Eligibility of corporate assets and adaptation of IT equipment specifications under European operational funding grants

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. x/33/2013, formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare s-a solicitat anularea parţială a Notificării privind situaţia cererii de rambursare din 20 iulie 2012, notă emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale din 23 august 2013, în ceea ce priveşte respingerea la plată a sumelor de la pct. 1, 4 şi 5 din notificare.

Prin Sentinţa nr. 556 din 18 noiembrie 201e a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale în soluţionarea cauzei, aceasta fiind declinată Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, spre competentă soluţionare.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 489 din 12 decembrie 2013 a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale; a declinat soluţionarea cauzei Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.

Prin decizia nr. 2029 din 30 aprilie 2014, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosarul nr. x/33/2013, a fost stabilită competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

2. Hotărârea primei instanţe

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. x/33/2014.

Prin Sentinţa nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, s-a admis cererea formulată de reclamanta SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare, şi în consecinţă:

S-a anulat în parte Notificarea privind situaţia cererii de rambursare din 20 iulie 2012 emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale din 23 august 2013 în ceea ce priveşte respingerea la plată a sumelor de la pct. 1, pentru 2145,16 lei, pct. 4 pentru 395,56 lei şi suma de la pct. 5 pentru 1142,00 lei.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva Sentinţei nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educaţiei Naţionale, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 punctele 6 şi 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului şi pe fond, respingerea cererii de anulare ca inadmisibilă şi în subsidiar, ca nelegală şi nefondată.

În motivarea recursului, se arată că recurentul a derulat în baza contractului de finanţare POS CCE din 20 aprilie 2011 proiectul "Dezvoltarea infrastructurii de cercetare a SC A. SA prin modernizarea laboratoarelor şi dotarea cu noi echipamente", sens în care a efectuat o serie de cheltuieli, solicitate prin Cererea de rambursare din 20 iulie 2012, o parte din aceste cheltuieli fiind respinse de la plată, întrucât nu au îndeplinit condiţiile de eligibilitate, respectiv nu au fost prevăzute în cererea de finanţare.

Prin Raportul de verificare din 11 ianuarie 2012 recurentul a fost anunţată cu privire la faptul că au fost respinse sumele solicitate la rambursare prin cererea de rambursare din 20 iulie 2012, fiind emisă şi Notificarea privind situaţia cererii de rambursare din 20 iulie 2012.

Referitor la suma indicată la punctul 1 din notificare, arată că aceasta a fost respinsă întrucât achiziţia unui Notebook, conform contractului din 07 iunie 2012 nu a fost prevăzută în cererea de finanţare şi trebuia modificată această cerere.

Referitor la sumele indicate la punctele 4 şi 5 din notificare, arată că acestea au fost respinse întrucât nu au fost respectate condiţiile de eligibilitate prevăzute de Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2013.

Se mai arată că la data de 20.07.2012 a fost depusă de către reclamantă cererea finală de rambursare nr. 3 şi că la fila 9 din Raportul de verificare la faţa locului, cheltuielile prevăzute în adresa din 23 august 2013 sunt identice, reclamanta luând la cunoştinţă de declararea cheltuielilor respective ca fiind neeligibile încă din data de 11 ianuarie 2013. Prin adresa din 31 ianuarie 2013 reclamanta a înaintat obiecţiile la Raportul de verificare din 11 ianuarie 2013, la care i s-a răspuns prin adresa din 19 februarie 2013. Faţă de aceste constatări, recurenta a formulat contestaţie, înregistrată din 11 martie 2013, completată prin adresa din 10 aprilie 2013 în care îşi menţinea criticile din adresa din 31 ianuarie 2013.

Ca prim motiv de recurs, invocă nepronunţarea de către instanţa de fond asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile, deşi această excepţie a fost invocată de către pârât prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, apreciind că notificarea din 23 august 2013 privind situaţia cererii de rambursare din 20 iulie 2013 a cărui anulare se cere, este un act administrativ faţă de care recurenta nu a formulat plângere prealabilă conform art. 7 din Legea nr. 554/2004 şi nici nu a formulat contestaţie în baza legii speciale, respectiv O.U.G. nr. 66/2011.

