Labor reinstatement: No appeal lies against provisional execution suspension order under Art. 450(5) and 719(7) CPC

Asupra cauzei de faţă, prin raportare la dispoziţiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele:

Prin Sentinţa civilă nr. 3494 din 15 mai 2017 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, în dosarul nr. x/2017, a fost admisă în parte contestaţia privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Universitatea B. Bucureşti; a fost anulată decizia de concediere din 21 martie 2016 emisă de pârâta; s-a dispus reintegrarea reclamantului în funcţia şi postul deţinute anterior concedierii; a fost obligată pârâta să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile majorate, indexate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data concedierii până la reintegrarea efectivă; a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale ca neîntemeiat.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel apelanta-pârâtă Universitatea B., formulându-se şi cerere de suspendare a executării provizorii a hotărârii apelate, în temeiul art. 450 alin. (1) şi (2) C. proc. civ., până la judecarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din data de 2 august 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea de suspendare provizorie a hotărârii apelate.

Intimata Universitatea B. Bucureşti a declarat "Apel" împotriva încheierii menţionate.

Calea de atac intitulată "Apel" a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie ca "Recurs", având în vedere că Înalta Curte nu are competenţa de soluţionare a căii de atac a apelului, ci numai a recursului declarat împotriva hotărârilor pronunţate de curţile de apel, potrivit art. 21 din Legea nr. 304/2004 şi art. 97 C. proc. civ., în speţă fiind invocate dispoziţiile art. 450 C. proc. civ. astfel cum a fost modificată Legea nr. 138/2014.

Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele care succed.

În speţă, Sentinţa civilă nr. 3494 din 15 mai 2017, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, într-un litigiu de muncă, este executorie de drept, potrivit art. 448 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 274 C. muncii.

Cererea de suspendare a executării provizorii a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 450 C. proc. civ., petenta solicitând suspendarea executării provizorii a sentinţei apelate prin ordonanţă preşedinţială, până la soluţionarea apelului.

În ce priveşte caracterul principal sau incidental al cererii de suspendare provizorie a executării provizorii, prin ordonanţă preşedinţială, prevăzută de art. 450 alin. (5) C. proc. civ., se reţine că această cerere nu se introduce pe cale principală, ci este aferentă apelului, având un caracter incidental.

Cererea de suspendare provizorie a executării sentinţei, prin ordonanţă preşedinţială, se formulează în procesul aflat în faza procesuală a apelului şi se grefează atât pe cererea de apel, cât şi pe cererea de suspendare a executării propriu zisă, în condiţiile art. 450 alin. (1)-(3) C. proc. civ., neputând fi formulată în lipsa acestora.

Astfel, este vorba de o cerere ce se circumscrie dispoziţiilor art. 30 alin. (6) C. proc. civ., care prevăd că cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfăşurare.

Prin urmare, cererea de suspendare provizorie a executării este o cerere exclusiv incidentală, de vreme ce nu poate fi formulată separat, pe cale principală, neavând, în esenţa sa, o existenţă de sine stătătoare.

Prin Decizia nr. 8 din 27 aprilie 2015 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recursul în interesul legii formulat de colegiul de conducere al Curţii de Apel Constanţa s-a stabilit că "în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 450 alin. (5) raportat la art. 997 şi urm. şi art. 719 alin. (7) C. proc. civ., cererea de suspendare provizorie se judecă de un complet format din doi judecători şi că instanţa se pronunţă asupra cererii prin încheiere care nu este supusă niciunei căi de atac."

În considerentele acestei decizii, Înalta Curte a reţinut următoarele: Pentru a determina calea de atac căreia îi este supusă hotărârea pronunţată, este necesar a se identifica, mai întâi, legea aplicabilă în soluţionarea cererii de suspendare provizorie a executării provizorii, respectiv art. 997 şi următoarele C. proc. civ. ori art. 719 alin. (7) C. proc. civ.

Potrivit dispoziţiilor art. 450 alin. (5) C. proc. civ. "Până la soluţionarea cererii de suspendare, aceasta va putea fi încuviinţată provizoriu, prin ordonanţă preşedinţială, chiar înainte de sosirea dosarului, cu respectarea cerinţei prevăzute la alin. (4)".

Textul citat reglementează suspendarea executării provizorii a hotărârilor de primă instanţă, care, în situaţiile prevăzute de lege, pot fi puse în executare provizoriu, chiar dacă sunt susceptibile de apel, reprezentând norma specială din materia suspendării executării provizorii.

Cum această normă face trimitere la procedura ordonanţei preşedinţiale, reglementată de dispoziţiile art. 997 şi următoarele C. proc. civ., rezultă că legiuitorul a înţeles să completeze norma specială cu dispoziţiile ce constituie dreptul comun în materia ordonanţei preşedinţiale.

În conformitate cu dispoziţiile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părţii interesate şi numai pentru motive temeinice, instanţa competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestaţia la executare sau prin cerere separată".

