Eligibility of service fees lacking justificatory invoices under EU-funded workforce development programs

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul litigiului dedus judecăţii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, la data de 17 ianuarie 2014, precizată ulterior, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâţii Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane şi a solicitat anularea actului administrativ - Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013, precum şi a actelor ce au stat la baza emiterii acestuia, pe care nu le-a indicat.

2. Hotărârea primei instanţe

Prin sentinţa nr. 95/F - Cont din data de 01 iulie 2014, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea şi cererea de chemare în garanţie formulate de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâţii Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia, şi Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, chemat în garanţie fiind Ministerul Fondurilor Europene - Direcţia Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane.

3. Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva hotărârii pronunţate de prima instanţă, reclamanta A. a formulat recurs, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, anularea Deciziei nr. 26 din 21 noiembrie 2013 precum şi a actelor ce au stat la baza emiterii actului administrativ - procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă din 20 septembrie 2013 şi procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă din 22 noiembrie 2013.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ.

În motivarea recursului se arată că prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 8060 din 20 septembrie 2013 s-a stabilit un cuantum al creanţei bugetare rezultate din nereguli de 116.756,22 lei, iar în urma contestaţiei depusă la OIRPOSDRU SV Craiova, s-a stabilit un cuantum al creanţei bugetare rezultate din nereguli de 8.951,32 lei, conform procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă nr. 10241 din 22 noiembrie 2013 şi Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013.

Mai arată că partenerul Fundaţiei A. în cadrul acestui proiect a fost Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea (APDC) cu care a încheiat acordul de parteneriat nr. 16 din 12 august 2008 (nr. 85 din 12 august 2008 înregistrat la APDC), iar conform Legii nr. 76 din 16 ianuarie 2002 privind sistemul asigurărilor de şomaj şi stimularea ocupării forţei de munca, art. 55 alin. (1) "Furnizorii de servicii pentru stimularea ocupării forţei de munca pot să presteze, pe baza de contracte încheiate cu agenţiile pentru ocuparea forţei de munca, servicii finanţate bugetul asigurărilor pentru şomaj, numai dacă sunt acreditaţi". Astfel, s-a constatat că APDC are certificatele de acreditare din 07 februarie 2011, respectiv din 16 mai 2011. Contrar acestor documente, s-a concluzionat că activitatea de prestare a serviciilor de informare şi consiliere profesională constituie o abatere de la prevederile contractuale, iar contravaloarea acestora reprezintă o suma plătită necuvenit, cu prejudicierea bugetului UE/bugetul naţional aferent.

Recurenta-reclamantă mai arată că în urma contestaţiei formulate, s-a constatat în Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013 că beneficiarul a făcut demersuri pentru respectarea legislaţiei naţionale şi a prezentat acreditare pentru Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea în perioada de implementare a proiectului, echipa de soluţionare a contestaţiei considerând că sunt îndeplinite condiţiile tehnice aferente implementării proiectului. Pe cale de consecinţă, prin decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013 s-au considerat neeligibile doar onorariile solicitate pentru care nu au fost prezentate documentele justificative nici cu ocazia contestaţie din 23 octombrie 2013, acestea totalizând suma de 9.134 lei. În susţinerea acestor aspecte, precizează că a depus instrumente financiare care atestă plata, dar organele de control le-au ignorat, cum ar fi: state, registre de casa, OP-uri, extrase de cont, cererea decont nr. 148 din 29 aprilie 2011 în valoare de 15.500 lei, aferente perioadei martie - aprilie 2011, precum şi contractul civil de prestări servicii nr. 24 din 01 iunie 2010 şi cererea formulată de B., nr. 237 din 25 mai 2010 prin care a solicitat schimbarea formei de contractare de la contract civil de prestări servicii cu PFA la contract civil de prestări servicii cu persoană fizică.

