Contestație în anulare inadmisibilă împotriva deciziei de inadmisibilitate a recursului pronunțată în procedura filtru

Asupra contestaţiei în anulare, constată următoarele:

Prin încheierea din camera de consiliu de la 25 ianuarie 2017, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, a respins, ca inadmisibilă, cererea de reexaminare formulată de pârâta A. împotriva încheierii din 19 octombrie 2016, prin care i-a fost respinsă cererea reconvenţională.

Prin decizia civilă nr. 273/A din 23 martie 2017, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins, ca inadmisibil, apelul declarat de pârâta A., reţinând în motivarea acestei soluţii dispoziţiile art. 200 alin. (7) Noul C. proc. civ., potrivit cărora, cererea de reexaminare împotriva încheierii de anulare se soluţionează prin încheiere definitivă dată în camera de consiliu, nefiind supusă nici unei căi de atac.

Împotriva acestei hotărâri definitive a declarat recurs pârâta A., ce a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, la data de 13 aprilie 2017.

Prin decizia civilă nr. 1295 din data de 21 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 273A din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.

În motivarea acestei soluţii, s-a reţinut că decizia nr. 273/A din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare formulată în baza dispoziţiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., nu este supusă recursului.

Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare pârâta A., solicitând admiterea acesteia şi exprimându-şi, pe larg, nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare a cauzei în faţa instanţelor anterioare.

Analizând contestaţia în anulare, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, în considerarea argumentelor ce succed.

Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, ce poate fi promovată numai pentru motivele anume prevăzute de lege.

Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 503 alin. (1) C. proc. civ., contestaţia în anulare de drept comun poate fi exercitată numai în situaţia în care partea nu a fost legal citată şi nici nu a fost prezentă la termenul când a avut loc. judecata. Contestaţia în anulare specială, reglementată de art. 503 alin. (2) C. proc. civ., poate fi introdusă în patru cazuri distincte, respectiv atunci când hotărârea dată în recurs a fost pronunţată de o instanţă necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanţei şi, deşi se invocase excepţia corespunzătoare, instanţa de recurs a omis să se pronunţe asupra acesteia; când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale; când instanţa de recurs, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis să cerceteze vreunul din motivele de casare invocate de recurent în termen; când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză.

Or, aşa cum s-a arătat, contestatoarea s-a declarat nemulţumită generic de hotărârea atacată, susţinând nemulţumirile cu privire la modul de soluţionare a cauzei în faţa instanţelor anterioare.

Este necesar însă, ca aspect de admisibilitate, ca pe lângă motivele expres şi limitativ prevăzute de lege, hotărârea împotriva căreia se îndreaptă contestaţia în anulare să fie susceptibilă de exerciţiul acestei căi de atac.

Or, în speţă, se constată că prin decizia nr. 1295 din data de 21 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, s-a respins, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâta A. împotriva deciziei nr. 273 A din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, instanţa supremă reţinând că decizia atacată, prin care s-a respins, ca inadmisibil, apelul declarat împotriva încheierii prin care s-a soluţionat cererea de reexaminare formulată în baza dispoziţiilor art. 200 alin. (7) C. proc. civ., nu este supusă recursului.

Recursul contestatoarei a fost soluţionat potrivit art. 493 alin. (5) N C. proc. civ., conform căruia "În cazul în care completul este în unanimitate de acord ca recursul nu îndeplineşte cerinţele de formă, că motivele de casare şi dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 (...), anulează sau, după caz, respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunţată fără citarea părţilor, care nu este supusă niciunei căi de atac. Decizia se comunică părţilor."

Rezultă că demersul contestatoarei s-a îndreptat împotriva unei decizii pronunţată în procedura filtru, nesusceptibilă de cale de atac.

În acest context, nemulţumirile contestatoarei nu pot face obiect de analiză, câtă vreme a exercitat contestaţia în anulare împotriva unei decizii pronunţate conform art. 493 alin. (5) N C. proc. civ., adică nesupusă vreunei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de pârâta A. împotriva deciziei nr. 1295 din data de 21 septembrie 2017, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2017.