Potrivit art. 719 alin. (7) C. proc. civ., "Dacă există urgenţă şi dacă, în cazurile prevăzute la alin. (2) respectiv alin. (3), s-a plătit cauţiunea, instanţa poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea depusă potrivit prezentului alineat rămâne indisponibilizată chiar dacă cererea de suspendare provizorie este respinsă şi este deductibilă din cauţiunea finală stabilită de instanţă, dacă este cazul."

Dispoziţiile art. 450 C. proc. civ. reglementează suspendarea executării provizorii a hotărârilor de primă instanţă, care, în situaţiile prevăzute de lege, pot fi puse în executare provizoriu, chiar dacă sunt susceptibile de apel.

Aşadar, obiectul reglementării din art. 450 C. proc. civ. reprezintă o formă de suspendare a executării silite, care nu diferă ca finalitate de suspendarea aceleiaşi executări în baza altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti cu executare provizorie, finalitatea constând în oprirea activităţii formelor de executare sau, după caz, preîntâmpinarea executării silite.

Art. 719 alin. (7) C. proc. civ., anterior citat, prevede posibilitatea suspendării executării nu numai până la soluţionarea contestaţiei la executare, dar şi până la soluţionarea altei cereri privind executarea silită, această din urmă ipoteză reprezentând o noutate a codului faţă de reglementarea anterioară.

Din moment ce ipotezele sunt prevăzute distinct, sintagma "cereri privind executarea silită" se referă la cereri cu un alt obiect decât cel al contestaţiei la executare însăşi, menţionat în art. 712 C. proc. civ., cu denumirea marginală "Obiectul contestaţiei" (vizând atât contestaţia la titlu, cât şi contestaţia la executare propriu-zisă).

Întrucât norma nu distinge, prin această sintagmă se înţelege nu numai cererile referitoare la desfăşurarea executării silite, dar şi orice alte cereri referitoare la executarea silită, aşadar inclusiv cereri privind diferitele incidente care împiedică, sting sau amână executarea silită, din categoria cărora face parte şi suspendarea executării provizorii.

Or, prin natura sa, suspendarea provizorie a executării, prevăzută de art. 450 alin. (5) din C. proc. civ., produce efecte până la soluţionarea cererii de suspendare a executării, prevăzută de alin. (3) al textului, ceea ce înseamnă că, prin prisma condiţiilor din art. 719 alin. (1) C. proc. civ., intră în domeniul de aplicare al acestuia.

Pe de altă parte, la fel ca în cazul suspendării executării prevăzute de art. 719 alin. (7) C. proc. civ., suspendarea prevăzută de art. 450 alin. (5) din acelaşi Cod presupune adoptarea de măsuri urgente, cu caracter provizoriu, respectiv până la soluţionarea cererii de suspendare a executării provizorii.

Ţinând cont şi de faptul că, în cazul suspendării executării provizorii, legiuitorul a făcut referire expresă la procedura de soluţionare a suspendării executării din art. 719 alin. (6) C. proc. civ., rezultă că art. 719 alin. (7) C. proc. civ. reprezintă dreptul comun în materia suspendării provizorii a executării silite, indiferent dacă executarea silită a început sau nu (faţă de finalitatea deja arătată a suspendării, constând nu numai în oprirea activităţii formelor de executare, ci şi, după caz, în preîntâmpinarea executării silite).

Pentru acest motiv, în privinţa suspendării provizorii prevăzute de art. 450 alin. (5) C. proc. civ., trimiterea expresă la art. 719 alin. (7) C. proc. civ. nu era necesară.

Potrivit temeiurilor care succed, Înalta Curte a examinat dacă trimiterea la ordonanţa preşedinţială pe care legiuitorul a făcut-o în art. 450 alin. (5) C. proc. civ., ca normă specială, indică o derogare totală de la prevederile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., de natură să înlăture în totalitate aplicarea acestora din urmă, sau doar una parţială, ceea ce ar impune aplicarea normei de drept comun din textul indicat.

Aplicarea mecanică a principiului specialia generalibus derogant ar conduce la concluzia unei derogări totale, dacă s-ar avea în vedere accepţiunea de "ansamblu de norme după care se conduc părţile şi instanţa în soluţionarea unei pricini urgente", iar legiuitorul nu a precizat expres că se aplică doar anumite norme din procedura ordonanţei preşedinţiale şi care anume.

Cu toate acestea, se observă că art. 1000 alin. (1) C. proc. civ. permite derogări ("dacă prin legi speciale nu se prevede altfel") de la regula privind calea de atac deschisă împotriva hotărârii prin care se ordonă măsuri provizorii, astfel încât se impune interpretarea art. 450 alin. (5) C. proc. civ. în sensul că, în privinţa căii de atac, care interesează în cauză, se aplică prevederile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., însemnând că hotărârea nu este supusă niciunei căi de atac.

Există numeroase situaţii în care, în diferite materii (de exemplu, art. 217 şi art. 630 C. civ., art. 547, art. 920, art. 1046 - 1049 C. proc. civ.), legiuitorul face referire în mod expres la instituţia ordonanţei preşedinţiale, cu finalitatea derulării unei proceduri de natură contencioasă care are ca obiect "ordonarea" de către instanţa de judecată a unor măsuri provizorii, în cazuri urgente.

