Land depreciation claim fails as property value rose, no causal link from faulty zoning certificates.

Asupra cauzei de faţă se constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanţii A. şi B. au chemat în judecată pe pârâţii Oraşul Râşnov prin primar şi C., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumei de 323.

602,5 euro reprezentând prejudiciul suferit constând în deprecierea valorii imobilului teren înscris în CF nr. X Râşnov, nr. cadastral A, ca urmare a faptelor ilicite săvârşite de pârâta C.; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente debitului principal de la data introducerii acţiunii şi până la data reparării prejudiciului în mod integral; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii, în esenţă, reclamanţii au invocat răspunderea civilă delictuală susţinând că prejudiciul a fost produs prin fapta pârâţilor, care au emis acte administrative privind încadrarea terenului în intravilanul localităţii.

Prin sentinţa civilă nr. 232/S din data de 08 decembrie 2016 a Tribunalului Braşov s-a dispus respingerea acţiunii formulate de reclamanţi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu este îndeplinită una dintre condiţiile răspunderii civile delictuale, respectiv aceea a prejudiciului, deoarece reclamanţii au cumpărat terenul la preţul de 82.975 euro, respectiv la 5 euro/m.p. iar valoarea de piaţă la momentul exproprierii a fost stabilită la 10,5 euro/m.p., ceea ce duce la concluzia ca terenul reclamanţilor şi-a dublat valoarea, aducând un plus de valoare în patrimoniul acestora, nu un prejudiciu. Situarea terenului în extravilan, contrar celor menţionate în adeverinţele emise de pârâta C. şi în certificatul de urbanism, nu este de natură a-i împiedica pe reclamanţi să dezvolte proiectul pentru care a achiziţionat terenul.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii A. şi B., iar prin decizia nr. 530 din 23 martie 2017 a Curţii de Apel Braşov, secţia civilă, apelul a fost respins, ca nefondat, reţinându-se, în esenţă, aceleaşi argumente. În plus, instanţa de apel a reţinut şi faptul că pretinsul prejudiciu nu apare ca o consecinţă directă a faptei ilicite comisă de către intimata pârâtă C., întrucât apartenenţa terenului în litigiu la extravilanul Oraşului Râşnov reprezintă o chestiune legată de situarea terenului, iar nu o consecinţă a emiterii actelor respective de către intimata pârâtă.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanţii A. şi B. invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., considerând că decizia recurată a fost dată cu aplicarea greşită a normelor de drept material.

În susţinerea motivelor de recurs, recurenţii reclamanţi analizând pe rând elementele răspunderii civile delictuale au arătat următoarele:

Cu privire la prejudiciu, recurenţii reclamanţi au arătat că, instanţa de apel a apreciat în mod nelegal faptul că nu a fost detaliat beneficiul nerealizat, precum şi faptul că despăgubirea pe care ar fi primit-o în situaţia în care terenul expropriat ar fi fost situat în intravilan nu are legătură cu fapta ilicită imputabilă intimatei C. Mai arată că existenţa adeverinţei din 9 septembrie 2007 care atestă că terenul este situat în intravilanul localităţii, a condus la întocmirea certificatului de urbanism pentru construirea unul parc logistic cu profil textile - îmbrăcăminte, însă cum terenul este situat în extravilan, construirea parcului nu mai este posibilă, astfel că nu a mai obţinut un beneficiu datorită faptei culpabile apăraţilor.

Referindu-se la fapta ilicită, au arătat că prin ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Zărneşti, în sarcina pârâtei C. a fost reţinută săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual, aspect reţinut şi de instanţa de apel.

Cu privire la raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită şi prejudiciu, au susţinut că această condiţie este îndeplinită, întrucât săvârşirea infracţiunilor de fals intelectual şi abuz în serviciu au determinat cumpărarea terenului în litigiu.

Referindu-se la vinovăţia autorului prejudiciului, recurenţii au prezentat din nou istoricul terenului de la momentul cumpărării acestuia, până la emiterea ordonanţei parchetului, concluzionând astfel că, în cauză, s-a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor ce reglementează răspunderea civilă delictuală şi considerând că sunt îndeplinite condiţiile angajării acesteia.

Recursul va fi respins, ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit situaţiei de fapt reţinute de prima instanţă, neschimbată în apel, reclamanţii A. şi B. au cumpărat de la numita D., în cote egale, teren arabil de 16595 m.p., înscris în CF nr. X Râşnov, nr. cadastral A, pentru preţul de 82975 euro, în baza contractului autentificat sub nr. x din 17 septembrie 2007.

Ulterior a fost suspusă exproprierii suprafaţa de teren de 1884 m.p. din terenul cumpărat de reclamanţi, fiind emisă hotărârea nr. 88 din 30 iunie 2008 de stabilire a despăgubirilor.