Apreciază că în speţă, contestaţia înregistrată din 12 martie 2013 a fost formulată împotriva Raportului de verificare la faţa locului şi nu poate fi considerată plângere prealabilă la Notificarea privind situaţia cererii de rambursare nr. x/2012, întrucât notificarea a fost emisă în 23 august 2013, mult după depunerea contestaţiei. Susţine că nu se poate considera că acea contestaţie este o plângere prealabila la un act administrativ care nu era încă emis şi nici nu se pot considera două acte administrative, întrucât Raportul de verificare la faţa locului cuprinde recomandări, iar Notificarea cuprinde măsuri care produc efecte asupra recurentei.

Pe fondul cauzei, recurentul-pârât critică faptul că instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 şi ale H.G. nr. 105/2007, referitor la cheltuielile cu achiziţia unui anemometru şi a unui piranometru, menţionate la punctele 4 şi 5 din adresa din 23 august 2013.

Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003, mijlocul fix amortizabil este orice imobilizare corporală care îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii: a) este deţinut şi utilizat în producţia, livrarea de bunuri sau în prestarea de servicii, pentru a fi închiriat terţilor sau în scopuri administrative; b) are o valoare fiscală mai mare decât limita stabilită prin hotărâre a Guvernului, la data intrării în patrimoniul contribuabilului; c) are o durată normală de utilizare mai mare de un an.

Potrivit art. l din H.G. nr. 105/2007 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe:

"

(1) începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, valoarea minimă de intrare a mijloacelor fixe stabilită în condiţiile art. 3 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, este de 1.800 lei."

Conform Ordinului nr. 1341/2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor 2.2.3 "Dezvoltarea unor reţele de centre C-D, coordonate la nivel naţional şi racordate la reţele europene şi internaţionale de profil (GRID, GEANT)", 2.2.4 "Întărirea capacităţii administrative" şi 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" ale Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" 2007 - 2013, în Anexa 3 este indicată Lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunii 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D a Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" 2007 - 2013.

Recurentul-pârât mai arată că potrivit art. 20 din contractul de finanţare din 20 aprilie 2011, cererea de finanţare este parte integrantă din contract, având aceeaşi forţă juridică, iar prin cererea de finanţare completată de către reclamantă, la punctul 4.1 au fost aprobate fonduri pentru cheltuieli pentru achiziţia de active fixe corporale şi tot în cererea de finanţare, reclamanta a prezentat bunurile achiziţionate ca fiind aparate de măsură care funcţionează independent, fiind încadrate în categoria activelor corporale fixe, deşi în cadrul Operaţiunii 2.3.2, cheltuielile cu materialele de natura obiectelor de inventar nu sunt eligibile. Ori, anemometrul şi piranometrul sunt obiecte de inventar.

Consideră recurentul că instanţa de fond a făcut confuzie între mijloacele fixe şi obiectele de inventar, apreciind că în mod nelegal, s-au declarat aceste echipamente eligibile, de vreme ce valoarea lor este sub pragul prevăzut de art. 1 din H.G. nr. 105/2007, de 1.800 lei, întrucât depăşirea acestui prag duce la încadrarea obiectelor la mijloace fixe, cele care au valoarea sub acest prag fiind obiecte de inventar, care nu sunt eligibile.

Se mai susţine că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile cererii de finanţare, având în vedere că prin cererea de finanţare s-a menţionat că se achiziţionează un sistem de calcul 2.2 GHz, 2 GB DDR2, HDD 320 GB (7200 rpm); TFT 20, dar pentru a fi eligibilă o astfel de cheltuială, reclamanta era obligată să solicite încheierea unui act adiţional la contractul de finanţare din 21 aprilie 2011 prin care să fie modificate specificaţiile echipamentelor de cercetare.