Recurenta susţine că aceste cheltuieli au fost efectuate şi decontate de AMPOSDRU pe bază de documente justificative în perioada mai 2010 - aprilie 2011, astfel că apreciază că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, deoarece motivele acestei soluţii sunt contradictorii cu apărările formulate de către recurentă, întrucât s-au prezentat aceleaşi documente contabile pentru trei persoane din echipă, dar echipa de control a OIRPOSDRU SV Oltenia a fost în eroare, deoarece nu a observat cu ocazia vizitei post implementare din mai 2013 pe stat, registre şi alte documente de plata, a treia persoană din echipă, respectiv pe B., deşi AMPOSDRU a rambursat aceste cheltuieli pe baza aceloraşi documente în perioada 2010 - 2011. Instanţa nu a luat în considerare ca aceste sume s-au cheltuit şi rambursat pe baza de documente justificative de o altă entitate - AMPOSDRU în perioada 2010 - 2011, şi nu de OIRPOSDRU SV Oltenia.

Se critică de către recurenta-reclamantă modul de apreciere în speţă a conflictului de interese, apreciind că un asemenea conflict de interese nu există în cauză, cu atât mai mult cu cât OIRPOSDRU SV Oltenia a considerat prin decizia 26 din 21 noiembrie 2013 şi prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului de convergenţă din 22 noiembrie 2013 că echipa de control îşi însuşeşte punctul de vedere transmis de beneficiar, considerând eligibile onorariile solicitate pentru C. De asemenea, s-a reţinut în ce priveşte conflictul de interese şi regimul incompatibilităţilor dintre D. şi C., că entitatea respectivă are statutul de O.N.G., iar dreptul la muncă este prevăzut în Constituţia României şi nu poate fi îngrădit.

Recurenta-reclamantă susţine că motivarea instanţei este lacunară şi nu face referire la documentele justificative depuse, instanţa aplicând greşit prevederile O.U.G. nr. 66/2011.

4. Apărările formulate în cauză

Intimatul-pârât Organism Intermediar Regional pentru Programul Operaţional Sectorial "Dezvoltarea Resurselor Umane" Regiunea Sud - Vest Oltenia, a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca vădit nefondat şi menţinerea sentinţei civile atacate ca temeinică şi legală.

Prin întâmpinare se arată că în speţă, criticile aduse de recurentă sentinţei instanţei de fond sunt nefondate, întrucât aceasta nu a prezentat echipei de control cu ocazia vizitei la faţa locului documente justificative, aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei, ci doar contractul de prestări servicii din 04 mai 2009, încheiat de Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea cu B., conform minutei, înregistrată la recurentă cu nr. 2887 din 16 mai 2013. Documentele justificative aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei, nu au fost depuse nici cu ocazia contestaţiei administrative formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 8060 din 20 septembrie 2013, deşi conform alin. (20) şi (21) ale art. 9 lit. a) din contractul de finanţare, recurenta avea obligaţia de a pune la dispoziţia OIRPOSDRU documentele aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei.

Potrivit prevederilor art. 1 din contractul de finanţare, AMPOSDRU/OIRPOSDRU delegat va acorda finanţarea nerambursabilă maximă, estimată la art. 3 alin. (2), pentru implementarea proiectului, doar în condiţiile respectării de către beneficiar a prevederilor contractului de finanţare, a Instrucţiunilor AMPOSDRU şi a legislaţiei comunitare şi naţionale.

Conform Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiţii: să fie efectiv plătită de la data prevăzută în contractul de finanţare nerambursabilă; să fie necesară pentru realizarea activităţilor din cadrul proiectului; să fie prevăzută în bugetul estimativ al proiectului; să fie în conformitate cu principiile unui management financiar riguros, având în vedere utilizarea eficientă a fondurilor şi un raport optim cost-rezultate; să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, să fie identificabilă, verificabilă şi dovedită prin facturi, conform legislaţiei naţionale; să nu fi făcut obiectul altor finanţări publice; să fie în conformitate cu prevederile contractului de finanţare; să fie conformă cu prevederile legislaţiei naţionale şi comunitare; să fie menţionată în lista cheltuielilor eligibile prezentată în Condiţiile specifice pentru fiecare cerere de propuneri de proiecte.