Reclamanţii au contestat în instanţă această hotărâre, cauza fiind înregistrată în Dosarul nr. x/62/2008 al Tribunalului Braşov.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată în dosarul menţionat s-au solicitat despăgubiri în cuantum de 94200 euro (50 euro/m.p.) pentru suprafaţa expropriată de 1884 m.p. şi în cuantum de 77500 euro pentru suprafaţa de 3100 m.p. (25 euro/m.p.), deoarece terenul suspus exproprierii este străbătut în diagonală de autostradă.

Prin sentinţa civilă nr. 312/S/2009 a Tribunalului Braşov s-au acordat despăgubiri reclamanţilor în cuantum de 140431 euro.

Prin decizia civilă nr. 125/2011 a Curţii de Apel Braşov a fost admis apelul declarat de Statul Român împotriva sentinţei de mai sus şi s-a stabilit că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la despăgubiri în cuantum de 29369 euro pentru terenul expropriat de 1884 m.p.

Prin decizia nr. 7119/2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost admise recursurile formulate împotriva deciziei pronunţate de instanţa de apel, a fost casată decizia şi apelul trimis spre rejudecare.

Prin edecizia 123/Ap/2013 a Curţii de Apel Braşov în rejudecarea apelului, s-au stabilit în favoarea reclamanţilor daune de 10528 euro şi s-a păstrat despăgubirea în cuantum de 19782 euro. Şi această decizie a fost casată prin decizia nr. 1795/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În cea de a doua rejudecare a apelului s-a pronunţat decizia nr. 543/2015 prin care a fost respinsă în tot contestaţia reclamanţilor, această decizie fiind menţinută prin respingerea recursului conform deciziei nr. 2134/2015 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin hotărârea nr. 88/2008 emisă de Ministerul Transporturilor s-au stabilit despăgubiri în favoarea reclamanţilor în cuantum de 19782 euro pentru suprafaţa de teren expropriată de 1884 m.p., reţinându-se că terenul expropriat este situat în extravilan.

Prin raportul de expertiză întocmit la data de 29 iunie 2009, în Dosarul nr. x/62/2008 al Tribunalului Braşov s-a reţinut situarea terenului în intravilan şi s-a stabilit că valoarea de piaţă era de 30 euro/m.p. la data exproprierii, respectiv în luna iunie 2008.

În raportul de expertiză întocmit la data de 2 septembrie 2010, în dosarul de apel, s-a reţinut că terenul este situat în extravilan şi s-a stabilit valoarea de piaţă de 16 euro/m.p., respectiv 30144 euro pentru suprafaţa de 1884 m.p., iar în raportul de expertiză întocmit la data de 1 septembrie 2011 s-a stabilit că terenul se află situat în extravilan şi s-a reţinut o valoare de piaţă de 10.5 euro/m.p.

Reclamanţii au formulat plângere penală împotriva pârâtei C., E. şi F. pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi fals intelectual deoarece au fost emise adrese în care se indica faptul că terenul în suprafaţă de 16595 m.p. se afla în intravilan, iar din expertiza efectuată a rezultat că acest teren se află în extravilan.

Prin ordonanţa emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zărneşti la data de 11 septembrie 2013 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de E. şi F. şi scoaterea de sub urmărire penală a pârâtei, aplicându-i-se o sancţiune cu caracter administrativ.

În sarcina pârâtei s-a reţinut că, în calitate de arhitect şef în cadrul Biroului Urbanism al Primăriei Râşnov, aceasta a eliberat, fără îndeplinirea condiţiilor legate, două adeverinţe şi un certificat de urbanism care atestă că imobilul teren de 16500 m.p. înscris în titlul de proprietate x/1997 se află în intravilanul oraşului, ceea ce i-a determinat pe reclamanţi să cumpere acest teren.

În ce priveşte prejudiciul pretins în cauza pendinte, apelanţii reclamanţi, au susţinut că acesta ar fi diferenţa dintre valoarea imobilului teren dacă ar fi fost încadrat în intravilanul Oraşului Râşnov şi valoarea acestuia faţă de apartenenţa Ia extravilanul Oraşului Râşnov, astfel cum s-a stabilit în cadrul Dosarului nr. x/62/2008 al Tribunalului Braşov.

De asemenea, au susţinut, s-a afirmat că terenul în litigiu ar fi fost achiziţionat în vederea construirii unui parc logistic profil textil-îmbrăcăminte.

Instanţele de fond şi de apel au respins pretenţiile reclamanţilor, reţinând că nu s-a făcut dovada existenţei unui prejudiciu şi a raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu.