Recurentul consideră că deşi instanţa de fond a reţinut că achiziţionarea unui Notebook a fost determinată de evoluţia tehnologiei în IT, aceasta nu era o soluţie tehnică oportună derulării proiectului, iar pentru a fi declarată cheltuială eligibilă, aceasta trebuia inclusă în cererea de finanţare. Totodată, arată că testerul era prevăzut prin cererea de finanţare a fi achiziţionat, însă nu s-a respectat această menţiune, întrucât s-a considerat că nu este necesară achiziţionarea separată a unui sistem de calcul. Astfel, faţă de neîncheierea unui act adiţional la cererea de finanţare, care să includă achiziţionarea unui Notebook sau prin care să fie modificate specificaţiile echipamentelor de cercetare, cheltuielile efectuate cu aceste echipamente sunt neeligibile.

De asemenea, arată că intimata, prin semnarea contractului de finanţare şi-a asumat o serie de obligaţii şi avea cunoştinţă de obligaţia încheierii unui act adiţional.

4. Apărările formulate în cauză

Intimata-reclamantă SC A. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei recurate, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Cu privire la motivul de recurs care se referă la nepronunţarea instanţei asupra excepţiei inadmisibilităţii cererii pentru lipsa plângerii prealabile, intimata susţine că argumentele recurentei sunt neîntemeiate, apreciind că inadmisibilitatea cererii a fost invocată ca o apărare de fond, iar prima instanţă a analizat acest aspect, intimata precizând că procedura prealabilă a fost îndeplinită prin: formularea obiecţiunilor cu privire la raportul de verificare înregistrare din 30 ianuarie 2013; răspunsul recurentului pârât cuprins în adresa din 19 februarie 2013; contestaţia intimatei înregistrată la pârât din 12 martie 2013; invitaţia la conciliere formulată de recurent din 12 martie 2013 pentru data de 02 aprilie .2013, când i s-au solicitat unele date suplimentare pentru soluţionarea pe cale administrativă a contestaţiei; nota de completare a contestaţiei din 10 aprilie 2013.

De asemenea, arată că a apelat la procedura administrativă prealabilă, atât la cea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cât şi la cea specială prevăzută de art. 47din O.U.G. nr. 66/2011, iar cererea introductivă de instanţă a fost formulată în termenul de 6 luni prevăzut de Legea nr. 554/2004.

Cu privire la critica potrivit căreia instanţa de fond ar fi interpretat eronat dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 571/2003 şi ale H.G. nr. 105/2007, precum şi cele ale Ordinului nr. 1341/2008, intimata arată că susţinerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât aceste echipamente au fost achiziţionate în scop de cercetare, pentru dotarea laboratoarelor de cercetare ale Institutului şi nu în cadrul lucrărilor de modernizare a clădirii iar "Instrucţiunile privind eligibilitatea cheltuielilor cu lucrările de modernizare/extindere/construcţie de clădiri şi spaţii din cadrul Operaţiunii 2.3.2.POS CCE", invocate de recurenta pârâtă se referă la modernizare/extindere/construcţie de clădiri pentru care:

"

În categoria de dotări sunt eligibile cheltuielile pentru procurarea de bunuri care conform legii intră în categoria mijloacelor sau obiectelor de inventar, precum mobilier, dotări PSI, dotări de uz gospodăresc, dotări de protecţia muncii (care nu ţin de activitatea de cercetare).

Referitor la lista cheltuielilor eligibile cuprinse în anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1341/2008, arată că legiuitorul a instituit o diferenţă de tratament între diferitele categorii de cheltuieli. Astfel, pentru cheltuielile de la pct. 4 din anexa (aplicaţii informatice, licenţe) se arată în mod expres că sunt eligibile cheltuielile pentru achiziţia de active fixe necorporale, în privinţa cheltuielilor de la pct. 3 din anexă (echipamente IT, instalaţii, echipamente şi instrumente pentru cercetare); nu există o limitare la activele corporale fixe, ci se foloseşte sintagma active corporale, ceea ce susţine interpretarea conform căreia sunt eligibile şi cheltuielile efectuate cu achiziţia de obiecte de inventar cum este cazul celor descrise anterior.

