Territorial competence for forced execution with a foreign-domiciled accessory guarantor: seat of the principal debtor controls

Asupra cauzei de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Arad, la data de 10 octombrie 2017, în cadrul Dosarului nr. x/55/2017 al Judecătoriei Arad, Biroul Executorului Judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite pornite în dosar execuţional nr. x/2017 şi autorizare intrare în încăperi, urmare a cererii formulată de creditoarea B. SA împotriva debitorilor C. SRL şi D., în baza titlului executoriu constând contract de leasing financiar din data de 09 august 2013 şi contract de leasing financiar din data de 22 mai 2014 modificat prin contract de novaţie din data de 22 mai 2014.

Petentul şi-a întemeiat cererea pe prevederile art. 666 C. proc. civ.

Analizând cu precădere excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad, în baza art. 248 alin. (1) C. proc. civ., instanţa a reţinut următoarele:

Cererile de încuviinţare a executării silite şi cererile de autorizare intrare în încăperi se soluţionează de instanţa de executare.

În conformitate cu art. 651 alin. (1) C. proc. civ., "instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului (...)".

Totodată, potrivit art. 680 alin. (2) C. proc. civ. "în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, depusă odată cu cererea de încuviinţare a executării silite ori pe cale separată, instanţa competentă va autoriza intrarea în locurile menţionate la alin. (1).", iar potrivit art. 651 alin. (3) din acelaşi act normativ "Instanţa de executare soluţionează cererile de încuviinţare a executării silite, contestaţiile la executare, precum şi orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepţia celor date de lege în competenţa altor instanţe sau organe."

În speţă, domiciliul debitorului este în Italia, iar creditoarea are sediul în Bucureşti, în circumscripţia Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, astfel încât, competenţa de soluţionare a prezentei cauze aparţine acestei judecătorii.

În baza art. 529 alin. (2) şi art. 132 C. proc. civ., instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Arad şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii de executare silită şi a cererii de autorizare intrare în încăperi în favoarea Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, instanţă competentă teritorial în soluţionarea cauzei.

La data de 30 octombrie 2017, cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, sub nr. 34337/299/2017.

La primul termen de judecată, instanţa din oficiu a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.

Analizând cererea sub aspectul excepţiei de necompetenţă teritorială invocată din oficiu, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 666 alin. (1) C. proc. civ., în termen de maximum 3 zile de la înregistrarea cererii, executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare, căreia îi va înainta, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, cererea creditorului, titlul executoriu, încheierea prevăzută de art. 665 alin. (1) C. proc. civ. şi dovada achitării taxei judiciare de timbru.

Art. 680 alin. (2) C. proc. civ. prevede în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, depusă odată cu cererea de încuviinţare a executării silite ori pe cale separată, instanţa competentă va autoriza intrarea în locurile menţionate la alin. (1). Instanţa se pronunţă, de urgenţă, în camera de consiliu, cu citarea terţului care deţine bunul, prin încheiere executorie care nu este supusă niciunei căi de atac.

Coroborând menţiunile din cererea de executare silită formulată de creditoarea B. SA cu titlurile executorii depuse la dosarul cauzei, a rezultat că are calitate de debitor principal C. SRL cu sediul în Arad, iar debitorul D. (cu domiciliul în Verona), în contradictoriu cu care s-a formulat prezenta cerere, are calitatea de garant fidejusor.

Potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ. - cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în cazul în care printre pârâţi sunt şi obligaţi accesoriu, cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali.

Prin urmare, faţă de normele legale mai sus menţionate, competentă să soluţioneze prezenta cerere este Judecătoria Arad, în a cărei circumscripţie are sediul debitorul principal C. SRL, împrejurare de natură a determina instanţa de executare ca fiind judecătoria Arad, fără ca domiciliul debitorului accesoriu sau sediul creditorului să constituie criterii pentru determinarea instanţei de executare competentă teritorial.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 130 alin. (2) art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad,

Având în vedere dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ., instanţa a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi, pe cale de consecinţă, a dispus ca dosarul să fie înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unui regulator de competenţă.

În temeiul art. 134 C. proc. civ., instanţa a suspendat judecarea cererii până la soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Înalta Curte, competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 680 alin. (2) C. proc. civ., în cazul altor titluri executorii decât hotărârile judecătoreşti, la cererea creditorului sau a executorului judecătoresc, depusă odată cu cererea de încuviinţare a executării silite ori pe cale separată, instanţa competentă va autoriza intrarea în locurile menţionate la alin. (1).

Conform art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în ţară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în ţară, judecătoria în a cărei circumscripţie se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În cauză calitatea de debitor principal o are C. SRL cu sediul în ţară, în Arad, în timp ce D. cu domiciliul în Verona are calitatea de garant fidejusor.

În cazul în care cererea de chemare în judecată este formulată în contradictoriu cu mai mulţi pârâţi, atunci aceasta poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia; în situaţia în care printre pârâţi se află şi obligaţi accesoriu, atunci cererea se introduce la instanţa competentă pentru oricare dintre debitorii principali, potrivit art. 112 alin. (1) C. proc. civ.

Prin urmare, pentru considerentele menţionate, instanţa competentă să soluţioneze cauza este Judecătoria Arad, în a cărei circumscripţie îşi are sediul debitorul principal C. SRL, jud. Arad.

Faţă de cele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ. va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Arad.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2017.