Recurenţii reclamanţi au susţinut, în raport de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., că instanţa de apel, în mod nelegal, nu a reţinut existenţa răspunderii civile delictuale în cauză.

Se observă că instanţa de apel, analizând întrunirea cumulativă a condiţiilor răspunderii civile delictuale, a reţinut existenţa faptei ilicite în sarcina intimatei C., dar nu a reţinut existenţa prejudiciului şi a legăturii de cauzalitatea între prejudiciu şi fapta cauzatoare de prejudiciu.

Recurenţii reclamanţi în dezvoltarea motivelor de recurs realizează o analiză a condiţiilor răspunderii civile delictuale, concluzionând că acestea sunt întrunite cumulativ, ceea ce ar atrage răspunderea delictuală a pârâţilor.

Pentru a fi angajată răspunderea civilă delictuală este necesară îndeplinirea cumulativă a patru condiţii şi anume: comiterea unei fapte ilicite, existenţa unui prejudiciu, stabilirea legăturii de cauzalitate între fapta ilicită şi consecinţele dăunătoare produse şi vinovăţia făptuitorului.

Cât timp cel puţin una din condiţiile răspunderii civile delictuale nu este îndeplinită, nu poate fi angajată răspunderea civilă delictuală.

Aceasta este situaţia şi în cauză, unde instanţele anterioare, realizând propria analiză cu privire la întrunirea cumulativă a condiţiilor cerute pentru angajarea răspunderii civile delictuale, au concluzionat că, în speţă, deşi există faptă ilicită, nu există prejudiciu, şi drept urmare nu poate fi atrasă răspunderea civilă delictuală.

În ceea ce priveşte fapta ilicita, se constată că această condiţie există, fiind reţinută şi de instanţa de apel şi constă în emiterea celor două acte: adeverinţa din 9 septembrie 2007 şi certificatul de urbanism din 26 mai 2009 de către intimata C. - în calitate de arhitect şef, prin care s-a arătat, în mod eronat, că terenul achiziţionat de reclamanţi este situat în intravilanul localităţii Râşnov.

Referitor la prejudiciu, ca element al răspunderii civile delictuale, recurenţii reclamanţi fac referire la beneficiul nerealizat, susţinând că, în mod nelegal, instanţa de apel a reţinut că nu a fost detaliat. Recurenţii susţin că, întrucât terenul este în extravilan, construirea parcului logistic nu mai este posibilă.

Or, cu privire la această susţinere, instanţa de apel a reţinut că reclamanţii nu au făcut dovada vreunor demersuri în vederea realizării acestui obiectiv sau a faptului că ar fi devenit imposibilă în prezent edificarea acestor construcţii.

Mai mult decât atât, problema unui eventual prejudiciu rezultat din imposibilitatea edificării parcului logistic nu mai poate fi analizată după expropriere, întrucât terenul nu mai este în proprietatea reclamanţilor, astfel încât aceştia nu ar mai putea dispune material de bun, chiar dacă terenul s-ar afla în intravilan.

Nu se poate reţine nici faptul că reclamanţilor, prin exproprierea unui teren extravilan şi nu unul intravilan, le-a fost creat un prejudiciu, pentru că valoarea de piaţă a terenului la momentul exproprierii a crescut, faţă de cea de la data achiziţionării acestuia.

Astfel, dacă la data cumpărării, terenul avea un preţ de 5 euro/m.p., la momentul exproprierii, valoarea de piaţă a fost stabilită la 10,5 euro/m.p., aducând un plus reclamanţilor şi nu un prejudiciu.

Prin urmare, în mod corect instanţa de apel a reţinut că nu este îndeplinită condiţia existenţei prejudiciului în atragerea răspunerii civile delictuale.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei raportului de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu, pentru a stabili raportul de cauzalitate în cadrul răspunderii civile delictuale, trebuie ca fapta ilicită să producă un prejudiciu.

În cauză s-a reţinut existenţa faptei ilicite dar nu s-a reţinut şi existenţa prejudiciului.

Astfel, fapta ilicită a intimatei C. este lipsită de efecte în planul răspunderii civile delictuale, dacă prin aceasta nu s-a creat un prejudiciu reclamanţilor.

Prin urmare, în mod legal instanţa de apel nu a reţinut în cauză existenţa răspunderii civile delictuale, pentru neîntrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale.

Pentru cele arătate, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind făcută o legală aplicare a dispoziţiilor cu privire la răspunderea civilă delictuală, recursul declarat de reclamanţi a fost respins, ca nefondat.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţii A. şi B. împotriva deciziei nr. 530/Ap din data de 23 martie 2017, pronunţată de Curtea de Apel Braşov, secţia civilă.

Definitivă.

Pronunţata in şedinţă publică, astăzi 7 decembrie 2017.