunea în nulitatea actului administrativ, cu motivarea că Decizia nr. 939 din 15 aprilie 2014 a fost notificată către SC A. SA Focşani, prin fax, la data de 17 aprilie 2014, însă reclamanta a formulat acţiune la data de 13 iunie 2014, deci peste termenul de 30 de zile prevăzut de art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007.

Înalta Curte constată că prin Decizia Curţii Constituţionale a României nr. 136 din 10 martie 2015, publicată în M. Of. nr. 315 din 08 mai 2015 s-a statuat că:

"(...) prevederile art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei prin care se stabileşte un termen pentru atacarea în contencios administrativ a actelor administrative cu caracter normativ emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei sunt neconstituţionale. "

Pentru a reţine incidenţa în cauză a dispoziţiilor legale ce reglementează termenul de contestare a actelor emise de Preşedintele ANRE, se impune stabilirea naturii juridice a actului administrativ contestat de reclamant.

Examinând Decizia nr. 939 din 15 aprilie 2014 (dosarul instanţei de fond), se observă că aceasta stabileşte în mod expres sfera destinatarilor actului administrativ, precum şi a obligaţiilor stabilite în sarcina acestora - un număr de 15 operatori care aveau obligaţia achiziţiei de certificate verzi pentru anul 2013 au fost obligaţi să achite Administraţiei Fondului de Mediu contravaloarea certificatelor verzi neachiziţionate, la valoarea de 528,17 lei/certificat, în termenul prevăzut de art. 27 din metodologia de stabilire a cotelor anuale de certificate verzi aprobată prin Ordinul ANRE nr. 45/2011.

Rezultă că, în speţă, Decizia contestată are natura unui act administrativ unilateral cu caracter individual, deoarece este emis de o autoritate publică în scopul executării în concret a legii şi produce efecte juridice prin stabilirea unor obligaţii concrete în sarcina unor subiecte de drept identificate în cuprinsul actului.

În consecinţă, regimul juridic al contestării actului administrativ ce face obiectul litigiului este reglementat de dispoziţiile O.U.G. nr. 33/2007 privind organizarea şi funcţionarea ANRE, întrucât Decizia CCR nr. 136/2015 devine incidentă numai în ceea ce priveşte actele administrative cu caracter normativ.

ii) Termenul de contestare a actului administrativ

Potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007:

"Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 30 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial respectiv de la data când au fost notificate părţilor interesate."

În speţă, deşi pârâta a pretins că a notificat reclamantei Decizia nr. 939 din 15 aprilie 2014 prin trimiterea unui fax la data de 17 aprilie 2014, acest aspect nu a fost dovedit. Prin înscrisul depus la dosarul cauzei (dosar fond), pârâta a demonstrat doar că a trimis un fax reclamantei, fără însă a putea să indice conţinutul concret al comunicării efectuate.

Urmează să fie înlăturată apărarea pârâtei că nu era necesar să notifice decizia emisă de Preşedintele ANRE, fiind suficientă publicarea pe site - această susţinere fiind în contradicţie cu prevederea expresă din actul normativ menţionat.

Acest raţionament juridic a fost confirmat în jurisprudenţă prin Deciziile nr. 2690 din 26 iunie 2015 şi nr. 3213 din 20 octombrie 2015, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal. Astfel, Înalta Curte a reţinut în considerentele Deciziei nr. 2690 din 26 iunie 2015 că:

"Modalitatea de comunicare a deciziei ANRE prin publicarea pe site-ul autorităţii emitente nu are aptitudinea de a sigura certitudinea absolută a cunoaşterii actului administrativ de către destinatarul său, fiind necesară notificarea individuală a operatorilor economici individualizaţi în listă."

În cauză nu s-a probat că pârâta ANRE şi-a îndeplinit obligaţia de notificare a deciziei către reclamantă, conform dispoziţiilor art. 5 alin. (7) din O.U.G. nr. 33/2007, ceea ce înseamnă că pentru reclamanta SC A. SA Focşani, termenul de contestare a început să curgă de la data când a luat cunoştinţă de actul administrativ, respectiv la 23 mai 2014, când i s-a comunicat factura fiscală din 19 mai 2014.

Faţă de împrejurarea că cererea de chemare în judecată a fost formulată de reclamantă la data de 13 iunie 2014, Înalta Curte constată că acţiunea a fost depusă înăuntrul termenului de 30 de zile prevăzut de lege şi că prima instanţă a statuat în mod nelegal asupra tardivităţii cererii, soluţionând litigiul fără a examina fondul cauzei.

iii) Temeiul juridic al soluţiei pronunţate de Înalta Curte

Faţă de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 488 alin. (1) pct. 8, raportat la art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, urmează să admită recursul, să caseze sentinţa şi să trimită cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamanta SC A. SA Focşani împotriva Sentinţei nr. 3022 din 10 noiembrie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.

Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 30 ianuarie 2018.