De asemenea, intimatul pârât susţine că acest contract de prestări servicii, încheiat de A., cu persoana fizică B., deşi are nr. 24 din 01 iunie 2010, nu putea fi încheiat decât ulterior efectuării controlului, respectiv ulterior formulării contestaţiei, având în vedere că recurenta nu a explicat care este temeiul juridic în baza căruia Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitare Vâlcea putea să efectueze şi să emită documente de plată pentru un contract de prestării servicii încheiat de o altă persoană juridică, respectiv A., cât timp pentru cheltuielile în sumă de 9.134 lei, aferente contractului de prestări servicii nr. 34 din 04 mai 2009, încheiat cu B., nu au fost depuse documente justificative care să dovedească îndeplinirea cumulativă a condiţiilor de eligibilitate prevăzute de contractul de finanţare, astfel că acestea au fost rambursate necuvenit şi în mod corect, instanţa de fond a interpretat prevederile legale şi contractuale prin raportare la situaţia de fapt.

În cauză a formulat întâmpinare şi intimatul-pârât Ministerul Fondurilor Europene, solicitând respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca temeinică şi legală.

Intimatul-pârât arată că recurenta în calitate de lider al parteneriatului, a depus o cerere de finanţare şi a încheiat cu DGAMPOSDRU contractul de finanţare X, în temeiul căruia a fost emis procesul verbal de constatare a neregulilor şi se stabilire a creanţelor bugetare pentru programele operaţionale în cadrul obiectivului convergenţă din 20 septembrie 2013, prin care s-a stabilit în sarcina recurentei un debit în cuantum de 116.756,22 lei, aferent rambursării în mod necuvenit a unor cheltuieli efectuate atât de către beneficiarul finanţării, cât şi de către partenerul său, Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea, iar prin Decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013, emisă ca urmare a contestaţiei formulate de către recurentă, OIRPOSDRU Regiunea Sud Vest Oltenia a constatat ca neeligibile doar cheltuielile în cuantum de 9.134 lei pentru nedepunerea facturilor şi OP-urilor cu care s-a efectuat plata.

Se mai arată că potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 759/2007, pentru a fi eligibilă, o cheltuială trebuie să fie însoţită de facturi în conformitate cu prevederile legislaţiei naţionale sau de alt documente contabile cu valoare probatorie echivalentă facturilor, pe baza cărora cheltuielile să poată fi auditate şi identificate.

Cu toate acestea, precizează că recurenta a menţionat emiterea unor facturi pentru serviciile prestate, nici acestea şi nici OP-urile nu au fost efectiv prezentate autorităţii de control sau cu prilejul depunerii contestaţiei administrative.

Intimatul-pârât subliniază deosebirea dintre documentele contabile şi documentele justificative, aşa cum reiese aceasta din prevederile Legii nr. 82/1991, republicată şi din Ordinul M.F.P. nr. 3512/2008 privind documentele contabile, precizând că documentele care stau la baza înregistrărilor în contabilitate pot dobândi calitatea de document justificativ numai în condiţiile în care furnizează toate informaţiile prevăzute de cadrul de reglementare în vigoare. Astfel, susţine că documentele depuse de către recurentă în sprijinul afirmaţiilor sale, nu îndeplineau condiţia de a fi documente justificative, în sensul dat de normele legale în vigoare.

Pe de altă parte, mai arată că în speţă, contractul de prestări servicii încheiat cu persoana fizică B., a fost înregistrat din 01 iunie 2010, respectiv după efectuarea controlului, deoarece: nu există o decizie de încetare a contractului de prestări servicii din 04 mai 2009; contractul din 2010 nu a fost pus la dispoziţia autorităţii de control şi prezintă o serie de adnotări şi modificări, efectuate fără asumarea acestora prin semnătură de către părţi; numărul de înregistrare al cererii de schimbare a formei de înregistrare, formulată de B. a fost înregistrat la recurentă sub nr. 237 din 25 octombrie 2010, iar contractul încheiat cu persoana fizică B. a fost înregistrat de către recurentă sub nr. 24 din 24 octombrie 2010; minuta înregistrată de către recurentă sub nr. 2887 din 16 mai 2013, încheiată cu ocazia controlului la faţa locului, atestă strict şi limitativ documentele verificate şi puse la dispoziţia echipei de verificare.

5. Procedura derulată în faţa instanţei de recurs

Prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului de faţă, s-a concluzionat că recurenta a timbrat incomplet recursul, respectiv cu suma de 175 lei, în loc. de 200 lei, taxă aferentă celor două motive de recurs invocate, prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 din C. proc. civ., republicat.