Consideră că raportat la prevederile pct. 3 din anexa la Ordinul nr. 1341/2008, în mod corect a apreciat prima instanţă că sunt eligibile la plata cheltuielilor pentru achiziţia echipamentelor de cercetare - piranometrul şi anemometrul.

Cu privire la critica potrivit căreia instanţa de fond ar fi interpretat eronat dispoziţiile cererii de finanţare care reprezintă legea părţilor, intimata arată că această critică vizează modalitatea de apreciere a probelor de către prima instanţă şi excede controlului de legalitate astfel cum este reglementat de art. 488 C. proc. civ.

Se mai arată că susţinerea recurentei sub acest aspect este şi neîntemeiată întrucât, aşa cum rezultă din cererea de finanţare, anexa IV la contractul de finanţare, în Lista activelor corporale de achiziţionat prin proiect a fost prevăzut un sistem de calcul având caracteristicile tehnice: procesor 2.2 GHZ, memorie 2 GB DDR2, HDD 320 GB (7200 RPM); TFT 20", dar a fost achiziţionat un Notebook mult mai performant decât sistemul prevăzut în cererea de finanţare, cu următoarele caracteristici tehnice: procesor Core i7, memorie 6 GB, HDD 640 GB, video NVIDIA GeForce GTS 350M cu 1 GB memorie, monitor HDMI Wide 15,6" LED.

Astfel, arată că având în vedere că laptopul achiziţionat are caracteristici superioare faţă de cele prevăzute pentru sistemul de calcul şi pentru a utiliza eficient fondurile proiectului, intimata reclamantă a considerat că nu este necesară achiziţionarea separată a unui sistem de calcul, deoarece laptopul poate îndeplini şi rolul acestuia. Arată că în mod corect instanţa de fond a reţinut faptul că respectarea de către intimată a caracteristicilor tehnice ale bunului ar fi determinat o utilizare ineficientă a fondurilor, întrucât în domeniul IT este cunoscută evoluţia tehnologiei.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că în raport cu dispoziţiile art. 493 alin. (3) din C. proc. civ., recursul este admisibil în principiu, având în vedere că acesta îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi c)-e) din C. proc. civ.; a fost declarat în termen; motivele de recurs se încadrează celor prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ. şi nici nu există motive de ordine publică ce pot fi invocate în condiţiile art. 489 alin. (3) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva Sentinţei nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a fixat termen de judecată pe fond a recursului la 25 aprilie 2017, reţinându-se totodată că părţile nu au depus un punct de vedere referitor la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Analizând cu prioritate inadmisibilitatea acţiunii, în raport de susţinerile părţilor şi de înscrisurile de la dosar, Înalta Curte consideră că aceasta este neîntemeiată, având în vedere că în cauză, între părţi a fost purtată o amplă corespondenţă, anterior demersului judiciar iniţiat de către reclamantă.

Astfel, se reţine că prin adresa din 31 ianuarie 2013 intimata-reclamantă a înaintat recurentei obiecţiile la Raportul de verificare din 11 ianuarie 2013, înregistrate la recurentă din 30 ianuarie 2013, la care i s-a răspuns prin adresa din 19 februarie 2013, iar faţă de aceste constatări, recurenta a formulat contestaţie, înregistrată din 11 martie 2013, completată prin adresa din 10 aprilie 2013, prin care a reiterat criticile din adresa din 31 ianuarie 2013. Totodată, în urma invitaţiei la conciliere formulată de recurent şi înregistrată din 25 martie 2013 pentru data de 02 aprilie 2013, reclamantei-intimate i s-au solicitat unele date suplimentare pentru soluţionarea pe cale administrativă a contestaţiei.

În aceste condiţii, în considerarea întregii corespondenţe purtate între părţi, criticile sub acest aspect ale recurentei apar ca fiind nefondate, deoarece scopul instituirii unei asemenea proceduri de către legiuitor a fost tocmai acela ca părţile să-şi cunoască pretenţiile reciproce, creând posibilitatea soluţionării diferendelor pe cale amiabilă, scop ce în speţă, se constată că a fost atins, părţile anterior înaintării demersului lor în justiţie, făcându-şi cunoscute reciproc pretenţiile.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de casare invocate de către ambele părţi, Înalta Curte constată că este nefondat recursul declarat în cauză.

