Real property restitution: Inadmissibility of extraordinary appeal for lack of active procedural standing due to party status in separate prior proceedings

Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 5510/121/2012 la Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României reprezentat de prim ministru B., Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Primarul Municipiului Galaţi şi O.C.P.I. Galaţi pronunţarea unei hotărâri prin care, în temeiul disp. art. 24 alin. (2), (3) din Legea nr. 554/2004 şi Legea nr. 10/2001, să fie obligaţi aceştia să îi predea imobilul înscris în CF nr. X în baza actului de proprietate nr. x aut. 28 februarie 1927 şi "a planului locului întocmit de inginer C. în 1926" pentru imobilul situat în Galaţi, cu menţiunea certificării actelor de proprietate de către Arhivele Statului Galaţi sub nr. 1073 din 22 iulie 1997 şi certificat pe proprie răspundere de D. reprezentantul firmei SC E. SRL - notarea actului de proprietate cu planul locului, act de proprietate cu planul locului notat în CF nr. X, cu număr cadastral A; B.

În susţinerea cererii sale, reclamantul a învederat că statul român şi-a asumat faţă de comunitatea europeană obligaţia restituirii imobilelor preluate abuziv, că au trecut 6 luni de la depunerea notificării nr. 405/2001 şi în pofida tuturor eforturilor şi demersurilor întreprinse în vederea predării imobilului situat în Galaţi, în perioada 2009 - 2012 a primit răspuns nefavorabil. A arătat că ultima solicitare de retrocedare a imobilului a fost făcută în anul 2012, că nu a primit răspuns, precizând că imobilul este preluat nelegal de stat şi că este închiriat la diferite firme.

Reclamantul a precizat că solicită obligarea pârâţilor la daune interese, cheltuieli de judecată şi amendarea conducătorilor unităţilor, invocând în drept disp. art. 1 din Legea nr. 554/2004, art. 24 alin. (2) şi (3), Legea nr. 10/2001.

La data de 11 octombrie 2012, reclamantul a depus la dosar o cerere de chemare în garanţie asiguratorie formulată în contradictoriu cu Uniunea Elenă din România; Ministerul Justiţiei; secretarul Primăriei Municipiului Galaţi, reprezentantul Guvernului României în teritoriu, susţinând că părţile chemate în garanţie s-au angajat să rezolve predarea imobilului conform CF nr. X cu număr cadastral A, B, dar nu şi-au îndeplinit obligaţia asumată. A apreciat valoarea de piaţă a imobilului la suma de 1.

000.000 euro, iar contravaloarea lipsei de folosinţă la 116.655 euro şi a solicitat obligarea acestora la plata sumelor menţionate.

Cauza a fost suspendată în temeiul disp. art. 1551 C. proc. civ. la termenul din 08 februarie 2013 şi a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantului.

Prin încheierea interlocutorie din 24 februarie 2014, instanţa a luat act de precizarea reclamantului în sensul că înţelege să renunţe la cererea de chemare în garanţie formulată în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei.

A constatat că acţiunea formulată de F. şi A., având ca obiect contestaţie la Legea nr. 10/2001, ce a făcut obiectul Dosarului nr. x/121/2010 a fost soluţionată, prin sentinţa nr. 2055 pronunţată de Tribunalul Galaţi la data de 25 octombrie 2013, prin constatarea perimării, iar prin decizia civilă nr. 80R/2014 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă, această hotărâre a devenit irevocabilă. Totodată, faţă de precizările reclamantului privitoare la părţi, obiect şi temei al cererii, cu respectarea principiului disponibilităţii, instanţa a luat act de cadrul procesual stabilit de reclamant şi a dispus transpunerea cauzei având ca obiect "obligaţie de a face" în contradictoriu cu pârâţii şi chemaţii în garanţie precizaţi, pe rolul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, reţinând că asupra lărgirii cadrului procesual şi admisibilităţii cererii de completare a acţiunii se va pronunţa instanţa legal învestită cu soluţionarea obligaţiei de a face şi a celei de chemare în garanţie formulate de reclamant. Astfel, Dosarul nr. x/121/2012 a fost transpus pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Galaţi cu nr. z/121/2012*.

Prin încheierea din data de 10 aprilie 2014, secţia contencios administrativ şi fiscal, a Tribunalului Galaţi, apreciind asupra competenţei sale funcţionale, a transpus cauza pe rolul secţiei I civile cu nr. 5510/121/2012.

