Cassation inadmissible in tort liability claims valued under 1,000,000 RON due to non-accumulation of individual causes of action

După deliberare, asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA s-a solicitat instanţei să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 700.000 RON cu titlu de daune morale, a sumei de 4.045,98 RON reprezentând cheltuieli efectuate cu tratamente, medicamente, transport în România, la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 2% calculate pentru fiecare zi de întârziere, obligarea asigurătorului la plata cheltuielilor de spitalizare în cuantum de 74.792,22 euro, respectiv 339,414,57 RON la cursul BNR din 30 decembrie 2015, conform facturilor emise direct în contul unităţii de spitalizare din Olanda.

Prin sentinţa civilă nr. 1161 din 28 noiembrie 2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. x/115/2016, s-a admis în parte, acţiunea formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA şi intervenientul forţat C.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 4045,98 RON cu titlul de daune materiale.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata către reclamant a sumei de 70.000 RON cu titlul de daune morale, precum şi penalităţi de întârziere de 0,2% pe zi de întârziere calculate asupra acestei sume începând cu a 11- a zi de Ia data rămânerii definitive a hotărârii şi până la data achitării efective a acestei sume.

S-a respins în rest acţiunea reclamantului ca neîntemeiată.

S-a admis cererea de intervenţie voluntară principală formulată de intervenienta D., cu sediul în Olanda.

S-a dispus obligarea pârâtei la plata către intervenienta a sumei de 74.792,22 euro, cu titlul de cheltuieli de spitalizare, precum şi dobânzi legale de la data introducerii acţiunii până la data plăţii efective.

Prin decizia nr. 370/A din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de pârâta apelantă SC B. SA împotriva sentinţei civile nr. 1161/115/2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin, în Dosarul nr. x/115/2016.

S-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a intimaţilor E. şi F. în calitate de moştenitori ai defunctului reclamant A.

S-a respins şi apelul declarat de reclamantul A. şi continuat de moştenitorii acestuia E. şi F. în calitate de fii împotriva sentinţei civile nr. 1161/115/2016, pronunţată de Tribunalul Caraş-Severin în Dosarul nr. x/115/2016,

A fost obligată pârâta SC B. SA la plata către reclamanţii apelanţi E. şi F. în calitate de moştenitori ai defunctului A. a sumei de 1500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată parţiale în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta SC B. SA a declarat recurs, întemeiat pe dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 6 şi 8 C. proc. civ.

În raport de prevederile art. 248 alin. (2) coroborate cu cele ale art. 493 alin. (5) C. proc. civ., cu referire la art. 499 teza finală din acelaşi act normativ, Înalta Curte urmează să analizeze cu prioritate admisibilitatea recursului, faţă de care constată următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art. 457 alin. (3) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condiţiile şi termenele stabilite de aceasta, indiferent de menţiunile din dispozitivul ei.

O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât pe cele expres prevăzute de lege.

Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţia României, republicată, prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condiţiile legii.

Potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., sunt hotărâri definitive, hotărârile date în apel, fără drept de recurs, precum şi cele neatacate cu recurs.

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. dispune că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum şi alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar, conform alin. (2) din acelaşi act normativ, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i), în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500,000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului."

De asemenea, art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., modificată prin O.U.G. nr. 95/2016, prevede că "Dispoziţiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 1 ianuarie 2019", iar conform alin. (2) al aceluiaşi art. , în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi şi până la data de 31 decembrie 2018 nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - lit. i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, în cele privind navigaţia civilă şi activitatea în porturi, conflictele de muncă şi de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum şi în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanţele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanţă sunt supuse numai apelului.

În cauza, litigiul are ca obiect pretenţii estimate de reclamant în cuprinsul cererii de chemare în judecată la valorile de 700.000 RON daune morale, 4.045,98 RON cheltuieli efectuate cu tratamente, medicamente, transport în România, penalităţi de întârziere în cuantum de 0,2% calculate pentru fiecare zi de întârziere şi 339.414,57 RON cheltuieli de spitalizare, conform facturilor emise de unităţile spitaliceşti din Olanda.

În cauza pendinte, pentru a stabili dacă, în cauză, pârâtul are deschisă calea extraordinară a recursului împotriva deciziei prin care a fost soluţionat apelul, în conformitate cu dispoziţiile mai sus citate, se are în vedere valoarea obiectului cererii indicată în capetele principale de cerere.

Potrivit dispoziţiilor art. 99 alin. (2) C. proc. civ., "în cazul în care mai multe capete principale de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeaşi cauză sau chiar cauze diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecăţii printr-o unică cerere de chemare în judecată, instanţa competentă să le soluţioneze se determină ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt".

Este de observat că, prin soluţia adoptată în noua reglementare, legiuitorul se îndepărtează, parţial, de doctrină, care a preconizat, în condiţiile vechiului Cod, soluţia cumulării valorii cererilor în cazul în care cererile au o cauză comună, provenind din unul şi acelaşi raport juridic substanţial.

Astfel, legiuitorul exclude determinarea competenţei pe baza valorii totale a cererilor principale ale reclamantului, din moment ce întrevede posibilitatea ca respectivele capete de cerere să fie în competenţa unor instanţe de grade diferite; dacă valoarea tuturor pretenţiilor s-ar fi însumat, ar fi existat o singură instanţă competentă.

Prin urmare, în speţa pendinte, câtă vreme prin demersul judiciar reclamantul a solicitat atât daune morale, cât şi daune materiale, care se constituie în capete principale ale cererii de chemare în judecată, având aceeaşi cauză şi aflate în strânsă legătură, stabilirea instanţei competente nu se face în funcţie de valoarea cumulată a tuturor pretenţiilor, ci ţinându-se seama de acea pretenţie care atrage competenţa unei instanţe de grad mai înalt.

În cauză, cererile având ca obiect acordarea de daune morale şi despăgubiri materiale au fiecare caracter principal, întrucât ar fi putut fi formulate individual de reclamant pe cale separată, chiar dacă au acelaşi temei juridic, respectiv art. 1349 (materia răspunderii civile delictuale).

Prin urmare, având în vedere că au fost soluţionate mai multe cereri principale, iar pretenţiile cu valoarea cea mai mare se situează sub pragul valoric de 1.000.000 RON inclusiv, prevăzut de art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, rezultă că hotărârea atacată nu este suspusă căii de atac a recursului.

Faţă de cele menţionate, din coroborarea dispoziţiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 rezultă că decizia civilă nr. 370/A din 12 mai 2017 a Curţii de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă, nu este susceptibilă de recurs, fiind pronunţată de curtea de apel în cadrul soluţionării unui apel declarat împotriva unei hotărâri supuse numai apelului.

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul SC B. SA împotriva deciziei nr. 370/A din data de 12 mai 2017 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia a II-a civilă.

Fără cale de atac.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2017.