Astfel, recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ şi fiscal pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, cu o acţiune îndreptată împotriva pârâtului Ministerul Educaţiei Naţionale, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să dispună anularea parţială a Notificării privind situaţia cererii de rambursare din 20 iulie 2012, notă emisă de Ministerul Educaţiei Naţionale din 23 august 2013, în ceea ce priveşte respingerea la plată a sumelor de la pct. 1, 4 şi 5 din notificare.

Raportat la cererea astfel formulată, se constată că prima instanţă şi-a expus în mod corespunzător argumentele, acestea fiind prezentate într-o manieră concisă şi clară, raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susţinerile reclamantei şi la apărările formulate de pârât, iar pe de altă parte, la dispoziţiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecăţii.

Înalta Curte împărtăşeşte opinia exprimată de judecătorul fondului, care a reţinut că în speţă, reclamanta a justificat achiziţiile realizate, pentru care a solicitat declararea ca fiind eligibile a sumelor achitate, având în vedere că de la data formulării cererii şi până la achiziţionarea bunurilor în discuţie, progresul tehnic intervenit ar fi condus la o rentabilitate scăzută în procesul de folosire a acestor bunuri, iar pe de altă parte, ar fi condus la rezultate neperformante, şi chiar la imposibilitatea realizării obiectivelor pe care societatea reclamantă şi le-a propus.

Criticile formulate de către recurentul-pârât în calea de atac a recursului vizează pe de o parte, aspectul că în mod nelegal, s-au declarat aceste echipamente eligibile, câtă vreme valoarea lor este sub pragul prevăzut de art. 1 din H.G. nr. 105/2007, de 1.800 lei, iar pe de altă parte, este criticată achiziţionarea unui Notebook mult mai performant decât sistemul prevăzut în cererea de finanţare, cu următoarele caracteristici tehnice: procesor Core i7, memorie 6 GB, HDD 640 GB, video NVIDIA GeForce GTS 350M cu 1 GB memorie, monitor HDMI Wide 15,6" LED.

Referitor la cheltuielile cu achiziţia unui anemometru şi a unui piranometru, menţionate la punctele 4 şi 5 din Notificarea privind situaţia cererii de rambursare din 20 iulie 2012, înregistrată la instituţia pârâtă din 23 august 2013, Înalta Curte constată, în acord cu judecătorul fondului, că Instrucţiunile privind eligibilitatea cheltuielilor cu lucrările de modernizare/extindere construcţie de clădiri şi spaţii din cadrul operaţiunii 2.3.2 POS CCE permit încadrarea acestora în categoria mijloacelor sau obiectelor achiziţionate în scopul cercetării şi nu pentru modernizarea spaţiului.

Pentru determinarea eligibilităţii acestor cheltuieli, Înalta Curte apreciază că este necesar a ne raporta la legislaţia aplicabilă contractului de finanţare ce face obiectul prezentului dosar.

Astfel, potrivit art. 1 alin. (4) lit. d) din H.G. nr. 759 din 11 iulie 2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, în forma în vigoare la momentul încheierii contractului şi aplicabilă cauzei de faţă, costuri directe eligibile reprezintă costurile care pot fi atribuite unei anumite activităţi individuale din cadrul operaţiunii şi pentru care poate fi demonstrată legătura cu activitatea în cauză.

De asemenea, potrivit art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii cu caracter general, fără a încălca prevederile alin. (3), art. 3, art. 4 şi art. 5 alin. (2):

a) să fie efectiv plătită de către beneficiar, între 1 ianuarie 2007 şi 31 decembrie 2015, dacă autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, nu decide altfel prin contractul de finanţare/decizia/ordinul de finanţare;

b) să fie însoţită de facturi, în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale, sau de alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate;

c) să fie în conformitate cu prevederile deciziei/ordinului de finanţare sau ale contractului de finanţare, încheiat de către autoritatea de management sau organismul intermediar, pentru şi în numele acesteia, pentru aprobarea operaţiunii, cu respectarea art. 54 alin. (5) şi art. 60 din Regulamentul Consiliului nr. 1.083/2006;

d) să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare.

