Incompatibility of local official with status of authorized natural person despite non-commercial activity

Deliberând asupra prezentului recurs, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în faţa primei instanţe

1. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Târgu Mureş la data de 01 iulie 2015, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 12 iunie 2015 emis de pârâtă.

2. Soluţia instanţei de fond

Prin Sentinţa nr. 108 din 27 octombrie 2015 pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a respins acţiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Integritate.

3. Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a declarat recurs reclamantul A., invocând ca temei legal dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Sentinţa atacată instanţa de fond a respins contestaţia formulată de recurent susţinând, în esenţă, faptul că pentru incidenţa cazului de incompatibilitate prevăzut de disp. art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003 este irelevant dacă persoana cu privire la care se invocă acest caz de incompatibilitate a întreprins sau nu acte de comerţ.

Nelegalitatea şi netemeinicia sentinţei atacate sunt relevate prin prisma motivului de recurs prevăzut de disp. art. 488, alin. (1), pct. 8 teza a II-a C. proc. civ. - hotărârea pronunţată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material, aspecte ce rezultă cu prisosinţă din argumentele prezentate în cele ce urmează.

În acest sens, prima instanţa a dat o interpretare greşită disp. art. 87, alin. (1), lit. g) din Legea nr. 161/2003, potrivit cărora "Funcţia de primar şi viceprimar [...] este incompatibilă cu: g) calitatea de comerciant persoană fizică;".

Din interpretarea în ansamblu a normelor legale cuprinse în O.U.G. nr. 44/2008 rezultă faptul că "persoana fizica autorizată are calitatea de comerciant dacă îndeplineşte condiţiile art. 7 C. com. în prezent această normă fiind interpretată ca făcând trimitere la art. 3 C. civ. şi art. 6 din Legea nr. 71/2011" (Stanciu CĂRPENARU, Tratat de drept comercial român, Ed. a IV-a, 2014, Editura Universul juridic, pag. 41, alin. (7).

Potrivit art. 3 alin. (2) C. civ. sunt consideraţi profesionişti "cei care exploatează o întreprindere", respectiv, potrivit alin. (3) din cuprinsul aceleiaşi norme legale cei care exercită sistematic "o activitate organizată ce constă în producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu un scop lucrativ.".

Din interpretarea normelor legale evocate rezultă că obiectul şi scopul constituie criteriile esenţiale în caracterizarea unei întreprinderi şi, implicit, în stabilirea statutului juridic al celui care o exercită, respectiv a titularului întreprinderii.

Astfel cum s-a remarcat în doctrina de specialitate, profesionist este acela care lucrează într-un anumit domeniu de activitate, pe baza unei pregătiri corespunzătoare C. civ. consacrând semnificaţia juridică a profesionistului, raportând-o la exploatarea unei întreprinderi.

Ca atare, desfăşurarea unei activităţi economice, organizate şi sistematice, cu caracter profesional, în scopul obţinerii unui profit, este proprie activităţii economice (comerciale).

Per a contrario, o întreprindere având un scop nonprofit, este o întreprindere civilă (noncomercială).

Având în vedere această distincţie, în doctrină se apreciază, în mod judicios, că profesionistul care exploatează o întreprindere economică (comercială) are calitatea de comerciant, iar profesionistul care exploatează o întreprindere civilă, nu are calitatea de comerciant.

Având în vedere cele arătate anterior şi ţinând cont de aspectele concrete ale cauzei deduse judecăţii rezultă fără putinţă de tăgadă faptul că instanţa de fond a dat o interpretare eronată disp. art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, respectiv a considerat că în prezenta cauză ar fi incidente aceste dispoziţii legale, în condiţiile în care recurentul nu a desfăşurat nicio activitate comercială de natură a determina cazul de incompatibilitate menţionat.

În altă ordine de idei, instanţa de fond în mod greşit a respins argumentele recurentului potrivit cărora acesta deşi este autorizat ca persoană fizică acesta nu desfăşoară nicio activitate comercială în sensul O.U.G. nr. 44/2008. În concret, această formă de organizare i-a fost impusă cu titlul de condiţie de admisibilitate în vederea obţinerii unei finanţări pentru înfiinţarea unei ferme de semi- subzistenţă.

Practic, motivul pentru care recurentul a apelat la această formă de organizare a constituit obţinerea unei finanţări pentru ferma de semi-subzistenţă şi nicidecum pentru desfăşurarea unor activităţi comerciale.

Toate considerentele mai sus expuse conduc la concluzia că se impune admiterea prezentului recurs, în sensul configurat în petitele acestuia, concomitent cu obligarea intimatei, în baza disp. art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata cheltuielilor de judecată.

4. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinare, pârâta Agenţia Naţională de Integritate a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

5. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru

Raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru şi comunicat părţilor în baza Încheierii de şedinţă din data de 9 octombrie 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin Încheierea de şedinţă din data de 4 decembrie 2017, completul de filtru, apreciind incidenţa în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ., a admis în principiu recursul şi a fixat termen pentru judecata cauzei pe fond.

6. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi asupra recursului

Controlul judiciar declanşat de recurentul-reclamant are ca obiect verificarea legalităţii raportului de evaluare nr. nr. x din 12 iunie 2015 întocmit de intimata-pârâtă Agenţia Naţională de Integritate, prin care s-a stabilit că partea s-a aflat în stare de incompatibilitate, întrucât nu a respectat prevederile art. 87 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 161/2003, privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, cu modificările şi completările ulterioare.

În concret, emitentul actului administrativ a avut în vedere faptul că în perioada 20 iunie 2008 - prezent, reclamantul recurent A. a deţinut funcţia de viceprimar al Comunei al Sânsimion iar începând cu data de 21 ianuarie 2009 până în prezent, şi calitatea de titular la A. PFA.

Potrivit prevederilor din Legea nr. 161/2003:

Art. 87:

"(1) Funcţia de primar şi viceprimar, primar general şi viceprimar al municipiului Bucureşti, preşedinte şi vicepreşedinte al consiliului judeţean este incompatibilă cu:

g) calitatea de comerciant persoană fizică."

Art. 91 alin. (3:

"Alesul local poate renunţa la funcţia deţinută înainte de a fi numit sau ales în funcţia care atrage starea de incompatibilitate sau în cel mult 15 zile de la numirea sau alegerea în funcţie".

Instanţa de fond a apreciat că reclamantul nu a respectat obligaţia ce-i revenea potrivit dispoziţiilor art. 91 alin. (3) din Legea nr. 161/2003, de a demisiona din una dintre funcţiile incompatibile, continuând să deţină simultan, atât funcţia de viceprimar, cât şi calitatea de comerciant persoană fizică.

Instanţa de recurs reţine că textul normei juridice trebuie interpretat, în primul rând din punct de vedere teleologic, fiind evident, încă din titlul Legii nr. 161/2003, că scopul legiuitorului şi al reglementărilor a fost acela de prevenire a corupţiei, urmărindu-se ca persoana care deţine o demnitate/funcţie publică să adopte o conduită preventivă de natură să-l împiedice să ajungă în situaţia de exercitare a unor activităţi în stare de incompatibilitate.

Instanţa de fond a reţinut corect că sunt îndeplinite condiţiile cerute de norma juridică de mai sus, din moment ce legiuitorul nu s-a referit la exercitarea activităţii de comerciant, ci la deţinerea calităţii de comerciant persoană fizică.

Prin Decizia nr. 396 din 01 octombrie 2013, publicată în M. Of. nr. 708 din 19 noiembrie 2013, Curtea Constituţională a statuat că "nu se poate afirma de plano că membrul unei întreprinderi familiale nu are calitatea de comerciant persoană fizică. Desigur, calificarea de facto a unei persoane fizice ce desfăşoară o activitate economică autorizată ca fiind comerciant trebuie apreciată de la caz la caz, de către instituţiile/autorităţile competente, în funcţie de coordonatele cuprinse în legislaţia de drept comun (...)."

În raport de argumentele reţinute de instanţa constituţională, ceea ce prezintă relevanţă în cazul analizat este deţinerea calităţii de persoana fizică autorizată de către recurent.

Corect subliniază intimata că nu au relevanţă şi nu înlătură starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamantul trimiterile pe care reclamantul le face la dispoziţiile C. civ., respectiv la faptul că o întreprindere având un scop nonprofit, este o întreprindere civilă (noncomercială), iar profesionistul care exploatează o întreprindere civilă, nu are calitatea de comerciant.

Incompatibilităţile funcţiei de viceprimar sunt prevăzute în mod expres de Legea nr. 161/2003 şi una dintre acestea o reprezintă exercitarea cumulativă a acestei funcţii şi a calităţii de comerciant persoană fizică.

Având în vedere caracterul imperativ pentru funcţia publică de a respecta regimul juridic al incompatibilităţilor şi al conflictelor de interese, date fiind sancţiunile pe care le atrage încălcarea acestor norme, alesul local are o obligaţie legală de a nu încălca prevederile legale cu privire la incompatibilităţi.

În consecinţă, neputându-se reţine incidenţa motivului de casare invocat de către recurent - art. 488 pct. 8 C. proc. civ., pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinţei nr. 108 din 27 octombrie 2015 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 29 ianuarie 2018.