Prin încheierea din 26 mai 2014, instanţa civilă a lămurit obiectul cererii de chemare în judecată în Dosarul nr. x/121/2012 şi a statuat că este învestită cu o cerere formulată doar de reclamantul A., ce are ca obiect "obligaţie de a face", în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României reprezentat de prim ministru B., Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Primarul Municipiului Galaţi şi O.C.P.I. Galaţi; că numiţii F. şi SC E. SRL au avut calitatea de părţi în Dosarul nr. x/121/2010 al Tribunalului Galaţi, având ca obiect "contestaţie la Legea nr. 10/2001", litigiu ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2055/2013, prin care s-a constatat perimată cauza, iar această hotărâre a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 80R din 19 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi; a constatat că cererile de chemare în garanţie asiguratorie depuse de reclamant la data de 24 februarie 2014, şi la data de 17 martie 2014 sunt cereri modificatoare ale acţiunii şi că modificarea acţiunii nu poate fi făcută după prima zi de înfăţişare, faţă de disp. art. 132 C. proc. civ.; a constatat că, faţă de obiectul cererii (obligaţia de a face) şi părţile în contradictoriu cu care reclamantul a înţeles să se judece, cadru procesual ce a fost stabilit prin încheierea din 24 februarie 2014.

Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, prin sentinţa civilă nr. 904 din 4 iunie 2014 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului F.; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâţii Guvernul României, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi OCPI Galaţi; a respins acţiunea în obligaţie de a face şi cererea de chemare în garanţie formulate de reclamantul A.; a constatat că reclamantul a renunţat la judecata cererii de chemare în garanţie formulate în contradictoriu cu chematul în garanţie Ministerul Justiţiei şi a luat act că reclamantul nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Faţă de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., Tribunalul Galaţi s-a pronunţat cu prioritate asupra excepţiei lipsei calităţii procesuale active.

A reţinut că reclamantul şi numitul F. au notificat Primăria Galaţi în temeiul Legii nr. 10/2001 prin notificarea înregistrată sub nr. 406/4/2001 pentru restituirea în natură a imobilului situat în Galaţi, notificare soluţionată prin dispoziţia nr. 1554/SR din 11 aprilie 2005, contestată prin acţiunea care a făcut obiectul Dosarului nr. x/C/2005.

Prin sentinţa civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005, Tribunalul Galaţi a recunoscut reclamantului calitatea de persoană îndreptăţită la despăgubiri pentru imobilul din Galaţi, şi ulterior pe toate gradele de jurisdicţie în care au fost soluţionate căile de atac promovate de părţi, inclusiv instanţa supremă prin decizia nr. 1305 din 27 februarie 2008, au recunoscut calitatea procesuală activă a acestuia, nu şi dreptul pretins.

Fiind învestit de aceeaşi parte cu soluţionarea unei obligaţii de a face privitoare la acelaşi imobil, tribunalul a considerat că nu poate reţine excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată faţă de efectul pozitiv al puterii de lucru judecat manifestat ca prezumţie cu caracter absolut în relaţia dintre părţi potrivit art. 1200 pct. 4 în referire la art. 1202 alin. (2) C. civ. Soluţia se impune cu atât mai mult cu cât acţiunea de faţă este o acţiune în obligaţie de a face, nu o acţiune în revendicare, iar rolul instanţei constă, faţă de excepţia invocată, numai în verificarea identităţii dintre cel chemat în judecată şi subiectul pasiv al raportului juridic dedus judecăţii sau persoana în contradictoriu cu care trebuie realizat interesul reclamantului, precum şi a identităţii dintre cel care promovează cererea şi titularul dreptului subiectiv sau cel care se prevalează de un anumit interes.

Pe fondul cauzei, a reţinut că reclamantul a urmat procedura Legii nr. 10/2001, respectiv procedurile administrative de restituire şi a exercitat dreptul de a ataca în justiţie măsurile dispuse în cadrul acestei proceduri, astfel că nu poate formula o altă acţiune solicitând restituirea aceluiaşi imobil pe calea dreptului comun.

Împotriva sentinţei civile pronunţate de tribunal a formulat apel reclamantul A.

La termenul de judecată din 07 iunie 2017, Curtea a reţinut că din eroare a fost citat şi numitul F., acesta neavând calitate procesuală în cauză, aşa cum rezultă din încheierea de şedinţă din 26 mai 2014 a Tribunalului Galaţi, secţia I civilă, pronunţată în Dosarul nr. x/121/2012. Din oficiu, a invocat excepţia tardivităţii declarării căii de atac a apelului.

Prin decizia nr. 151 A din 7 iunie 2017, Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă, a respins, ca tardiv, apelul declarat de reclamantul A.

Împotriva deciziei instanţei de apel a formulat recurs F. cu a cărui soluţionare a fost învestită Înalta Curte.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 2, 4 şi 5 C. proc. civ. a arătat că a fost citat la judecata apelului şi, deşi, s-a prezentat în data de 7 iunie 2017 în instanţă nu a primit niciun act de procedură, aducându-i-se la cunoştinţă că a fost citat din eroare. Totodată, a susţinut că nu i-a fost comunicată hotărârea atacată.

