Negative conflict of competence in forced enforcement: High Court affirmed territorial competence of the initial court selected by creditor among multiple debtors' jurisdictions

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 21873/212/2017, petentul Biroul executorului judecătoresc A. a solicitat încuviinţarea executării silite pentru creditorul B., împotriva debitorilor C., D., E., F. şi G., toţi cu domiciliul în Constanţa, H. cu domiciliul în Bucureşti şi I., J. şi K., toţi cu domiciliul în comuna Buftea, în temeiul a titlului executoriu constând în sentinţa civilă nr. 2 din data de 6 ianuarie 2015 pronunţată de Judecătoria Medgidia în Dosarul nr. x/2012, astfel cum a fost modificată prin decizia civilă nr. 61 din data de 19 ianuarie 2017 pronunţată de Tribunalul Constanţa.

Prin încheierea din data de 24 august 2017, Judecătoria Constanţa a disjuns capătul de cerere formulat de petent în contradictoriu cu debitorii I., J. şi K., formându-se Dosarul nr. x/2017.

La data de 25 august 2008, prin încheierea nr. 13665 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea nr. 13943 din data de 30 august 2017, pronunţată în Dosarul nr. x/2017/a1, Judecătoria Constanţa a declinat competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite în favoarea Judecătoriei Buftea.

În motivare s-a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 666 raportat la art. 651 C. proc. civ., competenţa de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite revine instanţei de executare, care este judecătoria în a cărei circumscripţie se află la data sesizării organului de executare, domiciliu sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Constatând că la data sesizării organului de executare domiciliul debitorilor era în localitatea Buftea, a apreciat că instanţa de executare competentă pentru soluţionarea cererii este Judecătoria Buftea.

Prin sentinţa nr. 5626 pronunţată în Dosarul nr. x/2017, Judecătoria Buftea a admis excepţia necompetentei sale teritoriale, invocată din oficiu, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă a dispus suspendarea cauzei şi a trimis dosarul la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea conflictului.

Pentru a hotărî astfel, în esenţă, instanţa a reţinut prevederile art. 651 alin. (1) C. proc. civ. şi a arătat că dispoziţiile speciale din materia executării silite nu disting, din perspectiva competenţei teritoriale, între situaţia existenţei unui singur debitor sau a mai multora.

A apreciat că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile art. 112 alin. (1) C. proc. civ., astfel că, în situaţia în care se solicită executarea silită faţă de mai mulţi debitori, cererea poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

În plus, a mai reţinut Judecătoria Buftea că, având în vedere dispoziţiile art. 116 C. proc. civ., în cazul pluralităţii de debitori, în cadrul cereri de încuviinţare a executării silite, va fi relevant domiciliul oricăruia dintre debitori, alegerea aparţinând creditorului.

A constatat că în cauză a intervenit o atare alegere din partea creditorului, Judecătoria Constanţa fiind instanţa învestită de către creditor cu încuviinţarea executării silite a titlului executoriu faţă de toţi debitorii.

Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată, în condiţiile 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. prevăd că există conflict negativ de competenţă atunci când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de a judeca acelaşi proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanţă învestită îşi declină la rândul său competenţa în favoarea uneia dintre instanţele care anterior s-au declarat necompetente.

Astfel, în speţa de faţă, Înalta Curte reţine că Judecătoria Constanţa şi Judecătoria Buftea şi-au declinat reciproc competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect încuviinţare a executării silite.

Norma de competenţă incidentă raportului juridic litigios a fost apreciată de către ambele instanţe ca fiind cea prevăzută de art. 615 alin. (1) C. proc. civ., însă, Judecătoria Buftea a făcut şi aplicarea art. 112 şi art. 116 C. proc. civ.

Înalta Curte reţine că, în materia executării silite, sunt relevante pentru stabilirea competenţei dispoziţiile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., în temeiul cărora, instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

În cauză, cererea de încuviinţare a executării silite a fost îndreptată împotriva a mai mulţi debitori, având calitatea de pârâţi în pricina în care a fost pronunţată sentinţa civilă ce reprezintă titlul executoriu în baza căruia a fost solicitată încuviinţarea executării silite, fiind format un dosar unic de executare silită, cu nr. z/2017, deschis la Biroul executorului judecătoresc A.

Înalta Curte constată că, în absenţa unui text de lege special care să reglementeze cum se determină instanţa de executare în caz de pluralitate de debitori cu domicilii diferite, sunt aplicabile, prin analogie, în raport de dispoziţiile art. 5 alin. (3) C. proc. civ., având în vedere caracterul asemănător al ipotezei reglementate de textul de lege cu speţa de faţă, dispoziţiile art. 112 C. proc. civ., ce reglementează prorogarea legală de competenţă în cazul pluralităţii de pârâţi.

Astfel, potrivit textului legal anterior menţionat, cererea de chemare în judecată a mai multor pârâţi poate fi introdusă la instanţa competentă pentru oricare dintre aceştia.

Se mai reţine aplicarea în cauză, prin analogie, şi a prevederilor art. 116 C. proc. civ., potrivit cărora reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente.

Din interpretarea art. 116 C. proc. civ., rezultă că, în cazul competenţei teritoriale alternative, reclamantul este cel îndreptăţit să aleagă o instanţă dintre mai multe instanţe deopotrivă competente.

Prin depunerea cererii de încuviinţare a executării silite la Judecătoria Constanţa, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 666 C. proc. civ., executorul judecătoresc a ales între mai multe instanţe deopotrivă competente (raportat la domiciliul debitorilor C., D., E., F. şi G. care se află în localitatea Constanţa), fixând în mod definitiv competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

În consecinţă, având în vedere faptul că executorul judecătoresc a sesizat Judecătoria Constanţa, instanţa de executare competentă în raport de domiciliile unora dintre debitori, faţă de dispoziţiile legale mai sus-citate, Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei în favoarea acestei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 octombrie 2017