Atunci când legea de procedură civilă indică instituţia ordonanţei preşedinţiale, finalitatea trimiterii este atinsă prin obţinerea unei hotărâri judecătoreşti de ordonare a unor măsuri provizorii, cu îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate prevăzute de art. 997 alin. (1) C. proc. civ. (fie că se consideră că sunt prezumate, fie că trebuie dovedite în toate cazurile), hotărâre ce produce efectele prevăzute de art. 997 şi 1002 C. proc. civ., chiar dacă nu se respectă întocmai procedura de soluţionare descrisă de art. 999 din C. proc. civ.

Aşadar, sintagma "prin ordonanţă preşedinţială", regăsită în art. 450 alin. (5) C. proc. civ., nu înseamnă în mod necesar aplicarea tuturor normelor titlului VI din cartea a VI-a a C. proc. civ., intenţia legiuitorului în elaborarea normei desprinzându-se din context, fiind suficientă, pentru ca trimiterea să nu fie lipsită de efecte, asigurarea finalităţii menţionate anterior.

Or, pentru determinarea contextului în care se interpretează norma de trimitere este esenţial a se observa că, în toate situaţiile, trimiterea are drept scop parcurgerea unei proceduri simplificate, rapide, de luare a unor anumitor măsuri provizorii, în cazuri urgente, într-o judecată de primă instanţă, în materii unde nu se prevede o procedură de aceeaşi natură.

Art. 450 alin. (5) C. proc. civ. este singura situaţie în care, deşi există o asemenea procedură (respectiv cea din art. 719 alin. (7) C. proc. civ.) în norma ce reprezintă dreptul comun, iar acea procedură (în sens nu numai de procedură de soluţionare, ci şi de regim al căii de atac împotriva hotărârii) este mai eficientă decât cea a ordonanţei preşedinţiale, legiuitorul a făcut, totuşi, referire la ordonanţa preşedinţială.

În acest context, referirea menţionată nu poate fi înţeleasă în sensul lipsirii totale de efecte a procedurii (în sens larg) prevăzute de art. 719 alin. (7) C. proc. civ., cât timp aplicarea acestor din urmă prevederi conduce la adoptarea unor măsuri provizorii, într-un cadru mai eficient decât cel asigurat prin procedura ordonanţei preşedinţiale.

Astfel, deşi art. 450 alin. (5) C. proc. civ. trimite la alin. (2) şi (3) din art. 719 C. proc. civ., alin. (7) din acelaşi articol reglementează o formă particulară de ordonanţă preşedinţială, iar prevederea privind imposibilitatea exercitării oricărei căi de atac corespunde mai bine urgenţei presupuse de suspendarea provizorie.

Printr-o asemenea interpretare teleologică a dispoziţiilor art. 450 alin. (5), coroborate cu prevederile art. 719 alin. (7) C. proc. civ., se poate considera că art. 719 alin. (7) este aplicabil în ceea ce priveşte calea de atac împotriva hotărârii ce produce efectele unei ordonanţei preşedinţiale, pronunţate într-un cadru în care au fost respectate caracteristicile esenţiale ale ordonanţei preşedinţiale.

Ca atare, suntem în prezenţa unei derogări de la dispoziţiile art. 1000 alin. (1) C. proc. civ., în sensul că hotărârea prin care se soluţionează cererea întemeiată pe art. 450 alin. (5) C. proc. civ. nu este supusă vreunei căi de atac.

O asemenea soluţie nu decurge din adăugarea la lege, ci din interpretarea, permisă instanţei, a dispoziţiilor legale incidente, mai mult, este şi oportună, întrucât este de natură să înlăture dificultăţile ivite în practică în aplicarea integrală a prevederilor art. 997 - 1002 C. proc. civ., prin parcurgerea căilor de atac prevăzute de art. 1000 C. proc. civ., ce ar conduce la prelungirea procesului, cu atât mai mult cu cât este posibilă suspendarea executării ordonanţei preşedinţiale în cadrul apelului. Mai mult, de cele mai multe ori, calea de atac exercitată rămâne fără obiect prin soluţionarea cererii de suspendare a executării întemeiate pe art. 450 alin. (3) C. proc. civ.

Cu privire la menţiunea cuprinsă în dispozitivul încheierii atacate, "Cu drept de recurs separate în termen de 5 zile de la pronunţare", se reţine că: Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei", iar potrivit alin. (2), "Menţiunea inexactă din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac deschisă contra acesteia nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege".

Potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe de la data publicării deciziei în M. Of. al României, Partea 1, decizia menţionată fiind publicată în M. Of. , Partea I, nr. 539 din 20 iulie 2015.

Faţă de considerentele menţionate, avute în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la pronunţarea Deciziei nr. 8/2015 în soluţionarea recursului în interesul legii, recursul declarat de petenta Universitatea B. Bucureşti împotriva Încheierii din 2 august 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, va fi respins, ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de petenta Universitatea B. Bucureşti împotriva încheierii din 2 august 2017, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.

Fără nicio cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 ianuarie 2018.