A susţinut că în sistemul Ecris figurează ca parte în Dosarul nr. x/121/2012 şi nu există o hotărâre judecătorească prin care să se stabilească că în Dosarul nr. x/121/2012 nu are calitate procesuală.

Instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti pentru care a fost învestită în judecarea apelului în Dosarul nr. x/121/2012 întrucât s-a pronunţat anticipat asupra unei cauze care urma pe rol, respectiv în Dosarul nr. x/121/2015, unde urma să se stabilească calitatea sa procesuală activă.

A solicitat casarea hotărârii recurate şi rejudecarea cauzei.

Prin întâmpinare, pârâtul Ministerul Finanţelor Publice a solicitat respingerea recursului şi a arătat că recurentul nu a avut calitatea de parte în Dosarul nr. x/121/2012, acţiunea fiind formulată numai de către reclamantul A.

F. a fost parte doar în Dosarul nr. x/121/2010 al Tribunalului Galaţi, ce a fost soluţionat prin sentinţa civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013 pronunţată de Tribunalul Galaţi, prin care a fost admisă excepţia perimării, hotărâre rămasă irevocabilă prin decizia nr. 80R din 19 februarie 2014 a Curţii de Apel Galaţi.

În cadrul acestui dosar - nr. x/121/2010 al Tribunalului Galaţi - reclamantul A. a formulat un capăt nou de cerere prin care a solicitat obligarea pârâţilor la restituirea imobilului, cerere care a fost disjunsă şi s-a format Dosarul nr. x//121/2012 al Tribunalului Galaţi, în care nu figurează ca parte şi F.

Solicită admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a recurentului şi respingerea recursului formulat de acesta.

La termenul de judecată din 19 octombrie 2017, Înalta Curte a pus în discuţie excepţia inadmisibilităţii recursului în raport de lipsa calităţii procesuale active a recurentului F., care nu a fost parte în litigiul în care s-a pronunţat hotărârea atacată, pe care faţă de dispoziţiile art. 299 C. proc. civ., o găseşte întemeiată pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală activă presupune existenţa unei identităţi între persoana care formulează cererea de chemare în judecată, respectiv calea de atac şi cel care este subiect activ în raportul juridic dedus judecăţii.

Potrivit dispoziţiilor art. 299 C. proc. civ. din 1865 - sub imperiul căruia a fost iniţiat prezentul litigiu, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului.

Atacarea, însă, pe calea recursului a hotărârilor judecătoreşti nu se poate realiza discreţionar, ci numai de către părţile care au luat parte la judecarea pricinii, întrucât numai faţă de acestea hotărârile judecătoreşti îşi produc efectele.

Cum niciuneia dintre părţi nu i se poate răpi dreptul de a recura hotărârea pronunţată în defavoarea sa, în aceeaşi măsură niciunei persoane din afara procesului nu i se poate permite să se judece direct în instanţa de recurs, fără să parcurgă anterior jurisdicţia instanţelor de fond.

Din istoricul cauzei, se reţine că Tribunalul Galaţi, prin sentinţa civilă nr. 1544 din 11 noiembrie 2005 pronunţată în Dosarul nr. x/C/2005 a admis în parte contestaţia formulată de reclamanţii A. şi F., în litigiu având ca obiect Legea nr. 10/2001 cu privire la cota de 1/6 din dreptul de proprietate asupra imobilului ce a aparţinut bunicului lor G.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanţii, ce a fost soluţionat prin decizia nr. 72 din 9 martie 2007 de Curtea de Apel Galaţi, iar prin decizia nr. 1305 din 27 februarie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul împotriva deciziei instanţei de apel şi cererea de intervenţie formulată de SC E. SRL, a casat decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.

În rejudecare la curtea de apel, cauza a fost înregistrată sub nr. 1084/44/2008, iar prin decizia nr. 215 din 28 octombrie 2008 Curtea de Apel Galaţi a admis apelul reclamanţilor şi a trimis cauza spre rejudecare la tribunal. Această decizie a rămas irevocabilă, urmare a respingerii recursului formulat de reclamanţii A. şi F.

Pe rolul Tribunalului Galaţi, în rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr. 12225/121/2010.

Prin încheierea din 8 decembrie 2010, instanţa a suspendat judecata în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluţionarea contestaţiei în anulare formulate împotriva deciziei civile nr. 4826 din 30 septembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Prin deciziile civile nr. 5229 din 16 iunie 2011 şi nr. 4461 din 16 iunie 2012 ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au fost respinse, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de reclamanţi.

La data de 18 iunie 2013, reclamantul F. a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei în Dosarul nr. x/121/2010, având ca obiect contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001.