Pe de altă parte, potrivit art. 2 din Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor 2.2.3 "Dezvoltarea unor reţele de centre C-D, coordonate la nivel naţional şi racordate la reţele europene şi internaţionale de profil (GRID, GEANT)", 2.2.4 "Întărirea capacităţii administrative" şi 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" ale Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" 2007 - 2013:

"

Cheltuielile eligibile pentru operaţiunile menţionate la art. 1 vor respecta prevederile prezentului ordin, ale H.G. nr. 759/2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, precum şi ale schemelor de ajutor de stat aprobate pentru operaţiunile Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare".

Potrivit art. 4 din acelaşi act normativ:

"

Pentru a fi eligibile pentru finanţarea prin operaţiunile menţionate la art. 1 toate cheltuielile trebuie să facă parte din categoriile de cheltuieli menţionate în prezentul ordin, să corespundă obiectivelor Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare" şi să fie coerente cu obiectivele şi rezultatele proiectelor propuse spre finanţare".

Mai mult, Anexa 3 a Ordinului nr. 1341/2008, la care de altfel chiar recurentul a făcut referire, prevede lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunii 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" a Axei prioritare 2 "Competitivitate prin cercetare, dezvoltare tehnologică şi inovare" din cadrul Programului operaţional sectorial "Creşterea competitivităţii economice" 2007 - 2013, după cum urmează:

"

3. Cheltuieli pentru achiziţie de active corporale:

3.1 echipamente IT şi pentru comunicaţii;

3.2 instalaţii, echipamente şi instrumente independente pentru cercetare."

Analizând contractul de finanţare în discuţie, din 20 aprilie 2011 se constată că la art. 1 alin. (1) al acestuia se prevede că "Obiectul acestui contract îl reprezintă acordarea finanţării nerambursabile de către Autoritatea de Management, pentru implementarea Proiectului nr. x, intitulat: Dezvoltarea infrastructurii de cercetare a Secţia de contencios administrativ şi fiscal SC A. SA prin modernizarea laboratoarelor şi dotarea cu noi echipamente (…). Finanţarea nerambursabilă acordată constituie ajutor de stat".

Având în vedere aspectele mai sus relevate, Înalta Curte opinează că susţinerile recurentului relativ la faptul că achiziţia anemometrului şi a piranometrului, menţionate la punctele 4 şi 5 din Notificarea privind situaţia cererii de rambursare din 20 iulie 2012, în sensul că aceasta nu ar constitui o cheltuială eligibilă, sunt neîntemeiate, de vreme ce atât Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2008 privind aprobarea listelor de cheltuieli eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunilor, cât şi H.G. nr. 759 din 11 iulie 2007 privind regulile de eligibilitate a cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, nu numai că nu exclud aceste cheltuieli din categoria celor eligibile, ci dimpotrivă, chiar sunt menţionate în mod expres, inclusiv în Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 1341 din 30 aprilie 2008.

Pe de altă parte, se observă că Ordinul nr. 1341 din 30 aprilie 2008 se referă în mod expres la noţiunea de active corporale, fără a face vreo distincţie între obiectele de inventar şi mijloacele fixe, distincţie pe care recurentul o invocă în susţinerea punctului său de vedere şi care dacă s-ar aplica, ar conduce la o limitare nejustificată a bunurilor ce s-ar încadra operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, limitare ce ar excede spiritului şi scopului dat de către legiuitor prin aceste norme.

Astfel, dat fiind faptul că legea specială aplicabilă cheltuielilor efectuate în cadrul operaţiunilor finanţate prin programele operaţionale, stipulează că sunt considerate a fi cheltuieli exigibile, cheltuielile pentru achiziţia de active corporale, constând în echipamente IT şi pentru comunicaţii, precum şi în instalaţii, echipamente şi instrumente independente pentru cercetare, categorii în care se includ cele două bunuri achiziţionate în cauza de faţă, susţinerile recurentului nu pot fi primite.