De asemenea, s-a concluzionat că recursul a fost tardiv declarat, împrejurare sancţionată cu nulitatea conform art. 489 C. proc. civ.

Prin încheierea din 13 octombrie 2016, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, s-a admis în principiu, recursul declarat de reclamanta A. împotriva Sentinţei nr. 95/F - Cont din data de 01 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, şi s-a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului la 25 aprilie 2017, dispunându-se citarea recurentei - reclamante A. cu menţiunea completării taxei judiciare de timbru cu suma de 25 lei, aferentă celor două motive de recurs invocate, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, sub sancţiunea anulării cererii de recurs, ca insuficient timbrată.

În considerentele acestei încheieri, s-a reţinut că atât recurenta - reclamantă A., cât şi intimatul Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia au depus Puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilităţii în principiu a recursului.

Anexat la Punctul său de vedere, recurenta - reclamantă A. a ataşat şi duplicatul Facturii emise de Poşta Română, din care rezultă, ca dată de depunere prin poştă a recursului, data de 07 august 2014.

Prin Punctul său de vedere intimatul Organism Intermediar Regional - P.O.S.D.R.U. - Regiunea Sud-Vest Oltenia şi-a însuşit Raportul, solicitând anularea recursului, ca incomplet timbrat, conform art. 200 alin. (3) C. proc. civ.

Completul de filtru, prin aceeaşi încheiere, analizând respectarea de către recurenta - reclamantă a dispoziţiilor art. 487 C. proc. civ., în raport şi de documentul anexat la Punctul de vedere la Raport formulat de recurenta - reclamantă A., respectiv duplicatul Facturii emise de Poşta Română, din care rezultă, ca şi dată de depunere prin poştă a recursului, data de 07 august 2014, a constatat că recursul a fost declarat cu respectarea termenului prevăzut de art. 20 alin. (1) Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, sentinţa fiind comunicată recurentei la data de 24 iulie 2014, iar motivele de recurs au fost depuse prin poştă la data de 07 august 2014, în termenul legal de 15 zile de la comunicare, termen ce se împlinea la data de 11 august 2014.

II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului declarat în cauză

Excepţia insuficientei timbrări a recursului

Potrivit art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013, "dacă cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, reclamantului i se pune în vedere, în condiţiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligaţia de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanţă şi de a transmite instanţei dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanţei", iar art. 32 din acelaşi act normativ prevede că "taxele judiciare de timbru se datorează atât pentru judecata în primă instanţă, cât şi pentru exercitarea căilor de atac, în condiţiile prevăzute de lege".

În conformitate cu art. 197 din C. proc. civ., republicat, "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se ataşează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condiţiile legii."

Din actele dosarului rezultă faptul că odată cu cererea de recurs, recurenta A. a depus la dosar chitanţa privind achitarea unei taxe judiciare de timbru în cuantum de 25 lei - f. 4 dosar.

Recurenta a fost citată cu menţiunea de a completa taxa judiciară de timbru depusă iniţial cu suma de 175 lei, demers în urma căruia, la data de 26 ianuarie 2015, aceasta a depus la dosar o taxă judiciară de timbru în cuantum de 150 lei - f. 83 dosar, iar ulterior, la data de 31 martie 2017, s-a mai depus de către aceasta o taxă judiciară de timbru de 25 lei - f. 160 dosar.

Astfel, având în vedere faptul că recurenta-reclamantă şi-a îndeplinit integral obligaţia de timbrare ce-i revenea cu privire la recursul formulat, conform art. 24 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 80/2013, în temeiul 486 alin. (2) şi art. 496 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge excepţiei insuficientei timbrări, invocată de către intimaţi.

2. Cu privire la fondul recursului

Înalta Curte constată că în speţă, prin procesul verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 20 septembrie 2013, s-a stabilit în sarcina reclamantei un debit în sumă de 116.756,22 lei, iar prin decizia nr. 26 din 21 noiembrie 2013, dată în soluţionarea contestaţiei administrative formulate de către societatea recurentă, s-a admis, în parte, această contestaţie împotriva procesului verbal, care a fost anulat, considerându-se neeligibilă doar suma de 9.134 lei, reprezentând onorarii plătite necuvenit pentru B.