Prin sentinţa civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013 pronunţată în Dosarul nr. x/121/2010, Tribunalul Galaţi a constatat perimată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii F. şi A., iar recursul împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 80R din 19 februarie 2014 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Obiectul dosarului de faţă, înregistrat iniţial cu nr. x/121/2012 al Tribunalului Galaţi îl constituie cererea formulată de reclamantul A. având ca obiect "obligaţia de a face", în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi O.C.P.I. Galaţi.

Prin încheierea interlocutorie din 24 februarie 2014, instanţa faţă de precizările reclamantului A. privitoare la părţi, obiect şi temeiul de drept al cererii, cu respectarea principiului disponibilităţii, a luat act de cadrul procesual stabilit de reclamant şi a dispus transpunerea cauzei având ca obiect "obligaţie de a face" în contradictoriu cu pârâţii şi chemaţii în garanţie precizaţi, pe rolul secţiei contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi.

Dosarul nr. x/121/2012 a fost transpus pe rolul secţiei de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Tribunalului Galaţi cu nr. z/121/2012*.

Prin încheierea din data de 10 aprilie 2014, secţia contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Galaţi, apreciind asupra competenţei sale funcţionale, a transpus cauza pe rolul secţiei I civile cu nr. z/121/2012.

Astfel, Tribunalul Galaţi, secţia I civilă, prin încheierea din 26 mai 2014, a lămurit obiectul cererii de chemare în judecată şi a stabilit că în prezentul litigiu, ce face obiectul Dosarului nr. x/121/2012, a fost învestit de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Galaţi, Guvernul României, Ministerul Finanţelor Publice, Ministerul Administraţiei şi Internelor, O.C.P.I. Galaţi cu o acţiune având ca obiect obligaţia de a face, respectiv obligarea pârâţilor la predarea imobilului situat în Galaţi.

Raportat la cadrul procesual stabilit prin încheierile de şedinţă din 24 februarie 2014 şi 26 mai 2014, s-a reţinut corect că numitul F. şi SC E. SRL, care au avut calitatea de părţi în Dosarul nr. x/121/2010 al Tribunalului Galaţi, al cărui obiect a fost contestaţie în temeiul Legii nr. 10/2001, nu se legitimează procesual în prezenta cauză, de vreme ce prin sentinţa civilă nr. 2055 din 25 octombrie 2013 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în Dosarul nr. x/121/2010, devenită irevocabilă prin decizia nr. 80/R din 19 februarie 2014, a fost soluţionată contestaţia promovată de F. şi A. împotriva dispoziţiei nr. 1554 din 11 aprilie 2005 a Primăriei municipiului Galaţi, constatându-se perimarea cererii.

Aşadar, cadrul procesual a fost stabilit în faţa instanţei de fond, iar, aşa cum rezultă din istoricul rezumat al cauzei, recurentul F. nu a fost parte la judecata în primă instanţă şi nici în apel, fiind terţ în litigiul de faţă.

Întrucât hotărârea judecătorească în materie civilă are putere de lucru judecat numai între părţile litigante, pe principiul simetriei, dreptul de a ataca cu recurs hotărârea judecătorească aparţine numai părţilor din litigiu şi succesorilor în drepturi ai acestora, adică persoanelor care au participat la dezbaterea cauzei.

Drept urmare, instanţa de control judiciar, învestită cu judecata căii de atac, este obligată să verifice prioritar calitatea procesuală a celui care a exercitat calea de atac a recursului, respectiv dacă a figurat ca parte la judecată în fond.

Această verificare se impune, deoarece terţii în proces, nu au dreptul de a ataca cu recurs hotărârea judecătorească pronunţată în procesul în care nu au fost părţi.

Aşadar, legitimarea procesuală este condiţionată nu numai de interesul în promovarea căii de atac, ci şi de calitatea de parte in proces.

Faptul ca recurentul F. pretinde că a fost participant în proces, având calitatea de parte şi în dosarul iniţial privind restituirea imobilului in baza Legii nr. 10/2001 (ce a fost soluţionat irevocabil prin constatarea perimării cauzei), nu poate suplini neîndeplinirea condiţiei necesare de a fi fost parte în prezenta cauză.

Cum dreptul la recurs aparţine părţilor iniţiale, în raport de care recurentul este terţ, Înalta Curte constată că recurentul F. nu are calitatea procesuală necesară pentru promovarea acestei cai extraordinare de atac.

Pentru aceste considerente, cum exerciţiul dreptului de a uza de căile de atac împotriva unei hotărâri judecătoreşti aparţine doar părţilor aflate în litigiu, recursul declarat de F. este inadmisibil, urmând a fi respins ca atare, raportat la dispozitiile art. 312 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul F. împotriva deciziei nr. 151/A din 7 iunie 2017 a Curţii de Apel Galaţi, secţia I civilă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 octombrie 2017.