În ceea ce priveşte achiziţionarea de către intimata-pârâtă a unui sistem de calcul tip notebook, Înalta Curte constată că declararea de către recurent ca fiind neeligibilă a acestei cheltuieli este de asemenea, neîntemeiată, având în vedere că potrivit Anexei 3 a Ordinului nr. 1341/2008, arătat mai sus, în lista cheltuielilor eligibile pentru proiectele finanţate în cadrul operaţiunii 2.3.2 "Dezvoltarea infrastructurii de C-D a întreprinderilor, cu crearea de noi locuri de muncă pentru C-D" se regăsesc şi cheltuielile pentru achiziţie de active corporale constând în echipamente IT şi pentru comunicaţii.

Critica recurentului cu privire la achiziţionarea acestui bun vizează faptul că echipamentul achiziţionat are parametrii superiori celui menţionat în cererea de finanţare şi că dacă se dorea achiziţionarea unui sistem mai performant, reclamanta trebuia să solicite întocmirea unui act adiţional la contractul de finanţare, în acest sens.

Se constată că în cererea de finanţare, anexa IV la Contractul de finanţare, în Lista activelor corporale de achiziţionat prin proiect, a fost prevăzut un sistem de calcul având caracteristicile tehnice: procesor 2.2 GHZ, memorie 2 GB DDR2, HDD 320 GB (7200rpm); TFT 20", în fapt fiind achiziţionat un Notebook mult mai performant, cu următoarele caracteristici tehnice: procesor Core i7, memorie 6 GB, HDD 640 GB, video NVIDIA GeForce GTS 350M cu 1 GB memorie, monitor HDMI Wide 15,6" LED.

Cu privire la acest aspect, Înalta Curte constată că în mod corect, judecătorul fondului a statuat că respectarea de către reclamantă a caracteristicilor tehnice ale bunului ar fi determinat o utilizare ineficientă a fondurilor, dat fiind evoluţia tehnologiei în domeniul IT, precum şi luarea în considerare a aspectului că la momentul eventualei achiziţii a echipamentului IT cu sistem de operare X PROF, acest sistem nu mai beneficia de suportul tehnic al producătorului pentru asigurarea utilizării eficiente şi în condiţii de siguranţă, întrucât după lansarea sistemului de operare X 7, doar acestuia i s-a mai asigurat de către producător asistenţa tehnică necesară sistemului de operare.

De asemenea, se constată că în cazul de faţă, achiziţionarea unui produs IT cu caracteristici superioare celui prevăzut iniţial, ţine de aspecte de oportunitate în folosirea resurselor alocate proiectului, cu atât mai mult cu cât pe de o parte trebuie luat în considerare şi timpul scurs de la momentul întocmirii documentaţiei şi până la achiziţionarea efectivă a bunului, iar pe de altă parte, trebuie avut în vedere şi faptul că pentru a utiliza eficient fondurile proiectului, intimata reclamantă a considerat că nu este necesară achiziţionarea separată a unui sistem de calcul, deoarece laptopul poate îndeplini şi rolul acestuia, motiv pentru care se apreciată că declararea ca neeligibilă a acestei cheltuieli apare ca nejustificată.

În aceleaşi context, se apreciază că doar prin achiziţionarea unor produse competitive în cadrul proiectului în discuţie în dosarul de faţă, se poate vorbi despre posibilitatea îndeplinirii scopul declarat al proiectului, respectiv modernizarea infrastructurii de cercetare şi achiziţia de echipamente complexe cu ajutorul cărora, în cadrul Departamentului de Cercetare din SC A. SA se vor putea realiza studii de cercetare a soluţiilor optime de producere şi utilizare a energiilor regenerabile, care să ducă la modernizarea/obţinerea de prototipuri de instalaţii care să corespundă cerinţelor actuale şi viitoare ale pieţei.

III. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva Sentinţei nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de Ministerul Educaţiei şi Cercetării Ştiinţifice (fost Ministerul Educaţiei Naţionale) - Direcţia Generală Organism Intermediar pentru Cercetare împotriva Sentinţei nr. 391 din 29 septembrie 2014 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2017.