Astfel, ceea ce recurenta-reclamantă contestă pe calea recursului, este tocmai stabilirea ca neeligibilă a sumei de 9.134 lei, reprezentând onorarii plătite necuvenit pentru B.

Analizând înscrisurile de la dosar se observă că recurenta a încheiat cu B., contractul de prestări servicii din 4 mai 2009, pentru prestarea serviciilor aferente funcţiei de lucrător social, durata contractului fiind de 24 luni, începând cu data de 4 mai 2009, onorariul de 1.500 lei fără TVA, timpul de lucru de 80 ore lunar, iar în evidenţa cheltuielilor au fost solicitate spre rambursare sume pentru prestarea serviciilor, în valoare totală de 33.134 lei.

La controlul efectuat, recurenta nu a prezentat echipei de control documente justificative, aferente unor cheltuieli în sumă de 9.134 lei, în baza contractului mai sus arătat, ci doar contractul de prestări servicii din 4 mai 2009, încheiat de Asociaţia pentru Dezvoltare Comunitară Vâlcea cu B., conform minutei, înregistrată la recurentă din 16 mai 2013.

De asemenea, documentele justificative aferente cheltuielilor în sumă de 9.134 lei, nu au fost depuse nici cu ocazia contestaţiei administrative formulate împotriva procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare din 20 septembrie 2013, deşi conform alin. (20) şi (21) ale art. 9 lit. A) din contractul de finanţare, recurenta avea obligaţia de a pune la dispoziţia OIRPOSDRU documentele aferente tuturor cheltuielilor efectuate.

Astfel, Înalta Curte constată că în mod temeinic şi legal, prima instanţă a reţinut că recurenta A. nu a produs dovezi pentru a justifica cheltuielile în cuantum de 9.134 lei, ci doar contractul de prestări servicii din 4 mai 2009, dat fiind faptul potrivit Ghidului Solicitantului - Condiţii Generale, Capitolul Eligibilitatea cheltuielilor pentru rambursarea cheltuielilor, este necesar ca acestea să îndeplinească cumulativ mai multe condiţii, printre care la pct. 5 se prevede să fie înregistrată în contabilitatea beneficiarului, să fie identificabilă, verificabilă şi să fie dovedită prin facturi, în conformitate cu legislaţia naţională sau cu alte documente contabile cu valoare probatorie, echivalentă facturilor.

Se mai constată că în recurs, criticile formulate de către A. reiau în mare parte susţinerile acesteia făcute şi în faţa instanţei de fond, fără a aduce dovezi în sprijinul afirmaţiilor sale, respectiv fără a depune documente justificative cu privire la suma de 9.134 lei declarată neeligibilă de către organul de control, astfel că nici în recurs, recurenta nu a depus probe de natură a conduce la reţinerea unei alte stări de fapt decât cea reţinută de către prima instanţă, şi în consecinţă, nici nu poate conduce la schimbarea soluţiei date pe fond.

În ceea ce priveşte critica recurentei cu privire la conflictul de interese dintre B., în calitate de lucrător social şi soţia sa, E., asistent manager, care-i viza şi aproba rapoartele de activitate lunare, se constată că recurenta este în eroare, întrucât prima instanţă deşi s-a referit la această stare de fapt, nu a reţinut conflictul de interese invocat de pârât pentru prima oară în faţa instanţei prin întâmpinare, apreciind doar că aceasta constituie o dovadă în plus a justeţei soluţiei adoptate, sub aspectul lipsei documentelor justificative ale cheltuielilor eligibile.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, va respinge recursul formulat de A. împotriva Sentinţei nr. 95/F - CONT din 1 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

În temeiul dispoziţiilor art. 453 din C. proc. civ., republicat, va obliga recurenta, ca parte ce a pierdut procesul, la cheltuieli de judecată în cuantum de 178 lei către intimatul pârât Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge excepţiei insuficientei timbrări, invocată de către intimaţi.

Respinge recursul declarat de A. împotriva Sentinţei nr. 95/F - CONT din 1 iulie 2014 a Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta la cheltuieli de judecată în cuantum de 178 lei către intimatul pârât Organismul Intermediar Regional POSDRU - Regiunea Sud-Vest Oltenia.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 aprilie 2017.